Dragi intelectuali din țara lui Moni & Oana...

Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

La ora la care vă scriu aste rînduri sînt negru de supărare şi cătrănit de amoc! Obrajii-mi ard de ciudă, părul mi-e zbîrlit de nervi, iar ochii-mi fulgeră aprigele scîntei ale părerii de rău. Iată de ce: marţi, 8 martie a.c., taman de ziua internaţională a jumătate+ de planetă, am fost invitat la un Radio, cam pe la ora prînzului. Dar eu – regreta-mi-aş fiecare clipă de la catedră! – tocmai ţineam atunci un curs. I-am spus celei ce mă invita că nu pot ajunge; şi tot eu, aşa, în naivitatea mea şi neştiind cît aveam mai apoi să mă dau cu capul de pumni, am plusat: „Da’ despre ce-ar fi vorba?“. Iar amabila interlocutoare mi-a spus: „Aa, ceva aşa, mai de 8 martie. Începem cu Iri şi Moni şi terminăm cu Libia“. Şi, ca să vedeţi pînă la capăt cît de aiurit eram, imaginaţi-vă că am întrebat-o: „Păi, ce-are de-a face Iri cu Libia?“, iar vocea caldă şi demnă de la cel’alt capăt al firului mi-a zis, uşor uimită (dacă nu cumva chiar intrigată de habarnistica mea!): „Păi... v-am spus... 8 martie... doar există şi în Libia femei, nu?“. 

În faţa acestei revelaţii (chiar, cîţi dintre dvs. v-aţi gîndit vreodată în mod serios că există şi în Libia femei!?), trebuie să vă spun că jur cu-o mînă pe Biblie şi cu alta pe Coran că abia acum înţeleg defazarea în care am trăit şi orbirea la care m-am condamnat singur. În bicisnicia mea infatuată eu încă nu-nţelegeam de ce atunci cînd Orientul Mijlociu arde la noi e breaking news cu scutecele fiicei lui Moni; şi de ce tocmai atunci cînd preţul petrolului o ia în lume în sus, în România e mult mai disputat barometrul marital al Oanei, care o ia în jos. Şi, asemenea maestrului nostru tutelar Sadoveanu, cel ce într-o dimineaţă a deschis ochii spre Răsărit şi a spus tuturor că lumina de-acolo vine, iată-mă şi pe mine desvrăjit şi dispus să vă împărtăşesc ceea ce am înţeles. Pentru tine vorbesc, H.-R. Patapievici! Şi pentru tine, Marina Constantinescu! Şi pentru voi, distinşi Pleşu & Liiceanu! Şi pentru tine, omule de la capătul pipei care te numeşti C. Paul-Bădescu! Voi toţi, cei care faceţi emisiuni TV, treziţi-vă, pînă nu e prea tîrziu! Concret, iată cîţiva paşi prin care veţi schimba diagrama pîlpîindă a ratingului vostru (şi paradigma de ansamblu a culturii române). 

Pasul unu: renunţaţi la pudibonderii! Plasaţi şi voi produse, altele decît cărţi (unii aţi avut ceva tentative firave, dar aţi renunţat, inabili): pomeniţi ce mărci de haine purtaţi, ce parfumuri, ce tricouri, ce desuuri, ce ceasuri, ce genţi! Luaţi exemplu de la dl Mircea Dinescu: de cînd frige somni, cine-l mai căinează c-ar fi un poet veşnic flămînd (de metafore)? De cînd vinde vin sec, cine-l mai întreabă de nectarul dulce al poeziei? 

Pasul doi: povestiţi ce visaţi şi ce nu visaţi, aşa, ca din întîmplare. Dl Liiceanu, într-o zi, ar putea declara: „Eu n-o mai visez pe Herta M.!“. Vă daţi seama ce impact ar avea mărturisirea, abil tipărită de-a curmezişul primei pagini din revista 22? Sau dl Pleşu ar putea scăpa: „Eu nu-l mai visez pe S.A.M.“ – mărturisire care probabil ar face ca textele metateoretice din Obs. cult. să fie mai accesate decît rubrica meteo din Click. Sau dna Marina Constantinescu ar putea spune: „Pînă săptămîna viitoare, eu nu mai visez pe nimeni!“ – ceea ce ar face ca tirajul României literare să explodeze de suspans. 

Pasul trei: vorbiţi despre zodiile invitaţilor dvs.! Doamnă Eugenia Vodă, aici păreţi a fi cea mai potrivită, oricum aveţi în spate un decor care ba aminteşte un cartier de blocuri, ba o galaxie în expansiune. De ce ezitaţi? Faceţi, bunăoară, zodiacul dnei Alina Mungiu... comparaţi-l cu cel al dlui Ion Cristoiu... şi daţi-le pe post! Treceţi-i şi prin zodiacul chinezesc (vă daţi seama ce secrete ascunde aici dl Ion Caramitru?), apoi prin cel mayaş (prevăd că aici dna Ana Blandiana are potenţial!). Mai departe, pasul patru: stimaţi realizatori, nu vă înfrînaţi violenţa! Dragă Pata, tu aici eşti cel mai deficitar: înfigi maxilarul în palmă şi to-oo-ot asculţi, pasiv! Greşit! Ai fost pus acolo ca să fii activ! Ia aruncă un pahar cu apă în mutra invitatului de săptămîna viitoare, să vezi cum vei intra în lumea bună a ratingurilor (plus ce va mai scrie presa mondială, y compris spaniolă, despre tine!). 

Şi, în fine, pasul cinci: aveţi divorţuri la activ? Vorbiţi despre ele, daţi detalii! N-aveţi? Inventaţi-le! N-aţi fost părăsiţi de nimeni? N-aţi părăsit, la rîndu-vă? Nu vă mai codiţi! Chiar nu v-aţi prins că divorţul e mană cerească, iar o părăsire la timpul ei face cît 1000 de recenzii bune? Chiar nu ştiaţi că Jean-Jacques Rousseau, cel care a descris ca nimeni altul virtuţile educaţiei iluministe, n-a avut nici o jenă cînd a fost să-şi părăsească metresa (şi pe cei cinci copii pe care-i făcuse cu ea)? Ia nu vă mai fandosiţi! 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.