Pariul fidelității

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Pariul fidelității jpeg

Doar pentru că este creatoare, fidelitatea transcende infinit, ca libertatea însăși, limitele a ceea ce poate fi prescris. Gabriel Marcel

Poate că în zilele noastre ezitarea în fața căsătoriei ține în bună măsură de neîncrederea în trăinicia ei sau în posibilitatea fidelității. Îndrăgostiții se tem să nu fie răniți odată risipit miracolul auroral al relației. Alții, pîndiți chiar și cînd iubesc de o necruțătoare luciditate, nu vor să-și piardă autonomia sau se știu incapabili să se dăruiască fără rest. Sînt și cei care resimt în fața unui legămînt oprirea bruscă și timpurie a unei căutări în care libertatea s-ar manifesta cel mai bine. Cazurile reale descriu o varietate sufletească infinit mai complicată decît tipologia schițată pînă acum, însă o dimensiune le este, cu siguranță, comună: cea pe care Pascal o descria ca „inconstanță, plictis, neliniște“.

De cele mai multe ori trăim – trebuie s-o recunoaștem – în agitația care ne desparte de atingerea scopurilor numeroase și contradictorii de care singuri ne legăm. Și ne convingem că această formă a vieții este inevitabilă pentru a ne exprima deplin pe noi înșine (uneori ni se întîmplă să spunem: „pentru a fi fideli față de noi înșine“). Ceea ce ne face să preferăm instinctiv diversitatea și secvențialul în detrimentul unicității și continuității. Or, a fi fidel față de sine însuși, în nebuloasa impulsurilor, emoțiilor, intereselor de moment, e cu totul altceva decît a face experiența fidelității. Poate fi doar o formă de egoism sau, mai precis, de egolatrie. În toate căutările care se lovesc de insatisfacție, în divertismentul care îmbracă plăcerea ca pe o haină ce ascunde plictisul, în goana după noutate, în vîrtejul urgențelor înrobitoare se află deghizată sau se afirmă fără timiditate dragostea de sine. Știu, se va spune că e un discurs învechit, insuportabil de autoculpabilizator în vremuri definite de îndemnuri ca: „Fii tu însuți/însăți!“; „Plăcerea ta contează!“ etc. etc. Însă de ce atîta afirmare de sine ajunge deseori în impas și se vede nevoită să caute aiurea dezlegări la nodurile fatale în care s-a prins? De ce atîta depresie urmează unei libertăți dezinhibate? De ce iubirea de sine, care are la îndemînă atîtea instrumente, nu pare a fi drumul cel mai sigur către împlinire?

S-ar putea ca o privire mai atentă acordată condiției fidelității să ne spună ceva esențial despre noi și, mai cu seamă, despre vocația noastră, chiar dacă modelul antic al lui Filemon și Baucis nu mai reprezintă azi orizontul unei relații de iubire. Fidelitatea este hrănită de încredere și de reciprocitate, e o făgăduință a unuia pentru celălalt prin care se străpunge carcasa de autoconservare a eului, o ieșire din sine într-un spațiu necunoscut, pe care doar intensitatea prezentului îl poate lumina. Fără credința în promisiunea celuilalt de a se dărui și de a crește împreună, pasul spre un astfel de angajament nu poate fi făcut. Sau va fi minat de îndoieli care-l vor șubrezi iremediabil. Căci a face experiența fidelității înseamnă a te făgădui și a te încredința celuilalt fără a avea altă garanție decît ceea ce vezi în celălalt mai bine decît în tine.

Nu întîmplător, Dumnezeu a vorbit prin profeții săi în termenii unui legămînt nupțial. Alegîndu-și poporul, i-a promis fidelitate și i-a cerut în schimb să-i fie credincios. Întreaga istorie a mîntuirii nu va fi altceva decît o manifestare a fidelității divine față de om care culminează cu asumarea deplină a umanității. Însă doar Dumnezeu poate să ceară fidelitatea pentru că făgăduința lui este absolută. În plan uman, a respecta ceea ce ai promis într-o relație se dovedește a fi o continuă transcendere a multiplelor forme de egolatrie, înseamnă a rămîne împreună în deschisul unei făgăduințe de împlinire de-a lungul metamorfozelor și ostilității timpului. Nu o reiterare nostalgică a momentului inaugural, nici optimism reflex, ci investirea răbdătoare în misterul persoanei alese. Gabriel Marcel ar spune potrivit: fidelitatea nu poate fi decît creatoare. Infinit mai mult decît un contract, ea este răspunsul viu la vocația iubirii de a dura pentru totdeauna. Dacă încrederea rămîne reciprocă, pariul uman al fidelității se va bucura și aici de garanția absolută a veșniciei.  

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.  

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.