De la exuberanța naturii la lăcomia omului

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
De la exuberanța naturii la lăcomia omului jpeg

Ideea scrierii acestor rînduri mi-a venit odată cu dezbaterea publică pe care a declanșat-o Ordonanța 114/2018 a Guvernului României, denumită de către cei care au elaborat-o „Ordonanța lăcomiei“. Este o provocare să scrii despre lăcomie din postura de economist. Sigur, cei care au dat o asemenea denumire, cuprinși de populismul lor de Teleorman, au dorit să sublinieze că ei se luptă cu nedreptățile capitalismului și, iată, iau și măsuri pentru a sancționa lumea aceasta lacomă care este capitalismul cu multinaționalele care-l reprezintă. Prin această denumire ne sugerează că au declanșat lupta cu lăcomia și cu cei lacomi. În loc să-și vadă de eficiența practică a guvernării, și-au propus să salveze lumea. Se poziționează astfel în lungul șir al socialismelor și fascismelor de toate felurile care, fără să înțelegă nimic din mersul lumii, și-au propus s-o schimbe. Este un fel de populism securistic tipic românesc. Noi, cei care am trăit după revoluție, îl recunoaștem foarte ușor. Formulările acestea sforăitoare, minciunile de doi bani au mascat cel mai mare jaf din istoria României. În loc să aducă tehnologii, investitori și bani care puteau repoziționa economia noastră pe harta lumii, securiștii noștri populiști, revopsiți ca politicieni sau oameni de afaceri, au distrus tot ceea ce au atins.

Totuși, dezbaterea despre lăcomie merită a fi purtată. De ce sîntem lacomi? De unde vine și ce este lăcomia? Vorbesc aici despre lăcomie în sens economic, adică dorința de a poseda cît mai multe bunuri materiale, unele ce par chiar nefolositoare. Am rămas cu gîndul la acest eseu și pentru că am fost, recunosc, provocat de denumirea pe care „strălucitul“ nostru guvern a dat-o ordonanței sale, dar și pentru că subiectul în sine e unul ofertant. Nu este atitudine economică mai condamnată public, dar mai îmbrățișată în plan personal. În plan individual, ca opțiune umană, cei mai mulți oameni se pronunță vehement împotrivă, dar o practică insistent în viața de zi cu zi. Este un fel de prefăcătorie aici, oamenii se pronunță împotriva lăcomiei, dar puși în fața vieții zilnice sînt lacomi fără să clipească. Duplicitatea în raport cu posesia bunurilor materiale a fost practicată și de către socialiști. Ei au condamnat lăcomia capitalistă sub toate formele sale, dar atunci cînd au ajuns la putere au fost tot atît de lacomi, dacă nu chiar mai lacomi decît vecinii lor, capitaliștii. Dacă a existat cu adevărat o bogăție imorală, de nesuportat, a fost aceea afișată de către elitele din statele comuniste. Personajele despre care vorbim nu s-au sfiit să arate că sînt tot oameni, adică le plac mașinile bune și casele mari. Bogăția lor era urîtă. Contrasta cu sărăcia celorlalți și se desfășura pe fondul unei așa-zise lupte pentru egalitate materială între oameni.

Natura este perfectă. În natură nu există lăcomie (în sensul oferit de DEX, de poftă nemăsurată de a mînca și de a bea, sete nemăsurată de cîștig, imbold de a acapara sau de a aduna bunuri materiale și bani, dorință exagerată de cîștig, de avere), ci doar exuberanță (conform DEX, îmbelșugat, abundent, luxuriant, care depășește limitele obișnuite, expansiv, care-și exteriorizează fără reținere sentimentele). Dumnezeu este exuberant și generos. Ne putem convinge doar privind în jurul nostru la minunăția de forme ale manifestării excelenței Sale. O simplă privire într-un colț al naturii ne va dezvălui o infinitate de forme de existență și manifestare a vieții. Viața din jurul nostru este atît de expansivă, diversă și puternică! Natura are caracter prin sine, pentru că este făcută a fi egală cu sine în toate manifestările sale. Și construcția umană are o exuberanță a sa. Excedentul este semnul și rezultatul acestei exuberanțe. Georges Bataille consideră excedentul drept cauza apariției economiei de schimb și apoi a evoluției speciei umane. Viața este o ,,nebunească exuberanță“, iar construcția socială umană nu poate fi altfel. ,,Insist asupra faptului că nu există în plan general creștere, ci numai sub toate formele posibile, o luxoasă risipă de energie. Istoria vieții pe pămînt este înainte de toate efectul unei nebunești exuberanțe. Evenimentul predominant îl constituie dezvoltarea luxului, producerea unor forme de viață din ce în ce mai costisitoare“ (Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 35). A produce energie și a consuma energie este legea fundamentală a naturii, împrumutată de către om în acțiunea sa economică. Omul acumulează și se dezvoltă economic pentru că natura acumulează și se dezvoltă fizic și biologic. Omul în sine a apărut, este creația acestei nebunești exuberanțe de care vorbește Bataille.

