Dar dacă ar fi fost doar Heine…

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Dar dacă ar fi fost doar Heine… jpeg

Prin anul 2009, un scandal lovea ca un seism învățămîntul românesc, mai precis examenele naționale. La Evaluarea națională, subiectul de la limba și literatura română conținea o eroare. Impardonabilă s-a spus. Într-un fragment de text-suport, din „Triumful talentului“, binecunoscuta schiță a lui Caragiale, în două poziții se schimbaseră identitățile personajelor: în loc de Ghiță Nițescu apărea Niță Ghițescu. Da, taman ca-n schiță, părea că realitatea ține o oglindă în fața ficțiunii. De fapt, confuzia respectivă, datorată nu neatenției celui care a redactat subiectul pentru examen, o generase ediția de Momente de la Editura „Ion Creangă“ și, cu adevărat, nu afecta deloc rezolvarea subiectului de către elevi. Efectul însă a fost că directorul CNEE a fost demis împreună cu omul care concepuse subiectul, consilierul care răspundea de limba și literatura română. Directorul CNEE s-a întors pe funcție după puțină vreme, nu însă și respectivul consilier. Mihail Stan, căci despre el este vorba, trecut între timp la cele veșnice, a fost un profesionist desăvîrșit. A avut un moment de încredere, în care nu a mai verificat textul și într-o ediție critică, deși de multe ori ne vorbise nouă, profesorilor, despre această necesitate. De la el am învățat evaluare mulți, mulți profesori, într-o formă curată, riguroasă, competentă. Cine l-a întîlnit sau a lucrat cu el știe despre ce vorbesc!

Acum, la simularea examenelor națio-na-le, la clasa a VIII-a a apărut cea mai ridicolă eroare posibilă. O poezie a lui Heine, tradusă de Șt. O. Iosif, dată drept creația lui. Nimic mai jenant. Decît, poate, comunicatul CNEE care apoi încerca să explice faptul că această eroare nu a afectat rezolvarea subiectului. Nu e de discutat dacă a afectat sau nu calitatea subiectului, ci faptul că, românește spus, dăm dracului ideea de acuratețe, de proprietate, de etică a citării. Comunicatul, de altfel, avea destule probleme el însuși, dintre care se detașa lejer o virgulă aruncată total aiurea în secvența „avînd în vedere faptul că, în structura…“ și cu o ruptură de logică în secvența  „itemii nici în acest caz, nici la examenul din iunie, nu solicită informații … sau orice altă cerință“. Două perle, așadar, prima a atribuirii halucinante a textului unui autor traducătorului său, alta a redactării unui comunicat într-un limbaj de lemn scîrțîitor și cu cîteva greșeli de punctuație și de exprimare. Ați auzit de vreo demisie, de vreo demitere?

Acuma, să vă spun o anecdotă. Nici nu știu de unde s-a născut ea, dacă o avea vreun sîmbure de adevăr ascuns prin vreo istorie literară. Se zice însă că Eminescu, aflat la Viena, a primit suma lunară de la Maiorescu pentru cele trebuincioase. Dar la cîteva zile se întîlnește cu un amic, iar acesta îl întreabă mirat, văzîndu-l la fel de jerpelit ca în urmă cu ceva vreme, dacă nu a primit banii. Eminescu îi răspunde, arătîndu-i două cărți: ba da, uite, mi-am luat nu numai haine (Heine), ci și ghete (Goethe). Unde-i șpilul? Păi, nici n-ar fi fost așa mare scofală, am putea zice, dacă doar problema confuziei traducătorului cu autorul s-ar fi ridicat. Însă nu a fost doar Heine, a fost și Goethe, cum s ar zice, tras pe sfoară.

Textul ales pentru clasa a VII-a, un fragment de basm, a fost prost decupat. Incredibil de prost. Lăsînd o ruptură de sens care nu putea fi acoperită de un rezumat onest, solicitat de una dintre cerințe. Între momentul în care craiul e întristat și momentul în care fata cea mică îi cere să-i permită și ei să încerce, lipsesc încercările celorlalte fete, dar se face referire la ele într-o replică a tatălui. Pe scurt, rezumat afectat de un decupaj prost. Dar, mai departe, problema majoră la clasa a VII-a a fost conceperea subiectului și a baremului pentru rezumat. În barem se cereau ideile principale, care alcătuiesc de fapt planul simplu de idei, rezultînd că acesta ar trebui cumva redactat separat de rezumat. De asemenea, reperele pentru rezumat nu vizau excesul de detalii nesemnificative, referință obligatorie pentru redactarea rezumatului. Tot la clasa a VII-a, o mare problemă a reprezentat-o formularea subiectului care viza redactarea unui text narativ. Se menționa că întîmplarea relatată trebuie să fie din cadrul unui atelier organizat în școală. Cerința e neclară, fiindcă noțiunea de atelier nu e limpede, avînd sensul din engleză, dar majoritatea știu sensul din franceză, așa că mulți elevi s-au gîndit la un loc de lucru.

Nici la clasa a VIII-a lucrurile nu stau mai bine, dincolo de încurcătura cu Heine. La fonetică s-a dat despărțire în silabe a unor cuvinte, adică nivel de clasele primare și fără nici o legătură cu ceea ce se face în gimnaziu. La familia lexicală în barem se dau doar derivate, deși în familie intră și compuse, și cuvinte obținute prin conversiune, ceea ce creează o imagine greșită asupra noțiunii. Culmea ciudățeniei este exercițiul care solicită să se explice utilizarea adverbului iară din ultimul vers, la care în barem se aștepta să se răspundă că subliniază retrăirea unui sentiment sau, și mai năucitor, relația dintre renașterea naturii și primenirea sufletului, respectiv afirmații stupide precum faptul că ajută la formarea rimei sau la respectarea măsurii. Dar mai grav, culmea erorii, nu doar a ciudățeniei, cum ar veni cireașa de pe tort – solicitarea unui concept care nu există în programa școlară. Unul dintre exerciții viza conjugarea verbelor, iar noțiunea de conjugare e absentă din programa școlară în vigoare. Desigur, majoritatea profesorilor o fac la clasă. Dar ce rigoare a conceperii unui subiect e aceea în care nu se respectă conformitatea cu programa școlară? Cam aceeași cu respectarea rigorii privind acuratețea citării. Căci, la final, la noi e posibil orice și, vorba ceea, ce mare lucru, atîta scandal pentru nimic. Închei dedicînd acest text omului și profesionistului Mihail Stan, sancționat drastic, de la care eu personal am învățat cum să nu fac astfel de erori atunci cînd concep un subiect. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Medvedev: „Românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață”. „Aurul a fost naționalizat de sovietici pentru comportamentul rău al României“
Dmitri Medvedev a reacționat și el la adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții privind tezaurul României de la Moscova.
image
Generația '90, cea mai fidelă pacientă a psihologilor. „Foarte mulți vin cu această problemă“
Numărul românilor care apelează la ajutorul psihologilor a crescut considerabil în ultimii ani. Stresul de la locul de muncă, ritmul accelerat al vieții sau problemele din viața cotidiană îi fac pe aceștia să apeleze la specialiști.
image
Ce pensie va avea un angajat care a muncit 35 de ani cu salariu minim pe economie
Stagiul minim de cotizare din noua lege a pensiilor este identic cu cel de acum, de 15 ani, însă stagiul complet de cotizare este diminuat de la 35 de ani în prezent, la 25 de ani din septembrie.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.