⬆
Societate
Pagina 135
Ema se mută (un caz disperat)
O mutare într-un Bucureşti înzăpezit şi înviscolit presupune o sumă absolută a unor abilităţi logistice şi de organizare. Ema, care nici măcar un lego nu făcuse în copilărie (altminteri, plină de presupuse abilităţi artistice), clacase în faţa unor cutii despletite care trebuiau asamblate astfel încît să capete o formă dreptunghiulară.
Piața din Ploiești
Nu există Paradis decît la Ploieşti. Mergeţi în Hala cea mare. Cercul tarabelor de carne, de la măţăraie la organe. Cercul peştelui diabolic deadreptul prin icrişoare şi bucăţile cu solzi. Cercul discret al brînzetului şi laptelui. Şi-n sfîrşit, linia pieţei. Săptămîna trecută era coadă uriaşă la lapte proaspăt: 3 lei.
Supă Monte-Cristo
Fierbeţi 15 urechi mici de miel, opărite şi curăţate în prealabil, într-un blanc (apă cu făină şi zeamă de lămîie), pentru a le păstra, astfel, cît mai albe. Preparaţi trei duzini de găluşte mici de pasăre, în a căror compoziţie aţi adăugat un vîrf de boia dulce, spaniolească.
Cazul Bleonţ
L-am văzut pentru prima oară pe Claudiu Bleonţ pe scenă în montarea lui Horea Popescu după Zbor deasupra unui cuib de cuci, unde juca rolul tînărului aceluia bîlbîit, Billy Bibbit, care se sinucide spre final. Asta se întîmpla pe vremea lui Ceauşescu, iar Bleonţ era foarte tînăr şi foarte bun. Apoi l-am văzut în multe roluri care pot fi considerate antologice.
TVR, exercițiu de desființare
Ce-ar fi să desfiinţăm, totuşi, taxa TV? Pînă acum am argumentat, la mine pe blog şi în ziarele care m-au întrebat despre asta, că aşa ceva e foarte pernicios pentru sistemul media românesc. Dar, pînă la urmă, de ce nu? Hai s-o facem, ca să vedem ce se întîmplă fără ea, fără taxă.
Handmade-ul, cel mai bun prieten al fetelor?
Pasiunea pentru bijuterii e moştenire de familie – bunica lucra la război, bunicul făcea haine pe comandă. „Mi-am petrecut copilăria la ţară şi pentru mine e foarte puternică legătura cu pămîntul. Nu sînt un Ion în miniatură, dar mi se pare că e ceva extraordinar.“ Poate tocmai de aceea ţine foarte mult la stilul tradiţional, curat, românesc. Deocamdată însă, a trecut de la fetiţa desenată pe pastă de modelat la asamblaj.
Handmade-ul s-a născut la țară, dar trăiește pe Internet
Lucrurile făcute de mînă sînt mai bune: de dăruit, pentru oameni, pentru mediu. „Ascensiunea culturii lanţurilor de magazine şi fabricarea globală au determinat ca toţi oamenii să se îmbrace şi să-şi mobileze/decoreze casa la fel. Conexiunea dintre producător şi consumator s-a pierdut. Prin cumpărarea de handmade ajutăm la refacerea legăturii.“
Cu ochii în 3,14
Îndeobşte, un sfat nu strică nimănui. Dar am dat peste unul, într-o carte, pe care ezit să-l urmez: „La începutul zilei, programaţi-vă vibraţional pentru o zi reuşită făcînd o «încălzire de apreciere» de 3 pînă la 5 minute“. (D. S.)
M-am uitat la prima ediţie a emisiunii Românii au talent. Trecînd peste clişeele tipic proteviste (am înţeles, de pildă, că cei doi „prezentatori“ din culise reprezintă „latura comică“, însă nu m-au făcut să rîd) şi peste momentele kitschoase inerente (dramatica muzi
Puterea ideilor, plus un polonez de treabă
Adam Michnik mi se pare a fi exact prototipul omului în faţa căruia comunismul nu avea nici o şansă: omul inteligent, dispus să ţină cu dinţii de normalitatea lui. E genul de bărbat care descumpăneşte orice sistem. Nu vrea să fie erou (deşi, se pare, ar putea fi) şi, de fapt, e mai degrabă circumspect faţă de eroi. Nu urăşte şi nu idolatrizează.
