În mod normal, această perioadă ar fi marcat începutul sezonului estival. Tot în mod normal, poate prima mea reacție la o cămașă tradițională din Hawaii ar fi fost un pas înapoi (nu în ritm de hula, că nu știu dansul, încă). În nici unul dintre cazuri nu se (mai) aplică modul normal. Lucrurile se mai schimbă, așa-i istoria. Sezonul estival se va relua mai devreme sau mai tîrziu, iar între timp poate o să știu și pașii de hula. Pînă atunci, am aflat cîte ceva despre cămașa hawaiiană.

Cel mai probabil, bluza tradițională a insulei din Pacific a apărut prin anii 1920-1930, cînd comunitatea locală de femei japoneze ar fi adaptat materialul folosit pentru chimonouri la confecționarea cămășilor bărbătești (sau mai degrabă unisex). Noul model de cămașă a ajuns pe continent la momentul potrivit, prin anii ’30, cînd o notă de veselie, culoare și optimism pica numai bine, în contextul crizei economice care emitea mai degrabă nuanțe sobre de griuri. Odată ce vedete precum Bing Crosby au început să își asocieze numele cu acest tip de cămașă, popularitatea piesei vestimentare din insula Hawaii a luat o amploare semnificativă. Faptul că imprimeul floral poziționa mai degrabă cămașa hawaiiană (numită și „cămașa aloha”) în dulapurile femeilor devenise irelevant, bărbații o purtau cu încredere cel puțin în egală măsură.

Paradisul hawaiian a fost zguduit de atacul japonez din portul Pearl Harbor din decembrie 1941, moment urmat de redirecționarea industriei de confecții, inclusiv a producătorilor de cămăși aloha, către efortul de război.

La finalul conflictului, producția s-a reluat, însă a apărut o schimbare. Motivele florale specifice japoneze – de exemplu, florile de cireș – au fost înlocuite de imprimeuri locale tradiționale din Hawaii. E lesne de înțeles motivul. Popularitatea cămășii înflorate cu iz de vacanță a fost realimentată și de întoarcerea pe continent a celor care fuseseră în serviciu militar în Pacific, iar în anii ’60 a atins cote maxime – imaginea lui Elvis Presley în cămașă hawaiiană este simbolică în acest sens.

Cămașa aloha, căzută într-un con de umbră și de mediocritate la final de secol XX, pare că revine în atenția industriei de modă, ca sursă de inspirație – da, istoria se repetă. De puțină culoare, chiar dacă la granița fină cu kitsch-ul, este în mod clar nevoie zilele acestea.

Și oricînd.

Foto: wikimedia commons