DIN POLUL PLUS

Cel mai mult frapează asimetria chipului: jumătatea care corespunde mîinii ce binecuvîntează are o seninătate luminoasă și privește direct spre cel care contemplă icoana, în vreme ce jumătatea stîngă a feței, corespunzătoare mîinii ce ține Evanghelia, este cuprinsă de o umbră severă.

Biblia începe cu desfăşurarea ordinii lumii şi, implicit, cu o revărsare de frumuseţe.

Demonizăm diferența (de culoare, limbă, cultură, etnie, religie etc.). Și putem drege aceste ajustări prin educație civică, umanistă, adică prin gîndirea sinceră a universalității creștinismului căruia, patrimonial și spiritual, îi aparținem.

De două ori repetă Sfîntul Apostol Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, această idee paradoxală.

Poate că în zilele noastre ezitarea în fața căsătoriei ține în bună măsură de neîncrederea în trăinicia ei sau în posibilitatea fidelității.

Depuse în mentalul colectiv de tradiţie, de cultură, de istorie, simbolurile fac parte, fie şi latent, din bagajul omului de astăzi.

Noua generație s-a format în alt referențial cultural, vîrfurile ei au emigrat, cei mai mulți trăiesc într-un decor mental pro-occidental, asumat bovaric și mimetic, dar nu mai puțin sincer, după „buget“.

Efortul de a conecta universul literar ortodox românesc la prototipul său bizantin s‑a indentificat ani buni cu lucrarea epocală a părintelui Dumitru Stăniloae de reconstituire în limba română a Filocaliei, prin noi traduceri după ediții savante ale vechilor texte filocalice.

În viața de zi cu zi, speranța e frecvent invocată, dar, de fapt, neluată în seamă.

În intimitatea literară a rugii îl atrage pe cititor cel mai recent volum al Ioanei Pârvulescu: „Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”.

În trei decenii de libertate, fostul bloc comunist a înlocuit sfera de influență sovietică prin bascularea în UE și Pactul de la Varșovia prin aderarea la NATO.

Identitatea cuviosului Vasile cel Nou (secolul X) rămîne cea mai puternică provocare la adresa cititorului.

Credinţa ne spune că spaţiul ei propriu e interioritatea, că acolo e de căutat Interlocutorul dorit: în interioritatea omului şi a lumilor deschise către Ultim.

Pe 16 decembrie 2019 – 30 de ani de la „începutul timișorean al sfîrșitului” –, Patriarhia Română a organizat o seamă de evenimente comemorative.

Desființarea dimensiunii sociale a individului în viețile sfinților nebuni întru Hristos este aproape o condiție a atingerii celor mai înalte experiențe mistice.

Pentru cei vechi, inima cuprindea totul: emoțiile, desigur, dar și curajul, și mai ales gîndirea și imaginația.

Detest retransmisiile de operă la televizor căci, printr-o sistematică eroare, camera expune guri exorbitante, feţe schimonosite, machiaje şi peruci violent spectaculare: ceea ce e făcut pentru a fi văzut de departe este abuziv apropiat.

Sînt semne, unele decente, altele stînjenitor retorice, ale unei sărbători de care se leagă o identitate religioasă cam de la sine înţeleasă, larg declarată, dar nu tot aşa de cunoscută, frecventată.

99% din istoria consemnată a culturilor, civilizațiilor & experiențelor religioase produse de homo sapiens se bazează pe construcția (firește, gra-duală) a unui model paideic.

Numărul vămilor are, de fapt, rolul de taxinomie a păcatelor, iar această taxinomie variază în funcție de statutul social al persoanei din care a plecat sufletul.

Probabil astrologi sau sacerdoți mazdeeni, magii deschid prin întrebarea pe care i-o adresează lui Irod tocmai „ambiguitatea politică“ a condiției pruncului mesianic: „Unde este regele Iudeilor?“.

Omul religios interesat de sens se mişcă, în ceea ce îl priveşte, sub cupola nelimitată a acestui spaţiu, încearcă să ia înălţime în cuprinsul lui. Încearcă să considere lucrurile dinspre zenitul divin, să-şi adecveze privirea la ochiul de boltă al cadrului în care se mişcă.