De ce îmi plac părinții
Pentru: felul în care îşi notează poeziile de la avizierul grădiniţei: în picioare, în agendă, printre sarcinile de serviciu, cu umerii cocoşaţi de genţi şi laptopuri, cu un ochi la cel mic care nu reuşeşte să-şi pună cizmele, concentraţi, conştiincioşi, atenţi să nu piardă nici un cuvînt, precum fac cercetătorii de la NASA cînd analizează date esenţiale pentru omenire...
Fetele de la filo
„Aa, ai terminat filologia? Cu româna principal?“, mă întrebă semiamuzat un amic. La răspunsul meu afirmativ a izbucnit în hohote de rîs. Am rămas uşor descumpănită, neînţelegînd exact unde găsea atîta caraghioslîc în situaţia mea de licenţiată la Litere.
Rude din străinătate
Fac parte, din nefericire, dintr-o familie puţin numeroasă. Mi-am dorit întotdeauna să am o familie mare, ca-n filmele italiene, sau măcar cele americane, care stă la mese interminabile de sărbători şi turuie gureş. În realitate, nu a fost chiar aşa. Am o familie restrînsă, cu mulţi membri răspîndiţi prin lume. Şi, dintre cei aici prezenţi, nu toţi capabili să se înţeleagă unii cu alţii.
Sezon de vînătoare la Kaufland!
La intrare n-am rezistat şi mi-am luat un cîrnat uriaş cu 5 lei şi ceva. După aceea, ce văd? Zeci de oameni cu cărucioare stînd în jurul tarabelor cu fructe şi legume. Nu-nţeleg. Oamenii nu mişcau. Priveau în gol. Mi-am luat două portocale-o lămîie şi-am întins-o.
Drumuri și sate din Pirinei
Mediterana îşi face simţită prezenţa, aşa că în sudul Catalunyei, chiar şi la sfîrşit de decembrie, totul pare de un verde primăvăratic şi, surprinzător, găseşti chiar şi trandafiri înfloriţi prin piaţetele dintre blocuri. Bineînţeles, palmierii sînt la ei acasă.
Vrăbioară înăbuşită à la George al IV-lea, ornată cu broşe
Împănaţi vrăbioara de vită cu trei rînduri de fîşii de slănină petrecute de-a lungul fibrei, şi cu alte trei rînduri de lamele fine, tăiate din trufe negre fierte în şampanie. Dacă se prepară mai multe bucăţi, împănaţi-le inversînd succesiunea rîndurilor, astfel încît, puse una lîngă alta, vrăbioarele să redea armonios alternanţa dintre fîşiile de slănină şi lamelele de trufe.
Made in China
Acum cîţiva ani, în Germania, am intrat într-un magazin dedicat chitarelor electrice, mînat de nostalgiile juneţilor mele, cînd cîntam şi eu la aşa ceva. Desigur, la loc de cinste erau marile mărci (la care eu, pe vremea lui Ceauşescu, nu puteam decît să visez), printre care celebra Fender Stratocaster, „chitara lui Jimi Hendrix“. Nu m-am putut abţine să n-o dau jos de pe raft şi să mă joc puţin cu ea. Cîntam, pur şi simplu, la un mit.
Internetul, scînteia care aprinde focuri
Evgeny Morozov, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai Internetului, a publicat la sfîrşitul lui 2010 o carte, The Net Delusion, în care îşi expune îndoielile privind capacitatea Internetului de a produce mutaţii în cadrul regimurilor opresive. Ceea ce s-a întîmplat în Tunisia şi în Egipt şi ceea ce probabil se va întîmpla în următoarele săptămîni contrazic teza lui.
Oamenii sînt fericiți cînd rîd
Dacă n-ar fi ajuns un comic vestit ar fi fost, poate, un mecanic bun sau un mare trompetist. I-au plăcut motoarele, dar şi muzica. A început să meargă şi să vorbească mai tîrziu decît ceilalţi copii. Pe la patru ani. Deodată s-a ridicat în picioare şi tot atunci a început să vorbească! De fapt, a început să vorbească şi să cînte cam în acelaşi timp.
Cu ochii în 3,14
În ianuarie, o tînără mireasă braziliană a fost sechestrată, împreună cu o domnişoară de onoare, pe cînd se îndrepta spre biserica unde urma să se mărite. Răpitorii au plimbat-o o oră prin oraşul Curitiba, din sudul Braziliei, apoi i-au luat bijuteriile, banii şi maşina şi au lăsat-o în faţa unui restaurant. Culmea e că, după ce fusese ameninţată cu moartea şi jefuită, juna Mariele a fugit într-un suflet la biserică şi s-a măritat, cu ultimele puteri. După unii, printre care bietul Freud, după î
E blondă și conduce un partid spre dreapta...
