Pămîntul inimii

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Pămîntul inimii jpeg

„Nadir și zenit laolaltă,
la capătul aceluiași parcurs!“
Andrei Pleșu

„Inveni cor meum!“, spune Profetul. Mi‑am găsit inima! Ce descoperire! Inima mea! Nimic mai puțin decît inima! Nimic mai puțin decît nodul persoanei mele! Ceva ce exista înaintea mea, ceva ce în pieptul meu continuă bătaia inimii lui Adam. Ceva ce cunoaște mai multe decît mine și care cere ca întrebările să i se adreseze altfel decît prin cuvinte. Ceva ce, în centrul nostru, are menirea de a purta de grijă ființei, ceva ce este solicitat și răspunde cu ființă. Ceva ce nu am putea compara mai bine decît cu Rugul aprins, cu acel Rug care arde și nu se mistuie.“ Sînt cuvintele lui Paul Claudel dintr-un faimos număr al Études Carmélitaines (1950), o poartă poetică din pragul căreia se poate privi spre lumea tradițiilor spirituale în care inima este centrul ființei: de la Upanișade la Cabala, de la iudaismul profetic și sapiențial la isihasm. Însă centralitatea sa nu este cea a unui loc privilegiat de comandă, ci a autenticității discrete, de multe ori invizibile, dar nu mai puțin reale, care palpită sub zgura și zgomotul existenței.

Pentru cei vechi, inima cuprindea totul: emoțiile, desigur, dar și curajul, și mai ales gîndirea și imaginația. A parcurge gama de sensuri ale cuvîntului kardia sau phren la poeții și tragicii greci sau ale ebraicului leb/lebab la profeți este un antidot pentru reflexele moderne de a separa rațiunea de sentimente și de a le vedea funcționînd autonom și de cele mai multe ori conflictual. Sensul global al inimii în antropologia spirituală nu ține de carențe analitice sau terminologice, ci de convingerea că viața are, cu toate tensiunile ei, o unitate de profunzime, o formă de inteligibilitate și de transparență. Inima este, în acest sens, locul sau modul de a fi în care experiența devine cunoaștere, suferința și durerea hrănesc înțelepciunea, pasiunile și conflictele se pot preschimba în stăpînire de sine și pace. Această vitalitate interioară e ca o „garanție“ a accesului la transcendență, la ceea ce e mai înalt sau mai adînc decît eul, interior intimo meo, cum scria Augustin, și dă sens existenței. În inimă, viața nemijlocită își devine sieși vizibilă, își contemplă ca într-o oglindă portretul.

De multe ori, dacă îi citim pe profeți, inimile se transformă în piatră, devin surde, indiferente și doar o intervenție viguroasă a lui Dumnezeu le poate restitui vitalitatea originară, făcîndu-le din nou de „carne“, înnoindu-le fragilitatea și, prin aceasta, capacitatea de a primi și a comunica. Dacă cerul vieții este inima, Dumnezeu este cerul inimii: o arhitectură în care bolțile interioare răsfrîng dincolo de puterea imaginației nemărginirea, ceea ce este infinit departe în ceea ce este infinit aproape. Potrivit lui Calist Catafyghiotul, mistic bizantin din veacul al XIV-lea, „dacă vrem să zăbovim în vederea contemplativă a lui Dumnezeu din Scriptură și din creație (…), să căutăm mai întîi camera-tezaur dinăuntru inimii noastre și să implorăm pe Dumnezeu cel sfînt să umple pămîntul nostru de mila Lui“ (trad. Ioan I. Ică jr, Deisis, 2013). „Pămîntul“ nu este altceva decît inima în care „mintea“ este chemată să coboare pentru a reface unitatea ființei și a redobîndi transparența prin lucrarea Duhului, adică prin prezența lui Dumnezeu deopotrivă lăuntrică și transcendentă, adîncă și înaltă, smerită și împărătească. Primind roua milostivirii divine, inima devine pămînt roditor, izvor de iubire care nu cere nimic în schimb; ostoindu-și setea mai mult decît putea spera, inima revarsă un preaplin care nu-i aparține, dar care îi descoperă ospitalitatea sa constitutivă.    

Calea spre această transparență față de sine însuși și de transcendența întemeietoare rămîne, după cum mărturisea Alexandru Mironescu, „anevoioasă, ca orice lucrare creatoare. Căci, în ultimă analiză, despre asta este vorba: o lucrare creatoare prin care intri în posesia a ceea ce ești tu însuți cu adevărat. Să pătrunzi în sinea ta, acolo unde te întîlnești, în chip viu, cu omenitatea ta, cu icoana profundă a omului, a omului care ești, și pe care a întrupat-o deplin Hristos!“. 

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.