Crăciun. Publicitate!

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Crăciun  Publicitate! jpeg

Se apropie sărbătorile, pregătirile pentru petrecerea lor se înteţesc. Prevăzătoare, publicitatea a luat de mult în exploatare subiectul. La televizor sîntem obligaţi să privim – obsesiv izbucnite pe ecran – mici scenete cu apropo. Un cerşetor bătrîn, neadmis într-un supermarket minuscul, e dăruit de un tînăr visător cu o sticlă de Coca-Cola. Imediat (formatul advertising obligă) ni se livrează „morala“: bătrînul se dezvăluie ca fiind Moş Crăciun, tînărul devine un Moş pe bicicletă, duios împărţitor de daruri. Atenţia faţă de defavorizaţi, generozitatea (poate chiar mila în sens religios?) sînt evocate, potrivit unei scheme de legendă, pentru a sluji la încă o mediatizare a planetar consumatei băuturi. Există şi scenarii mai nonconformiste, îndrăzneţe, hard: Moşul, plutind senin prin faţa lunii pline, în sania trasă de reni, e atacat de un rechin ţîşnit din adîncuri. Lipsit brutal de vehiculul lui, el se paraşutează împreună cu sacul de emisiuni-cadouri: Have a Great White Christmas! O reclamă e chiar mai departe-văzătoare: ne îndeamnă ca, odată trecute ostenelile sărbătorilor – agitaţie, cumpărături, sarmale –, să ne reunim, eliberaţi de griji, în faţa filmelor oferite de compania cu pricina. eMAG supralicitează: „Bucură-te de libertatea de a dărui în fiecare zi“. E firesc, în fond, ca sărbătorile să fie un prilej gras de reclamă pentru cam orice produs. Nu poţi decît să constaţi, cu amuzament, că un Moş Gerilă instrumentat de propaganda comunistă a fost înlocuit, în media şi în mentalul comun, de un Moş Crăciun instrumentat de propaganda consumeristă. Dar tot e de preferat cel din urmă: are în sac de toate şi vorba liberă.

Însă, oricum, bucuria sărbătorilor se apropie: urări, rude şi prieteni reuniţi, petreceri însoţite de bucatele tradiţionale (deşi sarmalele şi cozonacii sînt concuraţi puternic, la TV şi pe web, de reţetele altor spaţii culturale şi ale unor chefs celebri). Toţi ne pregătim pentru cîteva zile de aşteptată strălucire. Toţi sîntem dispuşi, doritori, încrezători în faţa timpului aparte care va urma.

Dar evenimentul pe care se bizuie acest timp aparte rămîne discret prezent, aproape ascuns sub mulţimea de gesturi, recuzite, practici festive, mai vechi ori mai noi. Ştim desigur, mai toţi, că ceea ce are puterea să califice acest timp aparte este Naşterea Domnului, e actul Întrupării. Dar el rămîne – în spaţiul larg al societăţii – puţin formulat, puţin reverberant. Se organizează ceva concerte de colinde şi expoziţii de icoane, politicieni şi vedete fac ceva declaraţii şi gesturi creştinești, jurnalele de actualităţi transmit cîteva momente de slujbă şi scurte explicaţii teologice. Sînt semne, unele decente, altele stînjenitor retorice, ale unei sărbători de care se leagă o identitate religioasă cam de la sine înţeleasă, larg declarată, dar nu tot aşa de cunoscută, frecventată. 

Puterea şi sensurile actului christic capătă expresie doar în Biserică, sînt expresive mai ales pentru credincioşii practicanţi. În cîntările liturgice, o majestuoasă imnografie, stratificată de secole, exaltă hermeneutic uimitoarea uniune a divinului şi a umanului: actul care dă gust aparte, ultim, sărbătorii. În spaţiul larg al societăţii, el rămîne puţin invocat, puţin cercetat. Fundament şi rost al bucuriei, el a ajuns discret pînă la a se retrage în fundalul spectacolului festiv, pînă la cvasi-inaparenţă. Într-un text publicat cu ani în urmă în Dilema, Părintele André Scrima amintea un episod relatat, cu melancolic amuzament, de doi călugări dominicani. Se aflau în preajma Crăciunului, într-un Paris mai vesel şi mai senin decît e astăzi, pe Rue de Rivoli. Vitrinele orbeau prin belşug de lumini, eleganţă, strălucire. Una expunea, ca decor, o iesle a Naşterii Domnului. Comentariul unor tineri contrariaţi: „Fantastici sînt creştinii! Au ajuns să-şi introducă tematica pînă şi în mijlocul sărbătorilor!“.

