Ce-i în cărți și ce-i în lume

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Ce i în cărți și ce i în lume jpeg

Mă întreb adesea cum de frecventarea marilor autori politici ai lumii nu te ajută deloc, dar absolut deloc să înțelegi politica românească. Cum de marile idei politice care au născut și renăscut lumea asta de atîta ori sînt de tot inadecvate la noi? Nu se potrivesc! Pentru oricine citește cu plăcere (nu spun nici cu pasiune, nici atent – doar cu plăcere!) literatura marilor autori dedicați politicii, de la Platon la Hannah Arendt, de pildă, discrepanța dintre ceea ce scrie în cărțile lor și politica românească de azi este enormă. Ai impresia că autorii fabulează, sînt în plină ficțiune. Ce scriu ei acolo e politică? Aș, nici vorbă! Politică e acilea, cu dnii Ciolacu, Ponta, Orban, Barna și, primus inter pares, Iohannis.

Departe de mine intenția de a da apă la moară tuturor acelor ignoranți mîndri care spun că sînt inutile cărțile și că „viața, nene“ e cel mai bun profesor. În fapt, ființe subculturale cărora le repugnă cititul. Comunismul muncitoresc nutrea această formă de înțelepciune, „teoria ca teoria, dar practica ne omoară“, vrînd să spună că ăștia cu teoria lor, intelectualii carevasăzică, sînt incapabili să rezolve problemele reale, practice. Nici vorbă să fiu de această părere. Ce vreau să spun este că, pur și simplu, nepotrivirea dintre cărțile marilor autori din domeniul numit „științe politice“, cel puțin ale tuturor celor pe care i-am parcurs, spune ceva important nu despre cărți – deja validate de istoria lumii –, ci despre ai noștri.

De pildă, cînd te întîlnești cu un gînditor precum Hannah Arendt, cînd te simți captivat de ideile ei, cînd lectura cărților ei te face să te gîndești intens, febril chiar, la ceea ce se întîmplă pe lume, nu-ți poți reprima pornirea de a căuta printre rîndurile ei ceva ca un mesaj anume transmis țării tale, timpului tău, compatrioților tăi, de nu cumva chiar ție însuți. Este mai mult decît un fel de a te plasa într-un raport personal cu un autor sau de a-i testa relevanța, este un mod prin care vrei să te convingi că nu pierzi timpul citind, că teoria luminează, de nu chiar ghidează practica. Acesta mi se pare că este supremul succes al unui autor, pe de o parte, și marele beneficiu pe care îl poate avea un cititor, pe de altă parte: să ajungi la revelația intimă că acel autor îți vorbește (și) ție direct, personal. Așadar, ce ar putea să spună Hannah Arendt unui român de astăzi, ca mine sau ca dumneavoastră? Este, cum ziceam, un efort serios de făcut din partea cititorului. Merită, totuși, încercat de fiecare dată.

S-a spus, cu îndreptățire, că  Hannah Arendt a creat cea mai puternică teodicee a secolului trecut. Problema răului a preocupat-o pe Hannah Arendt, de fapt, tot timpul. A fost, ca să zic așa, tema ei. Totalitarismul, războiul, rasismul, minciuna politică – toate aceste întruchipări ale răului au fost, cu precădere, obiectul ei de studiu. Dar Hannah Arendt nu este genul de autor care se epuizează în variațiuni pe aceeași temă.

Printre altele, Arendt meditează pe marginea ideii că orice gîndire politică trebuie să plece de la o mare uimire. Similitudinea cu gîndirea filozofică și trimiterea la tradiția greacă sînt evidente. Ei bine, Hannah Arendt zice că omul începe să gîndească politic pornind de la două astfel de uimiri. Prima este „Sînt uimit de ceea ce poate face omul!“, iar a doua este „Sînt uimit de ceea ce poate ajunge să fie lumea!“. Așa se face că omul politic va fi mereu preocupat să gestioneze resursele uimitoare ale oamenilor în realizarea unui proiect al lumii. Nu vă luați ochii de la aceste cîteva idei încercînd să priviți imediat spre Parlament sau spre Guvern pentru că veți orbi pe loc! Să rămînem, încă, la idei. Abia apoi, încet-încet, ca să ni se obișnuiască ochii cu trecerea de la un gen de lumină la altul, vom privi și spre ai noștri. Continuăm: Arendt a avut ideea că umanitatea nu se împlinește în spațiul privat, ci în spațiul public, într-un anumit statut politic al persoanei. Uimirea mai sus descrisă este parte a unui complicat proces, ceva ca un fel de a doua naștere. Nu renaștere, căci nu există nici o moarte la mijloc, ci pur și simplu a doua naștere. Oamenii se nasc o dată biologic și, a doua oară, social-politic. Prima naștere este un debut în spațiul privat, a doua naștere este un debut în spațiul public. Gîndirea de bază, exercițiul primodial al gîndirii, decurge din uimirea „Cum de ceea este, este așa cum este?“. Influența heideggeriană este, aici, evidentă. După cum se vede, atît uimirea de la care pleacă gîndirea de bază, cît și uimirile care fondează gîndirea social-politică pot genera în mod egal acțiuni ale răului sau ale binelui. Numai că, uimit fiind, omul care începe să gîndească politic se confruntă imediat cu propria-i propensiune spre judecată morală.

Arendt are pagini excepţionale despre provocările morale pe care politica le ridică. Nu neapărat în sensul în care gîndim imediat, cu referire directă la politicieni, care sînt corupţi, ipocriţi, mincinoși, iresponsabili, răi etc. Provocarea cea mare este a celorlalţi, a „spectatorilor“, a cetăţenilor care fac posibil mecanismul politic. Aceştia sînt ademeniţi de tumultul politicii să judece în termenii moralei ceva ce, poate, ar trebui judecat altfel. Pentru România de azi, efortul uriaş al autoarei Originilor totalitarismului de a aşeza în termenii naturali, omeneşti, raportul dintre morală şi politică – efort niciodată încheiat cu o concluzie fermă – ar trebui să fie extrem de relevant. Nu prea este. Așa se face că ceea ce în general numim „dubla măsură“, adică judecarea după criterii diferite a aceleiași categorii de fapte, domină peisajul. Urlam la abuzul de OUG nocturne ale celorlalți, dar nu zicem nimic cînd îl comite guvernul nostru. Ieșeam pe baricade cînd celălalt frauda bani europeni – liniște absolută cînd o face unul de-ai noștri. Nu-i de mirare că, de fapt, fiecare dintre noi are despre celălalt aceeași părere. Și noi credem despre ceilalți că sînt fie spălați de creier, fie ticăloși, dar și ceilalți cred despre noi același lucru. Mă înfioară gîndul că s-ar putea să avem dreptate cu toții.

Clivajul enorm dintre teoriile politice în general şi practica politică românească are cel puţin două efecte dezastruoase. Primul, că ţine politica în afara culturii, în afara responsabilităţilor intelectuale, în afara gîndirii, în cele din urmă. Tocmai pentru că politica nu este teritoriul certitudinilor – deşi ne este astfel vîndută zi de zi şi ceas de ceas –, separarea practicii politice de gîndirea politică garantează naufragiul. A doua, că face din politică altceva decît ar trebui să fie: o luptă surdă, plină de ură, absurdă şi fără nici un sens autentic în plan omenesc. Cîndva, Toader Paleologu propunea ca parlamentarii, la începutul mandatului, să fie cumva obligaţi să parcurgă cîteva (nu multe!) texte fundamentale ale gîndirii politice europene. Era, desigur, o fantezie de care oamenii politici s-au grăbit să rîdă.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.