Cine apără Constituția?

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

De cîte ori se pronunță o decizie a Curții noastre Constituționale, reacțiile sînt previzibile: cei care au cîștigat se bucură, jubilează, dau adversarilor „cu sîc“, trec pe ecrane înfoiați ca păunii în călduri, „încă o dovadă că adversarii încalcă Constituția“; cei care pierd sînt stupefiați de atîta nedreptate, așteaptă motivarea deciziei și publicarea ei în Monitorul Oficial, atacă furibund judecătorii constituționali care sînt vînduți cîștigătorilor, cer desființarea Curții și schimbarea Constituției, „încă o dovadă a sistemului ticăloșit, corupt, murdar“. CCR, ca de altfel toate instanțele de judecată din România, e bună dacă ne dă dreptate nouă, alor noștri, dorințelor noastre și e rea dacă decide invers. Poate vă așteptați să mă arăt indignat de această situație, ori poate că dumneavoastră înșivă sînteți indignați – eu nu sînt deloc și vă îndemn și pe dumneavoastră să priviți mai degrabă spre consecințele pozitive ale acestei situațiuni. Întîi, că e comic și, prin asta, liniștitor. Atîta timp cît încleștările dramatice de pe scena publică românească nu își pierd trăsătura comică, totul este așa cum trebuie să fie. Ferească sfîntul de momentul în care ne vom înfrunta unii cu alții și nu va mai fi nimic de rîs în „război“! Apoi, filozoficește vorbind, e o confirmare a naturii instabile, vulnerabile la manipulări și la umori a omului. Vă așteptați la altceva? Îl confirmăm pe Hume. Pe de altă parte, tot forfotind febril prin deciziile CCR, oamenii află lucruri noi despre Constituție, se realizează o educație juridică de masă. Termeni precum „conflict între puterile statului“, „lege parțial neconstituțională“, „punerea în acord a legislației cu deciziile CCR“ sînt cunoscuți de toată lumea fără să fi urmat o oră de curs la Facultatea de Drept. La fel e și cu lupta anticorupție: toată lumea știe (și știe la modul savant!) diferența dintre reținere și arestare, ce-i suspectul și ce-i inculpatul, știe cum se execută pedepsele penale, cum se dispun probele în procesul penal fără să citească un rînd din manualele cu care se canonesc studenții la Drept prin anii II și III. Poporul e azi mai educat juridic decît a fost vreodată. Nu în ultimul rînd, e îmbucurător pentru România că înregistrează în viața-i de zi cu zi ceva previzibil, cu adevărat previzibil. Reacțiile la deciziile CCR sînt printre cele mai previzibile lucruri din lume, ceea ce într-o țară cam haotică și plină de surprize ca a noastră nu e puțin lucru.

Acum, nu mă pot feri să admit că rostul rîndurilor de mai sus este să alunge un pic încrîncenarea politică, să risipească ceața deasă și încăpățînată care se așază pe creiere, în consecință. Pregătesc astfel starea cititorului pentru ceea ce voi spune chiar acum. Vă amintiți recenta decizie a CCR care a stabilit că desemnarea dlui Ludovic Orban a stîrnit un conflict constituțional între președinte și Parlament și, în consecință, președintele trebuie să procedeze la o altă desemnare? Da, decizia aceea care i-a înfuriat pe împătimiții anticipatelor și a stîrnit urlete de fiară înjunghiată în partea cea mai antipesedistă a Facebook-ului. Ei bine, a fost o decizie corectă. În acest caz, CCR nu a fost deloc pesedistă. Curtea a fost pur și simplu, incredibil de simplu, doar constituțională și atît.

E foarte adevărat că, în trecutul recent, CCR a dat decizii cu vădită tentă anti-prezidențială, „chitite“, cum s‑ar spune, amputînd absurd prerogative constituționale și politice ale președintelui, făcînd ca republica noastră să devină și mai parlamentară decît o desenează, de fapt, Constituția. Și decît ar trebui să fie. Ne va lua mult timp să înțelegem că excesul de parlamentarism dăunează grav României, cel puțin la fel de grav pe cît dăunează excesul de prezidențialism. Nu discut acum dacă deciziile CCR erau politic dirijate, dar precizez că serveau de minune unor scopuri politice de moment ale PSD. Nu discut nici cum anume sînt distribuiți politic cei nouă judecători constituționali (care ai cui sînt, mai pe românește) – presa o face tot timpul. În fine, sînt absolut de acord că o reformă a CCR este absolut necesară, măcar în privința condițiilor profesionale pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii. Dar, dincolo de toate aceste discuții, dincolo de părerile noastre despre fiecare judecător constituțional în parte, această decizie a fost corectă și, dacă e temeinic motivată, ar putea fi temeiul pentru multe alte decizii bune, sănătoase, în viitor. Repet, dacă e bine și temeinic motivată!