Ce-i frumos în Europa e că fiecare ţară are nu numai partidele pe care le merită, ci şi blondele aferente ce conduc acele partide! Eu, azi, mi-am propus să vă scriu despre una dintre aceste blondine. Cum în context voi aduce vorba despre ceva sondaje recente, trebuie să vă spun că, în pregătirea acestui text, am operat şi eu un sondaj, pe un eşantion absolut nereprezentativ.
„Frumoase băi mirositoare” pe Dîmbovița...
La începutul secolului al XIX-lea, „descoperirea“ apei, ca sursă importantă în tratarea diferitelor boli, duce la apariţia diferiţilor „investitori“ gata să ridice peste noapte „staţiuni“ şi băi „mirositoare“ a căror utilitate să fie în „profitul“ tuturor.
Scrisoarea celor şase (II)
Decretul care interzice cetăţenilor de a avea contacte cu străinii nu a fost votat niciodată de corpul legislativ şi nu a fost făcut public niciodată. De aceea este lipsit de putere legală.
România copiilor noștri
Facem o mulţime de lucruri de dragul copiilor noştri şi al viitorului lor: muncim zi lumină, ne luăm slujbe suplimentare, renunţăm la dorinţele noastre pentru a le îndeplini pe ale lor, facem economii la sînge pentru taxe mari la cele mai bune facultăţi sau şcoli. Îi protejăm cum ştim mai bine de frig, caniculă, boli, mizerii, ofense, nedreptăţi.
Aglomerări umane
Am avut ocazia, în ultima perioadă, să ajung în diverse locuri, nici unul dintre ele foarte plăcut, în care a trebuit să aştept destul de mult pentru a-mi rezolva treburile ce mă aduseseră acolo. De ce? Simplu: pentru că era coadă. Pentru că erau alţi semeni de-ai mei, mai harnici, ce ajunseseră în respectivul loc înaintea mea.
Un coș de gunoi
Îmi cer scuze dintru început potenţialilor mei cititori pentru greţoşenia faptelor care urmează a fi povestite. Oricît m-am străduit a le ocoli, ele au venit înspre mine, oricît mi-aş fi propus a le potrivi într-un eseu delicat despre urîţenie, un naturalism „zolesc“ (zolian?, à la Zola?) de pe vremea romanticului liceu cînd citeam Nana, mi-a venit mai la îndemînă.
1 leu ghiocelul
Nu ştiu cum, m-am trezit la roata maşinii cu ghiocei. Cu un ţigan care voia să-mi dea ghiocei. 5 pacheţele – 5 lei. Un pacheţel – 2 lei. Ciudată logică. Şi cum m-am enervat, am demarat. Atunci, omul m-a alergat şi mi-a dat 5 cu 5 lei.
Manifest realist pentru recuperarea studiilor clasice
Aţi auzit, în ultima vreme, de la „responsabilii“ cu studiile umaniste altceva decît ieremiade? O parte a presei culturale euroatlantice, care se pretinde lucidă, trage semnal de alarmă după semnal de alarmă pentru oprirea măcelului culturii umaniste.
Tafelspitz, rasolul imperial
Mîncare preferată a Kaiser-ului Franz Joseph, Tafelspitz este unul dintre cele mai faimoase feluri ale bucătăriei austriece. Numele defineşte carnea macră şi fragedă dintre baza cozii şi pulpa vacii – numită de măcelarii noştri „capac“ sau „rasol“.
Cum să plagiem cu „spor”...
Pentru mine, ceea ce face dna Maria Mureşan este hilar şi trist, totodată. Carevasăzică, renunţăm la surse că nu trecurăm pe acolo (şi se verifică), da’ textul pălmaşului îi public şi, dacă-i public, facem ce vrem. Să zic mersi că mi l-a tradus în engleză şi că din cînd în cînd mă mai citează. E drept, aiurea şi greşit, că doar nu trebuie să se prindă internaţionalii că-i „după mine“.
Pauză publicitară
Ştiu, în general un discurs pe marginea reclamelor este atacabil. Asta în principal pentru că acele criterii după care e judecată publicitatea se împart pe două paliere. Pe de o parte, e vorba de creativitate şi de talent, la care se adaugă buna stăpînire a unui meşteşug.
