Atunci și acum

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Theodor Pallady jpeg

Pe 16 decembrie 2019 – 30 de ani de la începutul timișorean al sfîrșitului –, Patriarhia Română a organizat o seamă de evenimente comemorative. A făcut-o în compania dlui Octav Bjoza (viguros exponent al foștilor deținuți politici) și cu atenția concentrată asupra celor pieriți la revoluția anticomunistă, martiri care n‑au consimțit nici aici, nici dincolo, deturnarea acesteia spre folosul cîtorva conspiratori anticeaușiști, din sînul nomenclaturii. Chit că festivismul cifrei rotunde amintește ticurile vechiului regim, putem spune că, în acest decembrie, merită mai mult ca oricînd să facem un bilanț: trei decenii sînt necesare maturizării unui prunc, tot atîtea au consumat esențialul generației din care fac parte și au ritmat articularea dificilă a unei democrații românești. E chiar un prag cînd repetatele promisiuni & constatări despre finalul tranziției nu mai permit amînări! Sigur, deschidem alt capitol de istorie națională cu scadențe obsedante: Justiția nu a pedepsit vinovații de crimele din decembrie ’89 și de la mineriadele următoare. Condamnarea regimului comunist în Parlamentul țării (2006) s-a lăsat cu lătrături vadimiste și prea puține recomandări concretizate. Nu avem un muzeu național dedicat crimelor comunismului. Ideologia difuză a statului rămîne impregnată cu teme național-comuniste. Surse media (care difuzează non-stop cinematografia Epocii de Aur) alimentează „nostalgia“ nefondată a unor vîrstnici manipulați încă din tinerețea lor.  De statuie se bucură poetul A. Păunescu (talentat, dar vinovat, printre alții, de umflarea lui Ceaușescu la dimensiuni mesianice) și nu modest-ireductibila țărancă Elisabeta Rizea, adevărat simbol al rezistenței… Toate aceste date, repetate pînă la sațietate, arată forța stagnării și perversiunea tacticii de supraviețuire la care au recurs vechile „structuri“. Ele nu pot însă eclipsa partea luminoasă a intervalului în care vom fi trăit: UE, NATO, dezvoltare economică, o nouă generație aerisită occidental și conectată la revoluția digitală, acomodarea cu o conștiință civică mereu mai alertă, emergența unei culturi a voluntariatului, transformarea colorată a decorului nostru cotidian (arhitectură, 4G, noi profesiuni și servicii)… Însumarea dinamică a respectivelor evoluții face din comunism o prezență tot mai spectrală, cu puls de muribund și figură deja cadaverică.

În programul rînduit de Patriarhie, alături de Preafericitul Patriarh Daniel, am vorbit la inaugurarea expoziției menite să reconstituie condițiile în care am publicat primul număr din Vestitorul Ortodoxiei românești, la final de decembrie ’89. Se mai trăgea încă pe străzile adiacente Tipografiei Institutului Biblic. FSN abia se constituise. Ceaușeștii ieșiseră brutal din scenă, fiind prezentați drept unicii responsabili ai tuturor maleficiilor. Direcția țării stătea pe o muchie ambiguă. Totuși, dintr-o îndelung exersată lașitate și prin reflexul solid antrenat al „adeziunilor“, curgeau deja declarații de amor față de noua putere. Primul număr VOR – ale cărui pagini scanate au fost expuse, la mari dimensiuni, în sala Europa christiana din palatul patriarhal – reflectă fidel intersecția dintre vechi și nou în noul vechi context… Semnăturile unor tipi cu musca pe căciulă se învecinau cu acelea ale celor necompromiși: personalități clericale sau mirene care, sub felurite vocații, aveau să ilustreze eliberarea Bisericii din cușca totalitară. Nici în BOR nu s-au despărțit apele la modul „mozaic“. Și acolo s-a produs o coabitare cețoasă între foști și viitori… Restaurația și inovația și-au dat mîna într-un amestec tipic autohton. Mă bucur însă că am trăit, ca june redactor, aventura acelei exaltante ruperi de lanț. În primele luni din 1990, travaliul libertății avea să se intensifice dinăuntrul Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, unde m-am regăsit alături de actualul Întîistătător al BOR și de figuri distinse precum Bartolomeu Anania, Dumitru Stăniloae, Horia Bernea, Justin Marchiș, Sorin Dumitrescu, Octavian O. Ghibu. Am lucrat onest, am făcut tot ce-am putut și mai ales ce trebuia să facem…

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.