Barbarii erau deja pe-aici

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu știu de ce, cu cîteva zile înainte de alegeri mi-am adus aminte de unele episoade din formidabilul roman al lui J.M. Coetzee, Așteptîndu-i pe barbari, demult citit. Cum memoria îmi era nesigură, am pus iarăși mîna pe carte în căutarea pasajelor. Răsfoind, am fost sedus iarăși de arta marelui romancier și, fără să am intenția aceasta, m-am trezit că am recitit-o pe de-a-ntregul. Locuitorii Imperiului din romanul lui Coetzee trăiau cu frica de invazia barbarilor de dincolo de granițe, din teritoriile necunoscute. Reacția politico-administrativă înfricoșată a Imperiului a scos la iveală barbaria propriului regim. Barbarii din afară, cel puțin pînă la finele romanului, nu au mai venit, dar frica i-a făcut pe gardienii Imperiului să vadă barbari peste tot și să înceapă, brutal, să-și facă treaba. Nu a fost o invazie a barbariei străinilor amenințători, ci o deșteptare a barbariei în acei cetățeni ai Imperiului chemați să-l apere. Dar dacă ar fi venit, totuși, barbarii și Imperiul ar fi devenit cîmpul de luptă între barbarii din interior și barbarii din exterior?

Dat fiind că, în veacul nostru, nu te mai temi atît de tare de străin – de fapt, cam nimeni nu mai e absolut străin în lumea celor maximum șase grade de separație –, te temi de cel de lîngă tine. De dragul unei piruete speculative, ai putea spune că te temi de străinul de lîngă tine, de străinul care ți-e rudă, soț, copil, părinte, prieten, vecin, coleg, cunoștință. Dar nu de speculații triste vreau să mă ocup acum. E vorba de altceva. E vorba de frica pe care o avem unii de ceilalți în acest îndrăcit, tot mai îndrăcit „război cultural”.

Gardienii progresului de la noi se tem de semenii lor, adepți ai „iliberalismului”, zice-se, în toate declinările pe care nu obosesc să le caute, să le găsească, să le expună, să le răstignească, precum rasismul, homofobia, fascismul, misoginismul. Vigilența ideologică, îndemînarea specifică creierelor sărace, dar înfierbîntate de a manevra rapid etichete infamante la modă, cuplată în unele cazuri cu șomajul sau cu ratarea profesională, trebuiau să poată oferi, totuși, un serviciu stabil, așa că au apărut veritabile miliții ale corectitudinii politice alcătuite din oameni plătiți – uneori, chiar din bani publici – să urmărească și să amendeze devierea libertății de exprimare de la linia ideologică a zilei. Foștii activiști de Partid Comunist, troglodiții cu „munci de răspundere” în aparatul propagandei comuniste, inclusiv pe la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, au urmași. Milițianul ideologic, cenzorul de partid și de stat de dinainte de 1989 există și lucrează astăzi în instituții zis „democratice”, precum CNCD. În orice caz, există printre adepții progresului liberal consensul că e nevoie de gardieni care să apere „cuceririle” de barbari. Gardienii progresului liberal au organizații, au bani și resurse, au partid parlamentar, au presă, au universități și școli, impun programul educației viitoarei generații. Presiunea lor, uneori seducătoare, alteori înfricoșătoare, dă roade: ei reinventează civilizația după chipul omului recent, pe calapodul lui. Pînă de curînd, barbarii erau fie clerul (cam nesupus, nu-i în regulă!), fie cîte un intelectual public care se încăpățîna să rămînă conservator, să critice USR sau să bombăne atacurile anticlericale și anticreștine, să creadă în Dumnezeul tradiției creștine și să afirme asta răspicat, să creadă în virtuțile educate clasic mai mult decît în ora de educație sexuală sau în doctoratul în studii de gen și alte asemenea erezii. Și cum se luptau așa gardienii fericirii corect politice cu barbarii îndărătnici din interior, care desigur se opun fericirii generale pentru că sînt proști și corupți sau ceva pe-acolo, deodată, de sub radar, alegerile din 6 decembrie au scos la iveală alți barbari. De data asta, cum s-ar zice, the real stuff...

Ceea ce e amuzant cu gardienii, în general, este că, oricît sînt ei de pregătiți, de atenți, ba chiar de obsesiv insomniaci în garda lor, cînd e să se întîmple, sînt luați întotdeauna prin surprindere. De fiecare dată, în campaniile electorale ni se spune că alegerile care vin sînt decisive, că de ele atîrnă „viitorul, prezentul și trecutul țării” (Farfuridi). Acum ori niciodată! Sîntem la o răspîntie! Se decide drumul țării pentru decenii! Sînt cele mai importante alegeri de la Revoluție încoace! Așa ne-a fost livrată fiecare rundă de alegeri în parte și toate la un loc. Evident, acestea sînt vorbe goale. Alegerile sînt importante, desigur, dar alegerile cu adevărat cruciale au fost rare: 1996, 2009, 2014 și cam atît. Și mă refer la alegerile prezidențiale, căci cele parlamentare nu au generat niciodată schimbări majore. Cînd au fost, schimbările politice de acest gen au venit întotdeauna de la președinte. Nu aveam, așadar, nici un motiv să cred că alegerile parlamentare din acest an au vreun zvîc. Și, totuși, de data asta, cînd părea că nimic special nu se va întîmpla, ceva special s-a întîmplat.