Mărțișor 2011, între fronturi și lagăre
Guvernul unei regiuni din Rusia restricţionează celebrarea publică a Sfîntului Valentin, pe motive că ar fi o sărbătoare alogenă, „care contravine culturii ruse“. Printr-o circulară cu „Măsuri pentru asigurarea securităţii spirituale“, oficialităţile au decis „să nu autorizeze petrecerile de Sfîntul Valentin şi de Halloween în stabilimentele culturale, educative şi alte administraţii orăşeneşti şi departamentale.
Israel: poporul-mozaic
Statul Israel, conceput ca loc de refugiu şi patrie pentru evreii din toată lumea, continuă să primească valuri de noi cetăţeni. Ţine aproape de miracol faptul că, înconjurat de duşmani şi cu o imagine atît de controversată pe plan extern, cu o viaţă cotidiană militarizată şi aflată sub semnul pericolului permanent, Israelul atrage şi astăzi evreii de pretutindeni.
Cu ochii în 3,14
Încă o criză? Inter-Roma 5-3, Milan-Udinese 4-4, Cagliari-Roma 5-1, Juve-Parma 1-4, Inter-Parma 5-2. Celebrul catenaccio italian, cu apărările sale inexpugnabile, cu scorurile lui eroice şi meschine de 1-0, e pe moarte. Încă o criză? Încă o agonie? Pe asta o suportăm. (R. C.)
Badoo este o aplicaţie Facebook care încurajează o mai bună cunoaştere a aproapelui virtual, dar şi flirtul şi dating-ul. Din amuzament, am răspuns la mai multe întrebări legate de cei aproape 350 de „prieteni“ pe care îi a
Marx, Mubarak și revoluția română
Recentele tulburări din Tunisia şi – mai cu seamă – Egipt au avut un efect interesant asupra presei române. Vreme de cîteva zile, în programele televiziunilor de ştiri gîlceava internă – repetitivă şi predictibilă oricum – a făcut cîţiva paşi în spate, lăsînd ceva loc pentru discutarea unor subiecte ale actualităţii internaţionale, inedite.
Ispita lucrurilor inutile
Dintr-o lume izolată, în care noutăţile ajung cu greu şi doar în anumite locuri, Principatele Române sînt invadate peste noapte de ştiri, noutăţi, „mărfuri“ şi „marfaşi“. Nu mai trebuie să ajungi la Viena pentru o trăsură, căci Viena vine acasă la tine, nu mai trebuie să fii la Paris pentru a vedea ultima rochie la modă, căci Parisul ajunge la tine cu modă cu tot.
Scrisoarea celor şase (I)
În martie 1989, şase „grei“ ai partidului – Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Corneliu Mănescu, Constantin Pîrvulescu, Grigore Răceanu – i-au adresat o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceauşescu, în care luau poziţie critică faţă de regimul dictatorial de la Bucureşti.
Granițele viitorului
Cu cincisprezece ani în urmă, cînd prietena mea încerca să mă convingă să o urmez în demersul ei de a se stabili definitiv în Canada, îi răspundeam că nu pot trăi printre străini, oricît de performanţi, de bine aşezaţi şi de civilizaţi ar fi.
Harul și vrăjitoarele
Vorbeam, în numărul trecut, despre anunţurile vrăjitoarelor de pe site-ul vrăjitoare-farmece.ro. Pentru a-şi dovedi credibilitatea, 9 dintre cei 12 vrăjitori şi vrăjitoare, prezenţi acolo, fac apel la provenienţa lor divină. Unii dintre ei o fac printr-un discurs aparent impersonal:
Frigul din oase
Într-o mînă avea una din plasele alea mari de la Mega Image din care ieşeau, printre altele, nişte capete de praz. Cu cealaltă mînă tîra după ea un copil, patru-cinci ani să fi avut. Dacă nu i-ar fi ţipat cînd şi cînd, printre smuceli – „Vlăduţ, mişcă-te acum că te las pe stradă, să ştii!“ – nici nu mi-aş fi dat seama dacă e băiat sau fată.
5 lei
5 lei este vinul roşu de casă la Clubul Ţăranului Român. Dur la început. Ca un bărbat sănătos. Blînd apoi pe gît. Ca o mîngîiere de bărbat curat. Tandru. Ca un bărbat fără gînduri ce-şi mănîncă pomana porcului aburindă proaspăt.
Neființa și neutrul
Putem limpezi întrebarea (discretă şi valabilă numai dacă acceptăm faptul că temele greceşti îşi pot afla, uneori, fructul ulterior, unde mizele lor pot fi mai vizibile) pornind de la modul în care Andrei Cornea gîndeşte nefiinţa filozofiei greceşti şi enumerînd rezultatele acestei analize.
