Întotdeauna mi-am dorit să zbor cu balonul cu aer cald. Eventual, să fie unul în dungi colorate. Probabil pentru că mi-au rămas întipărite în memorie poveștile citite în copilărie sau pentru că mi se pare o mare magie pe care omul a reușit să o facă; și îmi plac magiile. Oricum, pînă ajung în (poate) Cappadocia în vreun balon din care să văd în toate zările, am tras cu ochiul la istoria acestei magii pe care au pus-o la cale oamenii secolului al XVIII-lea.
Oamenii au și un nume, desigur: Alexandre Charles și asistentul său Nicolas-Louis Robert sînt cei care, la 1 decembrie 1783, s-au urcat în coșul din nuiele de răchită al balonului și s-au ridicat spre cer. Au aterizat pe undeva la vreo 50 de kilometri de Paris. Acela a fost primul zbor cu oameni la bord; experimente doar cu baloanele mai făcuseră anterior frații Montgolfier. De fapt, nu doar cu baloanele, la bord erau o oaie, o rață și un cocoș.
În următorii ani, zeci de baloane s-au înălțat în aer, spre uluirea privitorilor, dar mai ales a călătorilor. Dar stați, printre acestea, se remarcă ceva. Văd o pălărie cu pene colorate și niște artificii. Ah, da! Este doamna Sophie Blanchard.
Zborul în balon ajunsese una dintre cele mai prețuite forme de spectacol în epocă, inclusiv (sau, poate, mai ales) la curțile regale, iar Madame Blanchard făcea senzație prin acrobațiile ei executate la bordul balonului. În rochii albe lungi și mulate.
La imboldul soțului ei, Jean-Pierre Blanchard, un pionier al zborului cu balonul, în 1805 Sophie a făcut primul ei zbor cu balonul de una singură, o premieră istorică pentru femei.
Cînd soțul ei nu a mai fost, Madame Blanchard a continuat să zboare. Direct spre curtea lui Napoleon Bonaparte, care i-a oferit titulatura de aeronaut al festivalurilor oficiale, iar apoi i-a oferit atribuții importante în elaborarea planurilor lui de invazie a Angliei pe cale aeriană. În 1810, la nunta lui Napoleon cu Marie-Louise, Sophie Blanchard a făcut un zbor-spectacol pentru a marca evenimentul. A rămas în grațiile curții regale și în epoca lui Ludovic al XVIII-lea, care a numit-o aeronautul oficial al restaurației.
Îi plăcea să zboare îndeosebi noaptea, cu toate riscurile incluse, oricum își asuma o mulțime chiar dacă o puneau în mare pericol, cum erau, de exemplu, artificiile pe care le aprindea des în timpul acrobațiilor sale. În 1819 le-a aprins pe ultimele. În timp ce își făcea spectacolul fascinînd mulțimea adunată în Grădinile Tivoli din Paris, hidrogenul de la balon a luat foc de la scînteile artificiilor, iar Madame Blanchard a căzut în gol și a murit.
Evenimentul a stîrnit un val uriaș de regrete în Europa, dar au fost și voci care ziceau că locul unei femei nu este în balon. Dar unde? Poate într-un balon în dungi colorate?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
