Ambiţia „Bursucului“ şi-a spus din nou cuvîntul?

Nu. Şi-a spus cuvîntul autoanihilarea practicată de adversarele CFR-ului. Dan Petrescu nu numai că a fost al patrulea antrenor în acest sezon început complet aiurea de fosta şi actuala campioană, dar a şi apărut cu doar cîteva meciuri înainte de final. Meritul lui e de a fi gestionat avansul pe care i l-au pus pe tavă Toni Conceição, în principal, şi Alin Minteuan. În rest, CFR a făcut toate greşelile care trebuiau să o ducă la pierzanie. A fost eliminată din Europa de o echipă din Luxemburg, o ruşine care îi va rămîne ca o cicatrice urîtă pe obraz. L-a dat afară pe Edi Iordănescu după doar trei meciuri. L-a instalat pe Conceição, dar în scurt timp a adus un altul, pe care l-a cazat vreo două săptămîni la Cluj ca o umbră a antrenorului oficial, în vreme ce diferitele facţiuni ale clubului se războiau pe tema numirii sale (în cele din urmă a fost trimis acasă după ce i s-o fi pus în braţe, ca amintire, o sticlă de palincă purtînd la gît un ştreang tricolor). Patronul a încercat să scoată de pe teren portarul în timpul unui meci, iar jucătorii au iniţiat mai multe greve pentru nerespectarea la timp a unor obligaţii financiare. Şi cu toate astea a cîştigat titlul cu avans. Vă daţi seama cît de vraişte au fost contracandidatele sale? Fotbalul a încăput de ceva vreme pe mîna unor oameni care se joacă cu propriile echipe şi fotbalişti precum ne jucam cînd eram mici cu armate şi soldăţei de plastic (aveam unii verzi, americani, şi unii galben-muştar, japonezi, o minune!). Important e cine stă pe lîngă aceşti boieri de modă nouă, îmbogăţiţi de pe urma unor pămînturi răscumpărate din drepturi litigioase. La CFR s-a dovedit a fi unii care i-au mai dat peste mînă misteriosului Nelu Varga. Dan Petrescu a fost unul dintre ei, în trecut, drept pentru care era să zboare. Dan, da, e un tip ambiţios pînă la nebunie. Nebunia te duce cîteodată la bal, altădată la balamuc. La un moment dat s-ar putea să nu mai ştii care-i diferenţa.