Le-am cumpărat recent, în noua traducere franceză, din arabă, după ediția de la Calcutta, apărută sub haina a trei somptuoase volume din Biblioteca Pléiade a editurii Gallimard. Mi-am dat seama că, din cauza unor traduceri românești parțiale, cenzurate și făcute cel mai probabil prin intermediul altor limbi, nu citisem niciodată cum trebuie această capodoperă anonimă, care a influențat toată literatura occidentală modernă (de la Goethe pînă la Borges), pentru a nu mai aminti ecranizările făcute

Fenomenul sfințeniei se subîmparte în două dimensiuni, adesea confundate: pe de o parte, cea trăită de individ ca o desăvîrșire a virtuților, acompaniată de manifestări harice, care se arată observatorului exterior ca puteri supranaturale, pe de altă parte, cea narată, deci dezvăluită lumii de un observator exterior, fie la prima mînă, cea de ucenic și martor al puterii harice, fie la mîna a doua, de narator „profesionist“, care folosește documente sau atestări orale, adică reputația care se for

Din seria marilor cărți despre această temă, care nu a încetat să‑i fascineze pe istorici și pe teologi, Editura Doxologia, cu impecabil gust în selecția titlurilor, ne oferă, în colecția „Historia christiana“, traducerea lucrării lui Jaroslav Pelikan, Creștinismul și cultura clasică. Metamorfoza teologiei naturale la întîlnirea creștinismului cu elenismul (versiunea îi aparține lui Sergiu-Adrian Adam, ediția fiind îngrijită de Ovidiu Sferlea).

Alexandru Mironescu şi prietenii lui nu erau nici ei nepăsători faţă de tema naţionalului, atît de masivă în epocă. Şi ei priveau creştinismul răsăritean ca pe un dat fast al locului. Dar nu socoteau că el îi încarcă pe români cu daruri native, cu un specific etnic privilegiat, cu o excelenţă garantată. Îşi puneau mai ales problema creativităţii spirituale în modernitate.

Un text de acum 25 de veacuri, redactat în spațiul siro-palestinian, sub posibile influențe dinspre Persia zoroastriană. În canonul biblic, el face parte dintre cărțile sapiențiale, deci acelea care ne fac mai înțelepți.

Ceea ce percepem exterior ca un ansamblu armonios este rezultatul acestei căutări a unui mesaj simbolic. Lumina este doar unul dintre criteriile conceptuale care conduc la realizarea unui spațiu sacru. Mai cunoscută arhitecților este căutarea proporțiilor care se înscriu în numărul de aur.

După editarea postumă a scrierilor sale, lăsate în manuscris sau răspîndite prin diverse reviste și volume greu accesibile, a sosit vremea receptării depline a gîndirii părintelui Scrima prin cărți care îi sînt dedicate integral.

În cercetarea filozofiei antice, Pierre Hadot (1922-2010) are, se ştie, un demers aparte, înnoitor. Schimbă accentul de pe doctrine – investigate în ele însele – pe tema formării sinelui. Asta urmărea filozofia veche, susţine, argumentează, ilustrează pe texte Pierre Hadot: să ridice  sufletul, să-i conducă, în mod lucid, metodic, aspiraţia spre un nivel universal.

Theodor Pallady, cu al său emblematic univers de nuduri tolănite în odăi cu durata suspendată, făcea încă parte din acele generații creatoare pentru care pozitivismul veacului XIX se dovedea laolaltă sufocant și fără alternativă.

Gîndurile aceastea au fost scrise în așteptarea dezbaterilor în jurul canonizării părintelui Arsenie Boca. Cine este însă Arsenie Boca în viața sa istorică? Un pictor bisericesc minor, fost monah, fost preot îndepărtat de la cele sfinte, care moare pe 28 noiembrie 1989, izolat într-o casă din Sinaia, înconjurat de cîțiva prieteni și foste monahii. Prin această ieșire din viața

Borges ne-a împărtășit tuturor că-și imagina Paradisul ca pe o bibliotecă. Proiecție supremă a desfătării cititului? O reformulare a absolutului cunoașterii ca infinit al sensurilor cu

În 2018, Monica Broşteanu a tradus, pentru Editura Galaxia Gutenberg, una dintre cărţile preotului catolic Michel Remaud, fost director al Institutului Creştin de Studii Iudaice „Albert Decourtray“ de la Ierusalim. Deşi apărut în 1983, volumul Creştini în faţa lui Israel, slujitor al lui Dumnezeu nu şi-a pierdut deloc utilitatea, capacitatea de a disloca prejudec

Sîntem într-o fundătură perfectă. Pe de o parte, cu excepția delictelor încadrate sub specia „crimelor împotriva umanității“, toate formele de complicitate la instalarea și menținerea sistemului comunist sînt practic prescrise. Și asta chiar în numele normelor de drept specifice democrației… Pe de altă parte, „dispariția“ peste noapte a patru milioane de membri PCR a șt