Alegerile din 6 decembrie au adus pe prima scenă politică a țării acest partid, numit Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care emană o vigoare îngrijorătoare, barbară. Șoc! Cum, 9%? Ochi peste cap, exasperare, urlet („Democrația în pericol!”). De fapt, AUR bate-n cuie victoria oamenilor noi în politică: avem, de-o parte, o uniune care vrea să salveze România și, de cealaltă parte, o alianță care vrea să-i unească pe români. Ambele forțe ale oamenilor noi au cîte un proiect de viitor pentru România. Ambele știu clar cum trebuie să arate societatea românească în viitor. Spre deosebire de ele, partidele bătrîne, PSD și PNL, cînd sînt chemate să articuleze un ideal, bîlbîie vorbe de nisip. Așa că, din ce avem afirmat acum, viitorul României ar putea să fie userist (adică un fel de soviet corect politic) sau aurist (adică un fel stat legionar agiornat).

Cu viitorul ce se joacă acum între aceste două distopii, sper ca țara mea să nu-și fi pierdut norocul, să scape cumva și de data asta, să nu devină cîmpul de luptă între cele două barbarii...

P.S. Da, văd diferențele mari, multe și radicale dintre USR și AUR. Le vede toată lumea, n-are rost să scriu despre ele. Asemănările, însă, mi se pare mult mai relevante. Căci barbarii sînt de-aici, de-ai noștri; vorba sloganului iliescian de pe vremuri – dintre noi, pentru noi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

protest soros
Cum a readus Călin Georgescu teoriile conspirației în spațiul public pentru a obține sprijinul alegătorilor
Ultimele discuții din spațiul public readuc în atenție un tip de teorii ale conspirației despre care analiștii afirmă că reprezintă un discurs „mutat dintr-o parte în alta” de-a lungul anilor de către reprezentanții Puterii pentru a obține sprijinul oamenilor.
rascoala 1907 (6) jfif
Adevărul despre răscoala de la 1907. Cum a început revolta și cât de antisemită a fost de fapt
Răscoala de la 1907 a izbucnit, în luna februarie, pe moșiile arendașilor din Flămânzi. În scurt timp, a cuprins întreaga țară. A fost un eveniment major al istoriei românilor, dar care a născut controverse. Mai ales din cauza transpunerii ideologice a evenimentelor în perioada comunistă.
soldat american foto pixabay jpg
Pericolul din umbră. Soluția care ar garanta că România va fi apărată de aliați, ignorată. Expert: „Ăsta-i semnalul că până la urmă cheia e la ei”
Experții consultați de „Adevărul” avertizează că România va trebui să ia de urgență câteva măsuri pentru a stabili o comunicare normală cu SUA. Americanii sunt, așa cum au recunoscut și reprezentanții statelor europene, singurii care pot asigura securitatea Europei.
Cetatea Poienari fotografiata din drona FOTO CJ Arges (6) png
Când se redeschide adevărata cetate a lui Vlad Țepeș
În această primăvară se va redeschide cetatea lui Vlad Țepeș de la Poienari-Argeș, iar autoritățile se așteaptă la un aflux mare de turiști din țară și de peste hotare.
shutterstock_gripa_raceala_temperatura.jpg
La ce trebuie să fim atenți după câteva episoade de răceală. „De foarte multe ori a fost momentul de debut al unui astm”
În sezonul rece puține persoane reușesc să se ferească de cel puțin un episod de răceală supărătoare. Dacă răcelile se țin însă lanț, e nevoie de ceva mai mult decât medicamente simptomatice și ceaiuri. O vizită la medicul specialist va lămuri lucrurile.
GettyImages 515298948 jpg
Locul unde s-a decis viitorul lumii. Cum s-au jucat „cei trei mari” cu destinele popoarelor lângă tone de șampanie și caviar
În februarie 1945, cei trei lideri ai lumii care au pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial s-au întâlnit, pe un ger năprasnic, și au împărțit lumea după bunul plac
priza electrica murdara foto shutterstock jpg
Trucul genial care redă albul prizelor îngălbenite fără frecare și fără efort
Prizele electrice tind să se îngălbenească în timp, dar un truc vechi și simplu le poate reda aspectul impecabil fără efort.
Social Media  Sursa Freepik com jpg
De ce renunță mulți români la rețelele sociale: „Pur și simplu îmi era dor să îmi las creierul să se odihnească”
Peste 17 milioane de români sunt activi pe cel puțin una din rețelele de socializare. Mulți susțin că au găsit suficiente motive de a renunța la ele.
camil ressu autoportret jpg
Camil Ressu, artistul care a șocat „clica liberal-takistă“ cu o singură pictură: „toate gurile creionate cu roşu au întâmpinat-o cu rânjet umed de impertinenţă“
Scriitorii l-au zugrăvit mai frumos pe Camil Ressu decât au făcut-o criticii de artă de-a lungul timpului. În picturile lui, ogorul reavăn miroase a ploaie, se simt răcoarea pădurilor neumblate și adierea apelor. La el, țăranul rămâne autentic: „trudit, prost hrănit, osos, temător“.