Presiunea celorlalți

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Theodor Pallady jpeg

Trăim într-o epocă a viralizării. Cum omenirea nu pare să mai știe încotro se îndreaptă – și cum ar putea afla asta, de vreme ce nu mai e capabilă să distingă între bine și rău? –, resursele noastre de entuziasm se îndreaptă aleatoriu, ici și colo, în funcție de curenții faimoaselor „emoții colective“, amplificate de social media. Cotidianul tern și sterp se străluminează subit, prin aprinderea pe hartă a unui punct luminos, ca un girofar de ambulanță care străbate noaptea. Așa a devenit celebră localitatea Ditrău, județul Harghita, România. Un loc unde, în mod normal, nu se întîmpla nimic notabil, cel puțin nu după criteriile senzaționaliste ale presei. Cui îi păsa de acea comună secuiască zidită în rutina ei agricolă și pastorală, cu oamenii săi enclavizați lingvistic, dar conectați la Duna TV? Rarii automobiliști în trecere abia băgau de seamă plăcile de la intrarea și ieșirea din localitate. Nimeni nu cita toponimul acela discret, nimeni nu bănuia că acolo s-ar putea consuma vreo dramă. Iată că nu doar fiecărui individ îi sînt sortite cîteva minute de celebritate, așa cum prevăzuse Andy Warhol, ci și așezărilor omenești, dacă întîmplarea face din ele scena unor alegeri morale semnificative la o scară mai amplă. Nu mai reiau faptele, căci ele sînt arhicunoscute. Ba chiar au ajuns în presa din fostul Ceylon sau în cea franceză. Preotul catolic din fruntea mulțimii de „ditrăieni“ porniți la luptă cu brutarii din Sri Lanka a fost criticat de ie-rarhia sa. Șefii actuali și recenți ai UDMR s-au delimitat prin comunicate oficiale fără echivoc. CNCD s-a „autosesizat“ în speță, poliția și procuratura au reacționat prin cercetări amănunțite. Nenumărate opinii, prevalent negative, s-au exprimat pe Face-book. Majoritatea românească a produs glume și meme, reiterînd mitul conform căruia „ai noștri“ înșiși nu sînt bine primiți în acele teritorii care-și slăbesc „autonomia“ pe măsură ce o revendică mai apăsat… Culmea, legendele despre șovinismul maghiar (care, ca orice legendă, conțin „un sîmbure de adevăr“) sînt legate tot de pîinea pe care, chipurile, n-o poți obține pe acolo dacă vorbești românește. Rasismul altora e cu siguranță mai detestabil decît propriul nostru rasism…

Cazul Ditrău confirmă faptul, mereu neglijat, că ideile au consecințe. Sigur, naționaliștii noștri au profitat de el pentru a expune presupusul contrast dintre Ungaria „iliberală“ a lui Viktor Orbán și, ca să zic așa, România „liberală“ a lui Ludovic Orban. Dincolo de asemenea comparații voit avantajoase – și de confluența insolită dintre srilankezi și secuii din Harghita – rămîn valabile constatările antropologiei culturale: sîntem tribali, teritoriali, așa că ne protejăm prin atavisme ostile alterității. Demonizăm diferența (de culoare, limbă, cultură, etnie, religie etc.). Și putem drege aceste ajustări prin educație civică, umanistă, adică prin gîndirea sinceră a universalității creștinismului căruia, patrimonial și spiritual, îi aparținem. De curînd, Universitatea catolică din Louvain a încheiat un protocol cu Academia de formare și cercetare în studii islamice. Profesorii catolici îi voi școli într-ale integrării și valorilor comune pe viitorii imami belgieni, căci așa a recomandat o comisie parlamentară întrunită după atentatele teroriste care au lovit Bruxelles la 22 martie 2016. Presa francofonă salută acest „pas către instituționalizarea islamului în Belgia“, iar prietenul român care mi-a trimis link-ul mă întreabă, pe Messenger, dacă asemenea „deschideri ecumenice“ nu reprezintă un compromis exagerat sau chiar o mărturisire a eșecului. Ciudată situație! Căci creștină este temerea față de lățirea islamului într-un spațiu modelat istoric de Evanghelie, așa cum creștină este și deschiderea spre dialog, pornită dintr-un sublimat impuls misionar. Legitimitatea apărării propriei identități culturale se ciocnește de nu mai puțin legitima intenție de a stabili o antantă interreligioasă, în interiorul unei democrații europene consolidate. Noi, cu al nostru Ditrău, sîntem încă intransigenți și gata să ne baricadăm, deși e clar că rațiunea economică va continua să încurajeze importul mîinii de lucru din Asia și Africa. Occidentalii, extenuați de propriul rafinament intelectual, dar și pățiți nemijlocit în materie de terorism, caută calea de mijloc.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.