Epifania credinței

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

O seară tîrzie de sîmbătă în piața bazilicii Santa Maria din cartierul roman Trastevere: ca de obicei, valuri de turiști și localnici inundă străduțele medievale; se înfiripă ad-hoc cercuri în jurul unor mimi sau muzicanți itineranți, terasele de jur împrejur, la parterul unor prestigioase palate, sînt doldora de clienți, fîntîna centrală este asediată de tineri. În această mare pestriță și hedonistă, mulți privesc pentru o clipă mozaicurile de pe fațada medievală a bazilicii: Fecioara tronează cu pruncul în brațe, personajele reprezentate de-a dreapta și de-a stînga sa, purtînd coroane sau ulcioare, se disting însă mai greu. Dintr-odată, de sub portalul construit de Carlo Fontana, porțile centrale ale bazilicii se deschid larg și, în contrast cu noaptea care învăluise afară totul, apare inundată de lumină absida faimoasă a altarului, cu Hristos ținînd după umeri întruchiparea Bisericii, cu scenele bizantinizante ale vieții Fecioarei, atribuite lui Cavallini, cu straturile de pictură barocă și modernă. Nu era un gest de benevolență față de turiști la o oră cînd toate lăcașurile de cult erau de mult închise, ci începutul liturghiei de seară într-o bazilică arhiplină.

Din piață, privirea captată imediat de mozaicul absidal putea parcurge ușor toate registrele. Altarul era organizat în jurul unui episcop, în fața icoanelor ortodoxe aflate de-o parte și de alta erau aprinse lumînări, oameni de toate vîrstele ocupau fiecare colț disponibil, așezați și pe treptele din fața micilor altare laterale. Nu era un eveniment, nici o sărbătoare anume. O seară obișnuită în mijlocul unui cartier care în toate anotimpurile colcăie de lume și de alte griji. Surprinzător era firescul acestei prezențe intense și strălucitoare care nu inunda piața, nu scotea nici un sunet în afară, ci lăsa să se vadă cu un calm desăvîrșit, în agitația înconjurătoare, propria lumină și ordine, pe fundalul stratificat al splendorilor tradiției. Ca să auzi și să simți ce se petrecea înăuntru, trebuia să intri pe sub portic, străjuit de mărturiile arheologice ale primelor secole, și să treci pragul bazilicii. Altminteri, rămîneai cel puțin pentru o clipă hipnotizat de frumusețea irezistibilă care se înfățișa celor din afară. Cumva și aceștia, odată ajunși în raza frumuseții dinlăuntru, dobîndeau o altă stare, ieșeau din ei înșiși și uitau pentru cîteva momente de viermuiala paroxistică. Nici artiștii ambulanți nu concurau ce se petrecea în bazilică, deși ar fi putut s-o facă. Un fel de respect discret îi traversa pe toți, fie că își continuau cina, fie că își trăgeau sufletul după o zi de hălăduire, fie că se plimbau ținîndu-se de mînă sau îmbrățișați.

Față în față stăteau două spații pline, clar delimitate, dar care făceau loc unei întrepătrunderi de o seducătoare naturalețe. Pentru cei dinăuntru, care ascultau Evanghelia despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, lumea exterioară nu exista, nimic din ea nu pătrundea în incinta bisericii în afara umbrei răcoroase a unei nopți de septembrie. Pentru cei de sub cerul liber, miezul luminos întrevăzut prin portic nu putea să nu existe: era între ei, în fața lor, cu o intensitate de neocolit, însă fără paradă sau superioritate. Acolo, în Trastevere, avea loc epifania credinței din toate timpurile: deși distincte, cu reguli și ritualuri sau în lipsa lor, cele două spații formau totuși o singură lume, în care fiecare se înscria cu arabescul propriei libertăți. Era greu să nu-ți imaginezi că scene de felul acesta se petrecuseră secole de-a rîndul, de cînd creștinii i au cerut împăratului roman să le acorde dreptul de a-și zidi o biserică în acel loc în care, spuneau ei, a izvorît din pămînt ulei – semn mesianic al milostivirii divine. Credința, chiar și în veșmintele sale somptuoase, față de care, iată, nici săracii, nici bogații, nici tinerii neconformiști, nici vîrstnicii pîndiți de scepticism nu manifestau vreo rezervă, este esențialmente o formă a milostivirii: chipul sub care Dumnezeul creștinilor s-a descoperit. El e prezent pentru toți, e proximitatea însăși, în același timp discretă și împărătească. Porțile sînt deschise peste tot chiar și în lumea noastră… 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată: Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești, Humanitas, 2017.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.