În ultimii ani, Constituția a fost folosită tot mai des ca bîtă politică. Partidele și-au dat la cap cu ea de cîte ori au putut, iar CCR nu de puține ori a intrat în acest joc. Această decizie pare că pune totul în altă perspectivă, indicînd un anume mod obligatoriu de a citi Constituția. Nu avocățește, nu cu interpretări forțate și nici cu contorsiuni pseudo-logice, ci un mod de a citi textul, avînd în vedere scopul său fundamental (juriștii îi spun interpretare teleologică).

Constituționalismul american are un principiu venit încă de la Lincoln: Constituția nu este un pact suicidar (Constitution is not a suicide pact). Asta vrea să spună că textele constituționale nu vor fi niciodată citite astfel încît rezultatul să fie un blocaj, o criză, un impediment pentru funcționarea normală a instituțiilor statului. Constituția nu împinge niciodată lucrurile în prăpastie. Dimpotrivă, Constituția este scrisă pentru a elimina blocajele, pentru a preveni sau a rezolva crizele, pentru a garanta cetățenilor de sub puterea ei că statul funcționează. La noi, de mai multă vreme, Constituția se citește pentru a bloca adversarul politic și nu pentru a face statul tot mai performant în serviciile pe care le are de livrat cetățenilor. Pe drumul maturizării democrației noastre constituționale era nevoie să ajungem și aici, anume la recunoașterea acestei probleme, numirea ei ca atare și soluționarea ei.

Sigur că PSD e detestabil. Sigur că anii de guvernare pesedistă lasă după ei, mereu, probleme uriașe. Sigur că țării îi e mai bine cu PSD în opoziție și în minoritate. Dar acestea sînt scopuri politice, nu constituționale. Scopul Constituției nu este ca PSD să piardă puterea și PNL să cîștige alegerile. După ce guvernul a picat prin moțiune de cenzură, președintele a citit Constituția împotriva spiritului și rostului ei cînd a desemnat un premier care a anunțat că va face tot posibilul să nu coaguleze o majoritate. Președintele însuși a procedat în afara spiritului Constituției cînd a susținut public că obiectivul său e dizolvarea Parlamentului. A fost la fel de abuziv ca Parlamentele care își propuneau, nu demult,  demiterea președintelui. Constituția vrea guvern cu majoritate transparentă, rezultat în urma unui joc politic liber, firesc, și alegeri, deopotrivă parlamentare și prezidențiale, la termen – asta este normalitatea constituțională. Îmi veți spune că normalitatea țării e politică (și, în numele ei, PSD trebuie învins), nu constituțională. Dar vă voi contrazice. Constituția desenează exact profilul stării normale a țării, iar alegerile la termen sînt parte a acestei normalități. Alegerile anticipate nu sînt o opțiune și alegerile la termen o alta. Alegerile la termen sînt regula, iar anticipatele sînt doar soluția de urgență. Dacă împingi deliberat lucrurile spre starea de urgență, încalci Constituția care apără starea de normalitate. Iar urgența din punctul de vedere al Constituției nu este, repet, ca PNL să cîștige alegerile, nici ca PSD să le piardă. Aici avem o urgență politică: PNL vrea să fructifice electoral momentul de bună popularitate ce se poate pierde pînă la sorocul constituțional al alegerilor. E un scop politic pe care nu doar că îl înțeleg, dar îl și susțin. Însă nu acesta e scopul Constituției.

Iar dacă CCR va motiva această decizie citînd declarații politice, bine va face. Cînd dl Iohannis a spus că CCR nu poate motiva decizii după declarații a greșit. Să mai întrebe în dreapta și-n stînga, și nu printre angajații săi, inevitabil servili, ci printre juriștii cu bună pregătire care nu-i datorează nimic. Una dintre regulile fundamentale în drept este aceea că intenția determină natura juridică a actului. Dacă, de pildă, cineva face un contract de vînzare-cumpărare, dar intenția pe care o susține peste tot este că vrea să doneze, judecătorul va judeca actul după regulile donației, nu ale vînzării-cumpărării. Or, intenția se determină prin analiza comportamentului și a declarațiilor publice ori private ale autorului actului. Președintele Iohannis l‑a desemnat pe dl Orban în temeiul unei norme constituționale care se referă la constituirea unui guvern anume ca să nu constituie un guvern. Iar dl Orban, neinspirat, dar măcar sincer, s-a și fălit cu asta. Intenția desemnării dlui Orban a fost evidentă: aceea de a nu face majoritate, deși Constituția îi cere să facă tocmai asta. Una e să nu vrei să faci majoritate, alta e să nu poți să faci majoritate.

Știu, Constituția e uneori enervantă. Constituția noastră este și defectă în multe privințe. Dar, credeți-mă, dacă tot nu poți să o repari, merită să o aperi. Chiar și de ai tăi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.