Însă, spre deosebire de natură, noi, oamenii, sîntem imperfecți. După ce am mușcat din mărul cunoașterii binelui și răului, ne-am luat sarcina de a construi o lume proprie, pentru care starea de grație a unei morale depline este un țel de atins. Din această cauză ceea ce construim nu este perfect, ci perfectibil. Nu sîntem deci indiferenți la lux și, pentru cei mai mulți dintre noi, exuberanța se transformă în patimă și lăcomie. Oamenii pot fi lacomi indiferent de starea lor materială. Păcatul adunării de avuție cu orice preț este unul comun, de care scapă numai cei cu adevărat educați, personalitățile complexe, cu o viziune proprie, clară, asupra destinului lor. Oamenii comuni, obișnuiți, sînt lacomi prin definiție.

Revenind la economie, trebuie să spunem că există un principiu fundamental după care este organizată și funcționează producția. Pentru a oferi confortul vieții unui tot mai mare număr de oameni, în condiții de expansiune a populației planetare, economia trebuie să crească permanent. Există un fel de presiune pe care viața reală o pune asupra activității umane. Totul este expansiune și acumulare. Ca să înțelegem mai bine de ce este necesară acumularea economică sau lăcomia producției materiale, trebuie să recunoaștem și să înțelegemm acest principiu. Din această cauză economia, ca activitate practică, dar și știința economică stau permanent sub presiune. Este nevoie de soluții practice pentru ca nebuneasca exuberanță e ființei umane pe planeta Pămînt să nu se transforme într-un infinit joc al sărăciei și degradării materiale și biologice. Pentru că, fără cele necesare traiului de zi cu zi, ființa umană se poate degrada biologic. De aceea noi, economiștii, calculăm totul doar în termeni de creștere economică și nu ne plac recesiunile. O recesiune economică planetară poate pune ființa umană în pericol. Sîntem sub o presiune permanentă spre optim, acumulare și expansiune. Nu capitalul și capitalismul sînt lacome. Așa după cum nici socialismul sau sclavagismul nu au fost lacome. Lăcomia nu este un defect al unei construcții sociale, ci este o stare de durere, un rău pe care și-l asumă doar oamenii, la nivel individual. Mitul lăcomiei capitaliste a fost și este cultivat intens de către socialiștii utopici și socialiști în general. Lăcomia și lipsa de morală ale capitalismului sînt temele lor preferate. Cu toții ne amintim caricaturile cu burghezi grași, care sug sîngele poporului. Trimiterea acestor oameni, care reprezintă cel mai incompetent guvern român din toată istoria, la lăcomia capitalistă este rea, caraghioasă și perversă. Ei sînt mai lacomi și mai răi decît capitaliștii din caricaturile care populau ziarele de stînga de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Max Weber descrie aceste procese. El face distincția dintre defectele umane cum sînt lăcomia și dorința de a strînge bani și adevăratul capitalism. ,,Spiritul întreprinzător, dorința de cîștig, de cîștig bănesc cît mai mare, nu au în sine nimic de-a face cu capitalismul. Această dorință a existat și există la bancheri, medici, birjari, artiști, cocote, funcționari venali, soldați, tîlhari, cruciați, jucători de ruletă, cerșetori. Am putea spune că ea se prezintă la toate felurile de oameni, în toate epocile, în toate țările lumii, pretutindeni unde pentru această dorință a existat și există într-un fel sau altul posibilitatea obiectivă“ (Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 8-9). Capitalismul înseamnă calcul economic rațional, folosirea șanselor, o activitate continuă, precum și ,,o temperare rațională a impulsurilor iraționale“ (Max Weber, op. cit., pp. 8-9).

Lăcomia este un defect general uman. Lacomi sînt cei care conduc băncile și multi­națio­nalele, dar lacomi sînt și cei care au inițiat „Ordonanța lăcomiei“. Tot lacomi sînt și micii posesori de chioșcuri din cartiere sau gospodinele și babele care merg în genunchi prin fața popilor. În asta constă marea minciună a numelui acestei ordonanțe. Prin intermediul acestei denumiri, hoții și lacomii care ne conduc încearcă să se relegitimeze. Ei sînt în căutarea unei simpatii pierdute și de aceea mimează războaie pe care oricum nu le-ar putea înțelege. Se arată în mod fals cu degetul, în speranța că oamenii uită cine sînt cei care o fac. Bătălia cu lăcomia este bătălia cu defectele noastre. Prin lipsa lui de bun-simț și raționalitate, populismul amestecă lucrurile. Salvarea lumii este posibilă, iar morala înal­tă a omului modern se bazează pe prosperitate și educație, nu pe lozinci inventate de analfabeții care, din păcate, ne guvernează azi.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.