Parabola magilor

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Parabola magilor jpeg

La apariția romanului său Gaspard, Melchior et Balthazar (1980), Michel Tournier evoca imensa tentație de a imagina ceea ce episodul închinării magilor din Evanghelia după Matei, această „debarcare a Orientului somptuos, exotic, voluptuos înaintea ieslei sărace“, nu spune sau lasă în clarobscur. Totuși, romanul său nu umple doar cu fabulos și pitoresc tăcerile Scripturii, ci atinge, prin autobiografiile fiecărui mag și mai ales prin povestirea lui Irod, nodul esențial al episodului relatat de Matei: regalitatea mesianică în relație cu celelalte religii și, mai ales, în contrast cu mizeria puterii umane.

Această temă a regalității străbate, cum spunea Jean-Paul Roux, „întreaga viață a lui Hristos, de la peștera Nașterii pînă la îngropare“. Închinarea magilor, despre care nu știm cîți au fost, de fapt, inaugurează receptarea condiției mesianice a Celui care era așteptat ca „Domn al dreptății și al păcii“, așa cum titlul acuzator de pe cruce (rex Iudaeorum) și aromatele pecetluiesc identitatea profundă a Celui care va fi o „piatră de poticnire“ pentru mulți. Iisus încarnează o regalitate paradoxală, manifestată în opoziție cu toate privilegiile și violențele puterii exercitate îndeobște de oameni. El respinge în pustie ispita stăpînirii, intră în Ierusalim călare pe „mînzul asinei“, săvîrșește minuni, dar interzice uneori răspîndirea ecoului lor: în toate se înfățișează în condiția ascultării filiale față de Tatăl.

Probabil astrologi sau sacerdoți mazdeeni, magii deschid prin întrebarea pe care i-o adresează lui Irod tocmai „ambiguitatea politică“ a condiției pruncului mesianic: „Unde este regele Iudeilor?“. Ceea ce l-a aruncat pe Irod, abil și nemilos supraviețuitor politic, în prăpastia viciului său suprem: uciderea potențialilor concurenți. Venind din zone care nu se defineau religios și cultural în raport cu mesianitatea iudaică, însă erau marcate de o așteptare eshatologică, magii sînt instrumentele unei parabole a regalității divine, eliberatoare și taumaturgice. Ei se întîlnesc la Ierusalim cu regele pămîntesc tocmai pentru a deplasa privirea spre locul adevăratei regalități: Betleemul, cetatea lui David – figura prin excelență a legitimității mesianice.

Foarte semnificativă în traseul lor indicat de stea este intersectarea a două planuri la Ierusalim, unde ajung urmîndu-și, am putea spune, propria tradiție, pentru a primi – odată cu ascunderea temporară a stelei – indiciile Scripturii care converg spre Betleem. Altfel spus, revelația indirectă, prin intermediul astrelor, a unui limbaj recognoscibil pentru cultura religioasă a magilor conduce spre revelația directă din textele profetice: înțelepciunea non-iudaică și profeția, natura celestă și textul se conjugă și se potențează reciproc pentru a dezvălui persoana în care Dumnezeu se întrupează. Astrul care arăta calea fusese el însuși anunțat de Balaam, din afara poporului ales, prin profeția despre „steaua răsărind din Iacov“ (Num. 24, 17), interpretată de textele de la Qumran și apoi de tradiția creștină în sensul moștenirii mesianice a lui David. 

Scena recunoașterii de către reprezentanții unei înțelepciuni străvechi a regalității paradoxale a pruncului dumnezeiesc, deși povestită doar de un singur evanghelist, în contrast cu lectura politică eronată, întruchipată de Irod, devine în momentele aurorale ale creștinismului o imagine identitară mai puternică decît altele. Mărturie stă iconografia sa, de la capela greacă a catacombelor Priscillei și sarcofagele creștine din veacurile IV-V pînă la mantia Teodorei de pe mozaicurile de la Ravenna și la Evangheliarul din Lorsch. Potrivit lui Thomas F. Mathews, imaginea lui Iisus copil primindu-i pe magi, semn al universalității sale religioase, este mult mai proprie creștinismului originar decît iconografia inspirată de cea imperială. Însă imaginarul puterii pămîntești avea să se răzbune atunci cînd magii vor fi asumați ca modele imperiale și regale, în Răsărit și Apus, de la Iustinian și Constantin Porfirogenetul pînă la dinastia Hohenstaufen și după ea. Din înțelepți cititori în stele ei devin „regi“ și sînt înfățișați fastuos în arta occidentală ca personaje ale unei alegorii teologico-politice. De aici, misterioasa lor prezență se deschide spre orizontul liber al imaginației. 

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.