Cafea espresso, ceai kung fu
Dacă, pentru multă lume, espresso înseamnă orice cafeluţă tare şi amară, izvorîtă dintr-o maşinărie sofisticată şi pufăitoare de bar, INEI din Brescia defineşte espresso italiano după cum urmează: „o băutură cu un volum finit de 25 ± 2,5 ml extrasă din 7 ± 0,5 grame de cafea măcinată, prin infuzarea cu apă la temperatura de 88 ± 2° C, la o presiune de 9 ± 1 bari, într-un timp de 25 ± 2,5 secunde“.
„Egiptul nu va ajunge ca Iranul”
"Această mişcare de protest a început cu mult înainte de ce s-a întîmplat în centrul oraşului Cairo. Consider că este rezultatul acumulării unei istorii care a început imediat după Revoluţia din 1952, cînd armata a preluat puterea şi a condus pe baza filozofiei partidului unic. Unic – lucru care a fost acceptat în anii ’50 şi ’60 şi chiar în anii ’70, cînd lumea era împărţită în două – Vest şi Est."
Partidul-televiziune
Moment festiv de la oficializarea căsătoriei Opoziţiei: Victor Ponta îşi dă mîna cu Crin Antonescu care, la rîndul lui, vine de mînuţă cu băiatul acela al cărui nume nu şi-l aminteşte nimeni, aşa-zisul preşedinte al Partidului Conservator. Situaţie caragialescă, de „români imparţiali“ care-şi unesc destinele incompatibile, discursuri pe măsură.
Față-n față
În urmă cu doar cîţiva ani, ziaristul nu prea ştia ce crede lumea despre ceea ce scrie el. Cei care apăreau la TV aveau un oarecare feedback, dar mai degrabă despre persoana lor, nu despre un articol, necum despre toate.
Prea ca la țară
Prin anii ’80, noi, copiii „de Bucureşti“ ce ne petreceam o mare parte din vacanţe desenînd cu creta şotroane şi „Frunz“ pe asfaltul din spatele blocurilor, îi invidiam pe copiii care aveau bunici la ţară. În primele zile ale anului şcolar le ascultam fascinaţi poveştile despre animale ce ni se păreau la fel de fabuloase ca cele din fantasy-urile de astăzi.
Cu ochii în 3,14
Dacă mai credeaţi că există pe lumea asta ceva în deplină nemişcare şi egal cu sine, vă înşelaţi amarnic. Nici măcar dunele de nisip de pe Marte nu sînt statice, aşa cum credeau oamenii de ştiinţă. La acest crud adevăr s-a ajuns după cercetări desfăşurate pe durata a doi ani marţieni (echivalenţi cu patru ani pămînteni). (A. M. S.)
„Milioane de oameni fac gălăgie în Cairo. Potrivit zvonurilor, ei au auzit că noua noastră colecţie de primăvară este acum disponibilă online“, a scris designerul am
Pe cînd un partid neo-legionar în Parlament?
Puţini dintre românii care, în ultimele trei decenii, şi-au „tras“ pe video propria nuntă ştiu că unul dintre primii lor concetăţeni de viţă plebee, care a avut ocazia de a-i fi filmată cununia, a fost Corneliu Zelea Codreanu, acum peste 80 de ani (cînd el s-a căsătorit cu aleasa lui, Elena Ilinoiu). La fel, puţin se vorbeşte despre ce eforturi a făcut Carol al II-lea pentru a pune mîna pe acest film.
Masacrarea ultimului cronicar
Unele cărţi nu merită prea multă atenţie. E de-ajuns o privire pentru a sesiza inutilitatea şi risipa de hîrtie. Dar dacă eu sînt pe deplin lămurită că drumul maculaturii este către reciclare, alţii dau gir acestei maculaturi prin punerea în circulaţie. Acest lucru mă face să scriu despre maniera brutală în care a fost masacrat ultimul cronicar.
Moartea unui stadion
„A fost odată un stadion care s-a numit ANEF, apoi Republicii. I-a fost dat să se zămislească în spaţiul său legende imortale ale sportului românesc. Au jucat fotbal pe gazonul magic fotbalişti de clasă – din ţara noastră şi din alte părţi ale lumii. Aici, pe zgura de obicei rezervată atleţilor, s-a amenajat un teren de handball în şapte. “