Cînd creștinii îl citeau pe Homer

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Cînd creștinii îl citeau pe Homer jpeg

„Nimic nu este mai incredibil decît un răspuns la o întrebare nerostită“, spunea Reinhold Niebuhr, oferind o formulă ce avea să fie citată pentru a ilustra situația credinței creștine într-o lume care nu era pregătită să o recepteze religios sau cultural. Pentru imensa majoritate a locuitorilor Imperiului Roman, în care a apărut și s-a răspîndit creștinismul, mesianismul din textele profetice era departe de a fi un reper. Și atunci cum putea fi înțeles Hristos? Iată de ce, așa cum scria istoricul culturii creștine Jaroslav Pelikan (1923-2006), „una dintre cele mai remarcabile convergențe lingvistice din întreaga istorie (…) rămîne aceea că Noul Testament s-a întîmplat să fie scris în greacă – nu în ebraica lui Moise și a profeților, nici în aramaica lui Iisus și a ucenicilor Săi, nici chiar în latina Imperiului Roman, ci în greaca lui Socrate și Platon“. Din seria marilor cărți despre această temă, care nu a încetat să‑i fascineze pe istorici și pe teologi, Editura Doxologia, cu impecabil gust în selecția titlurilor, ne oferă, în colecția „Historia christiana“, traducerea lucrării lui Jaroslav Pelikan, Creștinismul și cultura clasică. Metamorfoza teologiei naturale la întîlnirea creștinismului cu elenismul (versiunea îi aparține lui Sergiu-Adrian Adam, ediția fiind îngrijită de Ovidiu Sferlea).

Autorul, istoric faimos al tradiției creștine, cunoscut publicului românesc prin mai multe traduceri din opera sa, propunea, în aceste Gifford Lectures ținute în 1992-1993, o incursiune în gîndirea celor care au avut pentru creștinismul răsăritean un rol comparabil cu cel al lui Augustin în Occident: capadocienii Vasile al Cezareei, Grigorie din Nazianz, Grigorie al Nyssei și Macrina, sora lui Vasile și a lui Grigorie al Nyssei. Felul în care acești intelectuali dintr-o provincie a Răsăritului au ales să se raporteze la paideia clasică, în tensiunea existentă de la începuturile apologeticii între învățătura mîntuitoare despre har și elenism, a conturat pentru secole paradigma culturii creștine. Invitați de împăratul Iulian (361-363), ardent, dar efemer restaurator al elenismului religios, de a fi ori de partea lui Homer și a zeilor, ori de partea Evangheliilor, creștinii au ales, surprinzător, să nu renunțe la Homer, deși îi criticau miturile. I-au adoptat însă limba, formulele, ritmurile, astfel încît au devenit membri egali ai aceleiași culturi (împreună cu cei care nu le împărtășeau credința), iar de pe altă parte și-au formulat propria învățătură la școala expresivității clasice. Nu întîmplător atitudinea lor culturală selectivă a fost comparată de un istoric de artă ca Thomas F. Mathews cu felul în care scenariul urban al Constantinopolului fusese populat de statui celebre, aduse din toate colțurile imperiului: extrase din contextele lor de origine, de multe ori sacre, ele deveneau mai degrabă opere de artă, așa cum literatura homerică era citită și folosită de creștinii cultivați ca artă și nu ca materie teologică.

Maniera în care marii capadocieni au reușit să formuleze prin cuvintele lui Homer ceea ce nu era deloc homeric și să descrie modul de viață creștin cu rafinate aluzii la Iliada și Odiseea a dat măsura istorică a relației de continuitate și discontinuitate pe care noua lume creștină o putea avea cu lumea veche, al cărei chip se preschimba prin adoptarea credinței în Hristos. Și nu este vorba doar despre literatură, ci despre asimilarea tuturor elementelor culturii profane, în mod deosebit a filosofiei socotite ca aspirația cea mai nobilă a elenismului. Or, dacă literatura își oferea limbajul, filosofia intra într-o concurență mai dificil de îmblînzit. Totuși, ceea ce oratoria creștină a obținut de la cea păgînă sub raportul expresivității, teologia a primit sub raport conceptual de la filosofia greacă, fără ca prin aceasta să se poată vorbi pur și simplu de o „elenizare“ a credinței. Cartea lui J. Pelikan ne arată în mod pătrunzător cum alteritatea kerygmei creștine s-a menținut întotdeauna în tensiune cu limbajul filosofic, făcînd din această ambivalență un principiu creator al teologiei.  

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?