Cea mai faimoasă frescă, inclusiv pentru raritatea reprezentării, este cea a Răstignirii lui Iisus, cu ochii larg deschiși, purtînd un colobium de culoare închisă, amintind de miniatura din Evangheliarul siriac al lui Rabbula, aflat acum la Bibli

În repetate rînduri, Apostolul Pavel numește credința în Iisus Hristos nebunie: „Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie“ (I Cor. 1, 23), „Cuvîntul Crucii, pentru cei pierduți, este nebunie“ (I Cor. 1, 18), „Omul biologic nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sînt nebunie“ (I Cor. 2, 14), și ajunge la concluzia că și reciproca este valabilă: „Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu“ (I Cor. 3, 19). Să fie oare disp

Călătoarele indignate nu făcuseră nimic pentru „integrarea“ celor două maneliste. Le era mai uşor să-şi proiecteze indignarea asupra unui grup etnic decît să rişte o intervenţie punctuală, poate un dialog dezagreabil. Le era mai comod să acuze

Anticlericalismul tot mai vizibil din societatea românească, mai ales (vai!) printre tineri – adică în rîndul celor care au chemarea de a duce mai departe tradiția creștinismului viu –, e influențat de filozofii liberale, libertariene sau radical-stîngiste, dar și de evidența unei clericalizări care a rănit așteptările laicilor (numiți „simpli credincioși“). Ea denotă o reacție colectivă și individuală, culturală și ideologică (sau poate, curînd, chiar organizată ca partid politic) la identif

Căsătoria cu Maria-Ioana Flondor, nepoata lui Iancu cavaler de Flondor, protagonistul unirii Bucovinei cu România, deschide perspectiva emigrării, întrucît educația nemțească a familiei Flondor îi asigura Mionei încetățenirea germană. Și totuși, după

O seară tîrzie de sîmbătă în piața bazilicii Santa Maria din cartierul roman Trastevere: ca de obicei, valuri de turiști și localnici inundă străduțele medievale; se înfiripă ad-hoc cercuri în jurul unor mimi sau muzicanți itineranți, terasele de jur împrejur, la parterul unor prestigioase palate, sînt doldora de clienți, fîntîna centrală este asediată de tineri. În această mare pestriță și hedonistă, mulți privesc pentru o clipă mozaicurile de pe fațada medievală a bazilicii: Fecioara tron

Legiunea se voia un creştinism care să dicteze în stil totalitar întregii societăţi, inclusiv Bisericii. Minus violenţa fizică (dar nu şi cea verbală), Matteo Salvini joacă o carte asemănătoare. Se declară bombastic „părintele a şaizeci de milioane de italie

Din modestia propriului unghi de vedere, trebuie să-mi confesez bucuria, întrucît – așa cum am scris și în contribuția la volumul colectiv Arsenie Boca, altfel – mă număr fără ezitări printre cei convinși că acest om și-a sfințit existența prin sme

Spre deosebire de natură, noi, oamenii, sîntem imperfecți. După ce am mușcat din mărul cunoașterii binelui și răului, ne-am luat sarcina de a construi o lume proprie, pentru care starea de grație a unei morale depline este un țel de atins. Din

Roger Etchegaray era vicedecanul Colegiului cardinalilor. Fusese primul președinte al Conferințelor episcopale europene (1971-1979), primise cardinalatul în 1979, la primul consistoriu din pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, și din 1985 cond

Dar aceste trăsături sînt şi în alt fel „banale“. Nu ne stau ele – ca înclinaţie – în fire, nu străbat ele în comportamentul de fiecare zi? Acolo unde le-a descoperit Hannah -Arendt, ele nu au avut limită, au mecanizat mintea adepţilor, iar pe baza lor s a

Un fond primitiv persistă în societățile noastre europene, fie apusene sau răsăritene. Acest fond e reabilitat prin teoria multiculturalismului, care egalizează pictura rupestră și lucrările lui Rubens (susținînd că orice creație non-occidentală e la fel de prețioasă, dacă nu chiar superioară creațiilor „omului alb, mort, protestant“ etc.) Guy de Maupassant a scris o povestire intitulată Madame Baptiste, care descrie soarta unei fetițe de 11 ani, violată de valetul Baptiste, pe care mi

Pedagogii moderni, în descendența lui Piaget, a cărui operă este analizată în comparație cu perspectiva socio-culturală a lui Lev Vîgoțki, pornesc invariabil de la modelul cunoașterii științifice pe care îl aplică formării copilului. Or, între cunoaș