Dar poate că discreţia cu care evenimentul e prezent în societatea şi în mentalul de azi e, într-un fel, sugestivă spiritual. Ea se află într-o parţială analogie cu însuşi scenariul Naşterii lui Christos. Cum ştim, evangheliile canonice şi cele apocrife spun că evenimentul nu-şi află adăpost în cetate. Trebuie să-şi găsească locul într-o iesle sau în peştera din pustiu, în marginea sau în afara „lumii“. Rămîne un eveniment ignorat de mulţime, fără răsunet public imediat. Singurii care îi percep calitatea sînt nişte „străini“ şi nişte solitari: magii răsăriteni, călăuziţi de stea, şi nişte păstori aflaţi sub cerul liber. Lumina de dincolo de ceruri, celebrată de vasta forfotă îngerească, coboară într-un adăpost mărunt, într-o secretă interioritate. Îşi rosteşte mesajul universal în singurătatea nopţii.

Şi nu e firesc să fie aşa? Nu trimite acest mănunchi de contraste la calitatea însăşi a actului christic care strînge laolaltă condiţii fără comună măsură? S-a spus că el a fost „pre-gîndit înainte de veacuri ca uniune între limită şi fără-limită, între capăt şi fără-capăt, între Creator şi creatură“ (Maxim Mărturisitorul, teolog bizantin din secolul VII). Ca atare, nu „încape“ în ordinea şi în contururile lumii, nu poate fi cuprins pe orizontală, pe suprafaţa ei. Iradiază nemărginit dintr-un centru adînc. El racordează interioritatea umană la înălţimea Universalului Viu, cel care îşi revarsă lumina şi sensurile peste întreaga diversitate a lumii: e tema semnificată de „închinarea magilor“ veniţi din depărtări. În capela Palatului Medici, la Florenţa, Benozzo Gozzoli a pictat o rafinată frescă a procesiunii lor. Dar, de astă dată, convoiul lor e nesfîrşit; înşiră somptuoase străluciri princiare ale Răsăritului şi Apusului; e „lumea întreagă“ a creştinătăţii îndreptîndu-se către locul naşterii lui Christos.

Mesajul circumstanţial al frescei viza un universal creştin dezvoltat, de secole, în instituţii, societate, istorie, cultură. Evoca tentativa de a menţine, prin strategii politice, o creştinătate nedivizată. În fresca din capela palatului, familia Medici şi Florenţa se autocelebrau drept gazde ale Conciliului care, în 1439, a făcut o ultimă încercare de unire politico-administrativă a Bisericilor de Răsărit şi de Apus. Totuşi, dincolo de adresa contextuală, fresca ilustrează diversitatea creştină calificată de acelaşi act, orientată spre aceeaşi Ţintă. (Astăzi, prin ecumenism, mentalitatea creştină a devenit mai sensibilă faţă de o diversitate colegială, nu administrativ unitară. E, poate, mai dispusă să privească Universalul Viu în înălţimea lui proprie drept fundament şi ţintă comună.)

Pe de altă parte, capela din Palatul Medici e un spaţiu mic, intim, dens ca un nucleu, adunat ca o inimă concentrată. În aceeaşi măsură în care evocă pictural universalul creştin, ea evocă „topologic“ interioritatea umană locuită de actul Întrupării. Ca alte, nenumărate, spaţii concentrate (biserici, capele, chilii monahale), ea sugerează o mare temă spirituală: strădania de a participa lăuntric la naşterea lui Christos, de a‑L lăsa să se nască în inima profundă. Evenimentul continuă să interpeleze reflexivitatea credincioasă şi, mai larg, reflexivitatea interesată de religios. Continuă să hrănească spiritual sărbătoarea, să-i dea ascunsa strălucire.   

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.