André Scrima: urma și transparența

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
André Scrima: urma și transparența jpeg

După editarea postumă a scrierilor sale, lăsate în manuscris sau răspîndite prin diverse reviste și volume greu accesibile, a sosit vremea receptării depline a gîndirii părintelui Scrima prin cărți care îi sînt dedicate integral. Faimoasa prefață-portret pe care Andrei Pleșu a oferit‑o unicului volum antum al părintelui, Timpul Rugului Aprins, studiile și introducerile semnate de Anca Manolescu în seria de autor „André Scrima“, pe care o îngrijește cu admirabilă dăruire, articolele și traducerile în franceză ale Ancăi Vasiliu, alături de alte demersuri istorice sau teologice atașate editării operei, au deschis orizontul unei tot mai ample cercetări a unei gîndiri care a ezitat între discursul labirintic și fulguranța fragmentului. Anul acesta a apărut la Humanitas și prima monografie, Omul lăuntric. André Scrima și fizionomia experienței spirituale, scrisă de Ioan Alexandru Tofan, filosof, specialist în Walter Benjamin și Michel de Certeau, dar și în alte delicii interpretative care ar fi fost, cred, pe gustul rafinat și surprinzător al părintelui.

Ioan Alexandru Tofan străbate textele publicate și notițele de arhivă într-o perspectivă hermeneutică integratoare, menită să reconstituie chipul vieții spirituale – centrul și itinerarul lăuntric al personalității și întregii reflecții a părintelui. El aplică, semnalînd în același timp diferența specifică și limitele analogiei, un instrumentar conceptual extras din analizele lui Benjamin și de Certeau asupra unei materii profund tradiționale: monahism, paternitate duhovnicească, liturghie. Rezultă din această intersecție imprevizibilă o privire proaspătă, capabilă să însoțească și să pună în lumină sensurile încapsulate în textele despre experiența spirituală. Inevitabilă este plonjarea în limbajul acestei experiențe și în formele de manifestare ale unei vieți care își produce propria interpretare ca un sistem de semne și urme ale coborârii sau, mai degrabă, ale prezenței transcendenței în lume ca o „pecete“. Esențială rămîne, în metoda adoptată riguros de autor, căutarea „locurilor în care se insinuează subtil referința transcendentă“, depășind opoziția dintre subiectiv și obiectiv sau dintre cunoaștere și viață.

Părintele Scrima avea în permanență scrupulul, exprimat prin infinite tatonări, de a nu rata sau obnubila o delicată, aproape evanescentă realitate: „adierea de vînt lin“ în care Dumnezeu se descoperea profetului Ilie. Căci există în egală măsură riscul de a obtura comunicarea acestei adieri prin formulă ritualistă sau prin sistematizare excesivă. E o tentație a interpretării teologice și a ortopraxiei pe care nu o poate contrabalansa decît viul unei experiențe a cărei discreție este direct proporțională cu intensitatea sa. Iată o mărturie a părintelui descoperită în arhivă: „Și mă tem că am rănit adesea, prin propozițiile mele categorice, această grație în care sensibilitatea întîlnește în mod tainic o lumină care este dincolo de inteligență și de afectivitate și care ar putea fi pneuma“ (p. 228). Ioan Alexandru Tofan este conștient de această miză și reușește cu mijloace noi, în raport cu tradiția, să regăsească demersul părintelui Scrima în miezul său și să-l povestească respectîndu-i dinamica și tăcerile: „Părintele Scrima vorbește, scrie, citește din interiorul unei situări spirituale care se lasă ghicită, sesizată prin semne, nuanțe și detalii. A face fizionomia experienței spirituale, așa cum se desprinde ea din scrierile sale, înseamnă a reconstitui o transparență și a construi, din semne, povestea unei taine“ (p. 28). Nu puține sînt în acest volum formulările sugestive, inspirate, prinse într-o țesătură alertă, în care elementul biografic se îmbină fericit cu reflecția și comentariul. Rod al unei cercetări aprofundate și al unei dispoziții hermeneutice adecvate temei, cartea lui Ioan Alexandru Tofan prilejuiește cu adevărat întîlnirea cu spiritualitatea părintelui Scrima și oferă cu prisosință argumente pentru buna convergență a filosofiei cu teologia.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.