Dragi intelectuali din țara lui Moni & Oana...
La ora la care vă scriu aste rînduri sînt negru de supărare şi cătrănit de amoc! Obrajii-mi ard de ciudă, părul mi-e zbîrlit de nervi, iar ochii-mi fulgeră aprigele scîntei ale părerii de rău. Iată de ce: marţi, 8 martie a.c., taman de ziua internaţională a jumătate+ de planetă, am fost invitat la un Radio, cam pe la ora prînzului. Dar eu – regreta-mi-aş fiecare clipă de la catedră! – tocmai ţineam atunci un curs. I-am spus celei ce mă invita că nu pot ajunge; şi tot eu, aşa, în naivitatea mea şi neştiind cît aveam mai apoi să mă dau cu capul de pumni, am plusat: „Da’ despre ce-ar fi vorba?“. Iar amabila interlocutoare mi-a spus: „Aa, ceva aşa, mai de 8 martie. Începem cu Iri şi Moni şi terminăm cu Libia“. Şi, ca să vedeţi pînă la capăt cît de aiurit eram, imaginaţi-vă că am întrebat-o: „Păi, ce-are de-a face Iri cu Libia?“, iar vocea caldă şi demnă de la cel’alt capăt al firului mi-a zis, uşor uimită (dacă nu cumva chiar intrigată de habarnistica mea!): „Păi... v-am spus... 8 martie... doar există şi în Libia femei, nu?“.
În faţa acestei revelaţii (chiar, cîţi dintre dvs. v-aţi gîndit vreodată în mod serios că există şi în Libia femei!?), trebuie să vă spun că jur cu-o mînă pe Biblie şi cu alta pe Coran că abia acum înţeleg defazarea în care am trăit şi orbirea la care m-am condamnat singur. În bicisnicia mea infatuată eu încă nu-nţelegeam de ce atunci cînd Orientul Mijlociu arde la noi e breaking news cu scutecele fiicei lui Moni; şi de ce tocmai atunci cînd preţul petrolului o ia în lume în sus, în România e mult mai disputat barometrul marital al Oanei, care o ia în jos. Şi, asemenea maestrului nostru tutelar Sadoveanu, cel ce într-o dimineaţă a deschis ochii spre Răsărit şi a spus tuturor că lumina de-acolo vine, iată-mă şi pe mine desvrăjit şi dispus să vă împărtăşesc ceea ce am înţeles. Pentru tine vorbesc, H.-R. Patapievici! Şi pentru tine, Marina Constantinescu! Şi pentru voi, distinşi Pleşu & Liiceanu! Şi pentru tine, omule de la capătul pipei care te numeşti C. Paul-Bădescu! Voi toţi, cei care faceţi emisiuni TV, treziţi-vă, pînă nu e prea tîrziu! Concret, iată cîţiva paşi prin care veţi schimba diagrama pîlpîindă a ratingului vostru (şi paradigma de ansamblu a culturii române).
Pasul unu: renunţaţi la pudibonderii! Plasaţi şi voi produse, altele decît cărţi (unii aţi avut ceva tentative firave, dar aţi renunţat, inabili): pomeniţi ce mărci de haine purtaţi, ce parfumuri, ce tricouri, ce desuuri, ce ceasuri, ce genţi! Luaţi exemplu de la dl Mircea Dinescu: de cînd frige somni, cine-l mai căinează c-ar fi un poet veşnic flămînd (de metafore)? De cînd vinde vin sec, cine-l mai întreabă de nectarul dulce al poeziei?
Pasul doi: povestiţi ce visaţi şi ce nu visaţi, aşa, ca din întîmplare. Dl Liiceanu, într-o zi, ar putea declara: „Eu n-o mai visez pe Herta M.!“. Vă daţi seama ce impact ar avea mărturisirea, abil tipărită de-a curmezişul primei pagini din revista 22? Sau dl Pleşu ar putea scăpa: „Eu nu-l mai visez pe S.A.M.“ – mărturisire care probabil ar face ca textele metateoretice din Obs. cult. să fie mai accesate decît rubrica meteo din Click. Sau dna Marina Constantinescu ar putea spune: „Pînă săptămîna viitoare, eu nu mai visez pe nimeni!“ – ceea ce ar face ca tirajul României literare să explodeze de suspans.
Pasul trei: vorbiţi despre zodiile invitaţilor dvs.! Doamnă Eugenia Vodă, aici păreţi a fi cea mai potrivită, oricum aveţi în spate un decor care ba aminteşte un cartier de blocuri, ba o galaxie în expansiune. De ce ezitaţi? Faceţi, bunăoară, zodiacul dnei Alina Mungiu... comparaţi-l cu cel al dlui Ion Cristoiu... şi daţi-le pe post! Treceţi-i şi prin zodiacul chinezesc (vă daţi seama ce secrete ascunde aici dl Ion Caramitru?), apoi prin cel mayaş (prevăd că aici dna Ana Blandiana are potenţial!). Mai departe, pasul patru: stimaţi realizatori, nu vă înfrînaţi violenţa! Dragă Pata, tu aici eşti cel mai deficitar: înfigi maxilarul în palmă şi to-oo-ot asculţi, pasiv! Greşit! Ai fost pus acolo ca să fii activ! Ia aruncă un pahar cu apă în mutra invitatului de săptămîna viitoare, să vezi cum vei intra în lumea bună a ratingurilor (plus ce va mai scrie presa mondială, y compris spaniolă, despre tine!).
Şi, în fine, pasul cinci: aveţi divorţuri la activ? Vorbiţi despre ele, daţi detalii! N-aveţi? Inventaţi-le! N-aţi fost părăsiţi de nimeni? N-aţi părăsit, la rîndu-vă? Nu vă mai codiţi! Chiar nu v-aţi prins că divorţul e mană cerească, iar o părăsire la timpul ei face cît 1000 de recenzii bune? Chiar nu ştiaţi că Jean-Jacques Rousseau, cel care a descris ca nimeni altul virtuţile educaţiei iluministe, n-a avut nici o jenă cînd a fost să-şi părăsească metresa (şi pe cei cinci copii pe care-i făcuse cu ea)? Ia nu vă mai fandosiţi!
Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.
