Chiar dacă Halep sau Buzărnescu mai fac cîte o pauză medicală, iată că apare o Bianca Andreescu să le ţină locul pînă prin finale importante. De unde tot apar fetele astea fenomenale? 

Cu precizarea că, totuşi, Bianca Andreescu, în ciuda numelui, nu reprezintă România. Nici măcar nu e născută aici. Şi are nişte dificultăţi în a vorbi limba părinţilor ei pentru că nu are obişnuinţa de a o face. Poate doar la reuniuni de familie, prilej de a purta conversaţii consistente cu sarmalele, mămăliga şi clătitele, după cum zice ea însăşi. Dar da, ca jucătoare de tenis s-a născut în România, aici a luat racheta de mîner. Apoi mama ei s-a reîntors în Canada, de unde Bianca „noastră“ ne transmite, pe limba noastră, că „acesta e goal-ul, să ajung prima din lume“. Goal-ul, adică scopul. Nu contează cum rosteşte, important e să-l atingă. Aşa că Bianca e ca atîtea alte tinere de pe lumea asta cu talent şi foc în ele. Probabil că are importanţă legătura ei cu România, dat fiind că şi-a stabilit-o ca reper pe Halep. Dar ea a fost educată ca sportiv şi persoană (chestiune pe care avem tendinţa să o uităm în drumul unui performer) la mare depărtare de aici. Bianca e canadiancă, punct. Măcar pentru faptul că federaţia de acolo, de îndată ce ea a dat semne de talent, i-a alocat-o ca antrenoare pe Nathalie Tauziat, fost număr 3 mondial. La noi, atunci cînd Buzărnescu a cerut ajutorul FRT, i s-a propus organizarea unei chete printre tenismeni. Sponsorizare de milă. Aşa că sînt feluri diferte în care apar „fetele astea fenomenale“. Unele sub o atentă îngrijire, altele prin polenizare naturală. Nu-i deloc sigur că, dacă ar fi rămas în România, Bianca ar fi ajuns să joace finala de la Auckland după ce a bătut două dublu-V-uri, Wozniacki şi Williams (Venus). Se poate să se fi întîmplat, dar nu vă puneţi banii pe asta. Cîte campioane virtuale s-or fi pierdut pînă la încoronarea Simonei, ne-am speria să aflăm!