Memorie colectivă și construirea ei în cheie românească

Mariana NIȚU
Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Memorie colectivă și construirea ei în cheie românească jpeg

La nivelul spaţiului românesc, decupajul tematic şi bibliografic pe tema memoriei şi a inserţiei ei la nivelul spaţiului public se grupează ştiinţific în jurul textelor şi preocupărilor autorului Augustin Ioan, care tratează problema memoriei din perspectiva arhitectural-filozofică.

Contextul actual al studiului memoriei se încadrează pe două direcţii opuse: unul de majoritar în elaborări de tipul studiilor teoretice, a conferinţelor, a concursurilor de arhitectură, a schiţării unui cadru teoretic de inserare a memoriei şi unul practic, de implantare propriu-zisă a dispozitivelor memoriei în cadrul ţesutului urban, sub două forme: dispozitive ale memoriei arhetipale, perpetuate permanent în cadrul unei societăţi: arhitectura civilă comemorativă şi forme publice ale memoriei – aşa-numita „arhitectură memorială de for public“ („Arhitectura cărei memorii?“ în Dilema veche, anul VI, nr. 307).

Ambele forme construite ale memoriei se pliază pe un context sociopolitic local, ale cărui amprente se dezvoltă printr-un limbaj simbolic identitar şi care marcheză evoluţia societăţii româneşti de-a lungul ultimelor decade, studiul încadrînd temporal reprezentările memoriei după Al Doilea Război Mondial pînă în zilele noastre. Temporal, arhitectura memoriei este divizată în două perioade: o memorie anulată identitar, care s-a dezvoltat în umbra unei ideologii politice, şi o memorie contemporană, tributară trecutului totalitar, schiţată fragil la nivelul spaţiului urban: monumente dedicate Revoluţiei, şi memorialul Holocaustului la nivelul Bucureştiului, şi la nivel naţional: memorialul de la Sighet, Aiud, Timişoara, Piteşti.

Invocarea trecutului în forme contemporane ale memoriei este concentrată pe două paliere: memoria individuală configurată de monumentele din cadrul cimitirelor şi a memorialelor, memoria colectivă a grupurilor centrată în jurul reperelor istorice importante: Revoluţia română din 1989, Holocaustul în România şi comunismul. În cazul expunerii istoriei, intervin în ajustarea şi conturarea formei memoriei, politicile memoriei, concretizate prin măsuri de promovare şi „tehnici“ de expunere publică. 

Liniile teoretice de poziţionare a acestor implanturi de memorie în spaţiul public au, în multe cazuri, în spate concursuri de arhitectură, ale căror rezultate nu se mai aplică: cazul memorialului din cimitirul Eroii Revoluţiei, cazul memorialului aeronauticii etc. Implantarea memoriei la nivelul spaţiului urban, aspect teoretic analizat în diverse studii ale profesorului Augustin Ioan „Monument, cenotaf, memorial sau despre «locuri aproape sacre»“ în Întoarcerea la spaţiul sacru, Paideia, 2004) se poate face prin acceptarea noţiunii de co-prezenţă. Marcarea locurilor în care apare o invocare a memoriei presupune invocarea unui trecut, a unei forme de percepţie a unei absenţe. Fie că este vorba de arhitectură civilă, ansambluri urbanistice sau artă civică, memoria rezidă sub formă condensată, care are nevoie să fie activată. Activarea acestui substrat se face prin asocierea unei naraţiuni materializării memoriei.

Lecturarea acesteia se poate face identificînd două tipuri de repere: memorii spontane şi memorii elaborate. Ambele dispun de o transfigurare în formă fizică a unui eveniment funerar, doar că reprezentările sînt diferite ca tipologie a reprezentării, mod de inserţie, loc şi mesaj. Simbolic, ambele înmagazinează o caracteristică sacră, de natură spirituală. Este chiar unul dintre criteriile de bază, care defineşte statutul de dispozitiv al memoriei, sau topos al memoriei.  O altă formă de instalare a memoriei este „parazitarea“ construitului existent şi impregnarea lui cu noi semnificaţii istorice şi memoriale. Se naşte astfel o stratificare a memoriei, care se pliază peste straturi existente şi transmite un mesaj de natură socială, politică, culturală. Memoria instalată generează ritualuri sacre sau de natură laică, comemorativă, dar pentru această ritualizare, forma materializată devine reperul spaţial al acestor manifestări.

„Memoria aşadar (colectivă sau individuală), ale cărei monumente (urme-cenotaf) sînt trasate/ridicate pe loc ca urmare a unor ritualuri de fundare, refacere ciclică, despărţire, revizitare – este motorul principal de sus-ţinere a Spaţiului sacru ca teritoriu al sacrului. Aceste urme sau cenotafuri fixează şi rînduiesc în jurul lor/în lăuntrul lor spaţiul ca întrepătrundere de teritorii ale vizibilităţii.“ (http://inoe.inoe.ro/ianus/Augustin%20Ioan%203.htm) 

Prin crearea aurei sacre, locurilor memoriei li se asigură o vizibilitate mai pregnantă la nivelul percepţiei lor: „La limită, astfel de Locuri publice semnalizate de către monument ca situri ale memoriei pot fi (şi au fost, de-a lungul istoriei) identificate (şi) ca Spaţii sacre. Situl unei bătălii – un eveniment major, de natură să consacre un Loc public – poate deveni teritoriul găzduirii unui templu“. Localizarea memoriei la nivelul spaţiului urban creează repere, impregnează existentul cu semnificaţii şi dezvoltă un nou palier de citire al tramei urbane, prin prisma acestor condensatori de memorie care dispun de o forţă narativă. Cît de mult aceste repere identifică caracterul identitar al unui societăţi sau al unui grup depinde de raportarea la elemente definitorii. Exemplul memorialelor Revoluţiei din Piaţa Universităţii, care împrumută simbolistic tipare arhetipale ale arhitecturii funerare – crucile – devine o emblemă a unei colectivităţii care şi-a minimizat în comunism trăirea şi exteriorizarea religioasă şi care sacralizeză „locul bătăliei“ prin încreştinare.

Monumentul de for public românesc pierde, prin intelectualizare şi expunere publică, acest caracter sacru, exhibiţionînd o formă căreia îi ataşează obiecte şi semnificaţii ulterioare (cazul Memorialului Holocaustului – autor Peter Jacobi) nefiind ea însăşi generatoare de astfel de mesaje puternice. Percepţia topoi-lor memoriei presupune un exerciţiu de memorie care trimite la istorie, prin lectura simbolurilor şi semnelor care fac trimitere. Tendinţa contemporană – instalată după Al Doilea Război Mondial, odată cu apariţia memorialelor Holocaustului – este experimentarea memoriei, trăirea ei. Şi atunci, exerciţiul de memorie implică o cufundare senzitivă şi cognitivă în trecut, pentru a putea reproduce, fie şi la nivel imagistic, acustic, o traumă.

Mariana NIŢU (septembrie 1980 – februarie 2011) a fost doctorand la UAUIM Bucureşti şi la Universitatea din Bologna.

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.