Dreptul Iov

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Theodor Pallady jpeg

Am găzduit trei prieteni într-o seară dedicată Cărții lui Iov. Un text de acum 25 de veacuri, redactat în spațiul siro-palestinian, sub posibile influențe dinspre Persia zoroastriană. În canonul biblic, el face parte dintre cărțile sapiențiale, deci acelea care ne fac mai înțelepți. Tema? Suferința celui drept, ca veșnic subiect de perplexitate morală și filozofică. Faptul că omul corect are adesea o soartă nedreaptă infirmă ideea de justiție distributivă („după faptă și răsplată“). Ba chiar pune sub semnul întrebării regula de aur a simetriei faptelor bune. Iov este un bogat proprietar de turme și acareturi, dăruit cu mulți urmași, respectat în comunitate, onest și pios. Tocmai acest ins fericit e sortit unei serii de tribulații nemeritate, abătute asupra lui în crescendo, pe temeiul unei ciudate înțelegeri între Dumnezeu și Satan. Ultimul – cel căruia, mai tîrziu, Iisus Hristos avea să-i strige „Vade retro Satana“ – îl ispitește pe Creator: Iov îți este credincios pentru că toate îi merg strună. Dă-mi voie să îl pun la încercare și îți voi dovedi că se leapădă de Tine. Prologul cărții descrie acest tîrg celest: Domnul acceptă să-și suspende providența. Brutal vorbind, îl dă pe Iov dracului. Omnisciența divină e chestionată implicit: deși Iov e liber, ca orice om, nu putea ști Dumnezeu, cel ce cunoaște adîncurile, și dacă Iov i-ar rămîne fidel sub o ploaie de nenorociri? De ce se lasă manipulat de Satan (o figură de altminteri puțin prezentă în Vechiul Testament)? Nu știm. Satan apare ca un vizir perfid, care-și păcălește sultanul. Se bucură să demonstreze că legătura dintre pietate și dreptate – adică raportul dintre credință și îndreptățire – e valabil numai la bine, conform principiului do ut des. Teza lui este că omul nu e capabil de acte gratuite, ci numai de schimburi profitabile. Nu e o făptură nobilă, ci una pragmatică. Dacă e mulțumit, e foc de credincios. La necaz, e dispus să‑și renege ziua de naștere și Creatorul. Satan e realist. Așa procedează majoritatea oamenilor, moștenitori ai păcatului originar. Istoria lor a început cu o crimă fratricidă. Sînt ipocriți, interesați și măcinați de invidie. Vor să pară, nu să fie. Mint și fac paradă cu pietatea lor fariseică.

Iov decade: își pierde averile, copiii, sănătatea. Pînă și soția sa îl îndeamnă să crape și îl invită să-l blesteme pe Dumnezeu (Georges de la Tour a pictat un teribil clarobscur cu acest subiect). Din depărtări, căci prietenul la nevoie se cunoaște, apar trei moraliști (supraeul social) care-l afundă mai tare pe nefericit în depresie: ai făcut tu ceva, nu se putea să ajungi în halul ăsta dacă erai complet inocent! Iov își reafirmă nevinovăția, nu pentru că e vanitos (cîtă vanitate mai are loc pe vîrful unei grămezi de bălegar?), ci pentru că e rațional, făcînd eroarea de a crede că Rațiunea divină corespunde unei figuri matematice. Or, ea nu e așa: e de fapt totală, paradoxală, supralogică. Iov nu e teolog, nici dialectician și nici măcar sofist. Blocajul său e autentic. O ține langa cu faptul că nu merită ce i se întîmplă. Dar găsește energia de a nu-L repudia pe Dumnezeu. Vrea doar o explicație. Spre capătul textului, autorul biblic a inserat un monolog divin și mai ciudat: Domnul îi arată lui Iov măreția copleșitoare a creației. O face pentru a-i dovedi că omul e doar o secvență dintr-o compoziție cosmică uriașă. Ba chiar e atît de neînsemnat încît nu e cazul să priceapă de ce suferă fără vreo pricină. Iov se obstinează virtuos în propria ignoranță. Final fericit! Inocentul pedepsit & răbdător se bucură de restabilirea condiției prime: i se nasc alți fii, redevine bogat, scapă de bube. Concluzia textului e că omul credincios pînă la capăt pierde totul și cîștigă pe deplin. Nu are cum să descifreze cauzele acestei dinamici a decăderii și restaurării. E peste fire să gîndească în termenii proiectului divin. Aici, parabola vechi-testamentară se apropie de stoicismul greco-roman: tu rămîi la toate rece! Ataraxia păgînă anticipează apatheia creștină, tot așa cum Iov îl amintește pe Avraam (gata să-l sacrifice pe Isaac) și îl prefigurează pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Cartea lui Iov demonstrează că teodiceea (justificarea divină a existenței răului) e indisociabilă de apokatastasis ton panton (teoria origeniană a restaurării finale a tuturor ființelor, inclusiv a diavolului). Poate că tocmai acest caracter enigmatic, la frontiera bunului-simț cu necunoscutul, explică de ce textul a fost relativ puțin comentat în exegeza biblică din perioada patristică. Referirile la Iov s‑au înmulțit după secolul IV, atunci cînd Biserica a fost consacrată ca instituție a imperiului, fără să fie vreodată preferată de Sfinții Părinți. Pentru că e o carte „insolubilă“, care ne sugerează că Dumnezeu nu e doar Binele absolut, ci și Cel care stăpînește răul, iar cine domină cu adevărat, integrează.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.