Educație fără transmitere?

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Marie-Claude Blais, Marcel Gauchet și Dominique Ottavi, doi specialiști în științele educației și un renumit filosof, autorul faimoasei interpretări a fenomenului „ieșirii din religie“, au publicat de-a lungul mai multor ani o trilogie dedicată crizei educației contemporane: Conditions de l’éducation (2008), Pour une philosophie politique de l’éducation (2013) și Transmettre, apprendre (2014). Ultimul dintre volume a apărut de curînd în traducerea scriitoarei Doina Jela la Editura Spandugino, cu titlul A transmite, a învăța, într-o colecție ce își propune să ilustreze problematica transmiterii în diversitatea sa caleidoscopică: de la sensurile tradiției la marile teme ale educației. Cu această carte se intră în miezul unei dezbateri contemporane care nu-i privește doar pe specialiștii în pedagogie, ci se referă la condițiile formării într-o societate radical transformată de revoluția digitală. Nu este vorba despre lamentări nostalgice pe ruinele unei culturi de mult apuse, ci de o analiză a unui proces definitoriu pentru modernitate care a condus la impasul actual al educației.

Autorii descriu trecerea de la o „societate a tradiției“ la o „societate a cunoașterii“, adică de la un sistem social bazat pe transmiterea unui conținut la unul care are în centrul său învățarea, relația dintre individ și cunoaștere. Această mutație s-a accelerat în contextul social deschis în anii ’70, ajungînd, pe fundalul unui individualism radical, la o accentuare exclusivă a rolului subiectului cunoscător și a abilităților sale, în paralel cu discreditarea și eliminarea a ceea ce însemna transmiterea și, implicit, modul de a fi al tradiției. În psihologie și pedagogie avem de-a face cu impactul decisiv al perspectivei evoluționiste asupra hominizării „ca fenomen biologic și adaptativ“ și totodată cu instaurarea fără drept de apel a cunoașterii științifice ca unic model al formării. Or, eroarea pe care autorii o identifică, pornind de la considerațiile teoreticianului canadian al educației Kieran Egan, constă, pe de o parte, în unilateralitatea metodologică (respingerea totală a virtuților transmiterii în favoarea cunoașterii individuale) și, pe de altă parte, în confuzia perpetuată între a învăța și a cunoaște.

Pedagogii moderni, în descendența lui Piaget, a cărui operă este analizată în comparație cu perspectiva socio-culturală a lui Lev Vîgoțki, pornesc invariabil de la modelul cunoașterii științifice pe care îl aplică formării copilului. Or, între cunoaștere și învățare este o diferență esențială. Copilul care învață să citească, să stabilească raporturile dintre foneme și semne sau cel care intră pentru prima dată în universul cifrelor nu face un act de cunoaștere științifică, ci pătrunde într-un orizont de sens, intră în „labirintul de semnificații“, adică într-o lume culturală în care, pentru orientare, este nevoie de transmitere și, prin urmare, de călăuze și mediatori. Cu alte cuvinte, eroarea pedagogiei moderne este aplicarea unui model care, de fapt, este propriu savanților, actele fundamentale ale învățării – scrisul, cititul, socotitul – ținînd de cu totul alt registru decît cel al cunoașterii științifice: a învăța înseamnă, întîi de toate, a folosi limbajul și resursele sale.

Cartea este o analiză a concepțiilor dominante și din ce în ce mai radicale din zona educației din perspectiva unei „fenomenologii a învățării“ și a unei pedagogii culturale. Pentru ca școala, cadrul prin excelență al formării, să iasă din impasul actual și din falsele panacee propuse de „cultura ecranelor“ – cu beneficii de cunoaștere indiscutabile –, trebuie, potrivit autorilor, să fie depășite ambele unilateralisme istorice: cel al conținutului transmis, indiferent la receptori, și cel al individului concentrat solitar pe actul cunoașterii; trebuie, cu alte cuvinte, reintegrate beneficiile transmiterii respinse odată cu „societatea tradiției“. Perspectiva autorilor este cea a unor moderni lucizi, convinși de necesitatea antropologică a medierii personale în procesul formării, de unde și paginile de o convingătoare elocvență despre relația dintre maestru și discipol și pledoaria pentru inconturabila dimensiune existențială a cunoașterii. O carte despre sensul veritabil al școlii, în care înțelepciunea trecutului poate hrăni libertatea viitorului.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.