Universitatea Westminster din Fulton, Missouri, este aproape sinonimă în literatura de specialitate cu discursul despre Cortina de Fier (The Sinews of Peace) al lui Winston Churchill  (5 martie 1946).

În dicționarul discursurilor susținute acolo ar mai putea intra un titlu, mai puțin cunoscut, The River of Time and the Imperative of Action, rostit de Mihail Gorbaciov pe 6 mai 1992.

Prelegerea lui Gorbaciov, susținută exact în același loc și cam după același scenariu ca aceea prezentată de Churchill, a fost un moment încărcat de simbolism. Și cu o cronologie simpatică, la 46 de ani după 1946. Dacă, potrivit multor istorici, mai ales ruși, discursul lui Churchill a marcat începutul Războiului Rece, expunerea lui Gorbaciov venea cumva să închidă cercul, să evidențieze finalul conflictului.

Pășind pe podiumul istoric pe care a mers și liderul britanic, liderul sovietic a fost aplaudat de miile de oameni care s-au adunat la eveniment. „Accentul“ cade pe cîteva dintre mesajele pe care omul politic rus le-a transmis referitoare la relația cu Statele Unite ale Americii (subiect atît de actual).

Fostul conducător al Uniunii Sovietice a subliniat că sfîrșitul Războiului Rece reprezintă desprinderea din cercul vicios în care ne-am prins singuri și, totodată, o victorie a judecății sănătoase, a rațiunii, a democrației și a valorilor umane comune.

A nuanțat chestiunea vinovaților, recunoscînd că Uniunea Sovietică a făcut greșeli majore, dar punctînd că parte similară din vină aparține și Statelor Unite ale Americii și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Cursa înarmării nucleare, pe care a condamnat-o, a fost inițiată de SUA, după opinia exprimată de Gorbaciov la Westminster.

Nota pozitivă a fost dată de perspectiva spre viitor expusă de liderul rus: pace și progres pentru toată lumea, dar nu oricum, nu prin intermediul forței, ci prin cooperare în cadrul unei Organizații a Națiunilor Unite mai puternice.

Devenite mai înțelepte după experiența amară, națiunile vor alege să acționeze mai puțin egoist și să echilibreze mai just balanța intereselor, spera Mihail Gorbaciov. Oare?

Speranța moare ultima, istoria continuă.

Și se repetă sau nu.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Universitatea Westminster din Fulton, Missouri (wikimedia commons)