Clasicismul inevitabil

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Theodor Pallady jpeg

99% din istoria consemnată a culturilor, civilizațiilor & experiențelor religioase produse de homo sapiens se bazează pe construcția (firește, gra-duală) a unui model paideic. El poate fi recunoscut prin integrarea funcțională a cîtorva elemente definitorii. Primul e relația umană dintre un magistru și un discipol. Magistrul a fost cîndva discipolul altui magistru. Apoi s-a maturizat și a găsit un nou receptacol în care să depoziteze știința, gîndirea, legile cunoașterii. Relația aceasta e asimetrică, pînă cînd discipolul devine la rîndul său „doctor“ (adică primește licența de a preda altora, competent, ce merită transmis). Nu vorbim despre o relație formală, ci despre una formativă. Ea nu comportă răceală și proceduri impersonale, ci respect cîștigat prin iubirea autorității veritabile și afecțiunea paternității spirituale (căci magistrul dă naștere, a doua oară, celui pe care-l aduce, asemenea unui prunc, la lumina înțelegerii lumii, a omului și a destinului). Magistrul și discipolul contrazic esențial dialectica stăpîn-sclav. Ei sînt parteneri în devenire, îndrăgostiți, devoți ai unei religii comune, care-i transcende, sacerdoți ai adevărului, oficianți ai comuniunii intelectuale menite să transfigureze erosul și să arate reprobabila trivialitate a fricii de moarte. Relația magistru-discipol generează contextul celui de-al doilea element definitoriu al modelului paideic dominant în istoria umanității: valorizarea tradiției. Femininul grecesc he paradosis înseamnă transmitere prin succesiune, livrare a ceva, predare a unor doctrine, narațiuni exemplare, învățături sau obiceiuri. Termenul așteaptă greaca neo-testamentară pentru a desemna cu precădere constituirea unei variante canonice a învățăturii religioase, care se cere difuzată corect. Mai conta, înrudit semantic, he diadoche, construit cu un prefix care sugerează tensiunea continuității. „Tradițional“, bunăoară, se spunea ex diadoches (potrivit obiceiului).

Intensitatea existențială a relației magistru-discipol în cadrele fragile&judicioase ale unei „predanii“ au impus al treilea element constitutiv (și totodată contextual) al modelului paideic valabil pînă la reconfigurarea peisajului cognitiv sub impactul tehnologiilor digitale. Mă refer la formatul academic restrîns, specific atmosferelor inițiatice. E vorba despre aura electivă și selectivă a corpului de profesori și de ucenici. Ca să protejezi integritatea „datelor“, a faptelor și a judecăților, a ipotezelor și a speculațiilor explicative, precum și fidelitatea față de doxa maeștrilor fondatori (de școală filozofică sau teologică, într-o vreme cînd fizica și metafizica erau convergente), nu te poți adresa maselor din piața publică sau armatelor, nici actorilor politici, prinși cu treburile administrației curente, ci unor spirite alese, atente, înzestrate și de certă vocație.

După mine, cele trei elemente s-au păstrat în școlile de elită din întreaga lume, chiar dacă profesorul e tutuit de studenți revendicativi, canonul culturii occidentale a fost destructurat prin relativizare și recompunere în cheie PC, iar educația a devenit un bun public asigurat (pînă la un anume nivel) tuturor. Cele mai bune universități se remarcă și prin capacitatea de a ține cursuri, seminarii și dezbateri private pentru grupuri mici, care au fiecare dreptul la dialog direct și constant cu dascălii. Oricît de diverse și adînci specializări ar oferi, ele păstrează în nucleul curricular „cultura generală“ (care e temelia democrației funcționale). Situația desfide pesimismul în care adăstăm prea ușor: statistic, modelul paideic clasic a fost exponențial aplicat, la o scară fără precedent, tocmai grație dezvoltării economice produse de capitalismul modern (germinat în Renaștere, stimulat de Reformă, accelerat în trecerea de la fermă la fabrică și apoi la software). În rîndul celor 25 K universități acreditate la nivel mondial, cel puțin primele 500 sînt clone supradimensionate și de optimă calitate ale celor mai de seamă școli din trecutul pe care-l idealizăm de dragul unui ethos conservator.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.