Simbolurile respectului

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Simbolurile respectului jpeg

La începutul anilor ’90, imediat după acceptarea mea ca preparator la Universitatea din Iaşi, secretara-şefă de la Litere mi-a pus în braţe un vraf de hîrtii şi m-a informat, cu vag sesizabilă compătimire, că urma să colind un număr însemnat de birouri şi birouaşe pentru o multitudine de semnături şi ştampile ce aveau rolul să consfinţească intrarea mea oficială în cîmpul muncii. Procesul a fost unul, într-adevăr, delirant, alternînd peripeţiile cu agonia şi extazul. Am intrat în cămăruţe obscure şi cotloane mîncate de igrasie, am văzut personaje dickensiene, îngropate morbid în hîrtii îngălbenite de vreme, am descoperit subsoluri cu aspect medieval, din întunecimea cărora mă aşteptam să ţîşnească oricînd pîlcuri de ologi, cocoşaţi şi nevăzători zdrenţuroşi, cu mîinile întinse după un coltuc de pîine, am păşit, exasperat, peste fiare ruginite şi materiale de construcţii lăsate în paragină (ca după bombardament) şi am deschis (după bătăi repetate în lemnul putred) uşi scîrţîitoare lugubru doar pentru a găsi, înfricoşat, încăperi goale, cu ochiurile ferestrelor sparte, prezumtiv bîntuite de fantome. În sfîrşit, am avut revelaţia unei vieţi paralele a Universităţii, greu sesizabile sub somptuozitatea amfiteatrelor şi aulelor pline de lumină şi dinamism. Am cunoscut ceea ce numim şi astăzi – în uriaşa instituţie din Dealul Copoului – „serviciul tehnic-administrativ“, un monstru greoi al vieţii academice, care funcţionează, paradoxal, numai prin propriile disfuncţionalităţi. 

Aşadar, după tribulaţii demne de poemele homerice, am poposit, cu cea din urmă hîrtie din uriaşul tom, în faţa unei intrări dintr-un cămin studenţesc, pe care scria, cu majuscule, „Cabinet medical“. Am pătruns, timid, în incintă şi am descoperit un coridor destul de lung, cu mai multe uşi. Una dintre ele, deschisă, era prevăzută cu o plăcuţă pe care trona numele doctoriţei căutate. Din cameră se auzeau două voci vesele de femei şi străbătea un miros plăcut de cafea. Am băgat capul şi am dat să rostesc primele vorbe, cînd unul dintre cele două glasuri m-a somat iremediabil: „Aşteptaţi, vă rog, afară, pe scaun“. Apucasem să văd, timp de o secundă, două doamne în alb, aranjate şi impozante. Doctoriţe, indubitabil. M-am aşezat şi am început să număr minutele, apoi zecile de minute. „Dragă“, spunea o voce, „Cornel nu mănîncă decît vînat. Mă tem, îţi spun drept, să nu facă vreo gută, Doamne fereşte.“ „Nu, dragă, dacă e gătit cum trebuie, riscurile sînt minime. Şi golanul (!?) meu preferă carnea, dar numai marinată, prealabil, în iaurt. E un gurmand, crede-mă, mîncarea la noi rămîne o teroare…“ „Cum faci ostropelul?“, „Dar gulaşul?“, „Ce părere ai despre ciulamaua de pui?“. „Dar despre arici?“, „Cum, nu ştii să faci arici din muşchiuleţul de porc? Ia fii atentă aici…!“ Şi aşa mai departe, într-un recital gastronomic demn de peniţa lui Rabelais. După aproape o oră, cu nervii întinşi la maximum şi cu papilele gustative secate precum deşertul Saharei, am revenit, destul de rigid, în încăpere şi am rostit fără ezitări: „Stimate doamne, sînteţi în timpul serviciului şi vreau să vă reamintesc că nu am toată ziua la dispoziţie pentru a-mi deschide o biată fişă medicală de muncă“. S-a aşternut o linişte de mormînt peste cabinet, iar una dintre interlocutoare, fulgerîndu-mă cu priviri de foc, mi-a zis cu un ton de indignare supremă: „Vai, domnule, dar, vă rog, puţin respect pentru oamenii în halat alb!“ 

Nu cred că vreţi să ştiţi finalul acestei scene de „dialog“ tematic. Să ne limităm doar la partea analitică şi să uităm „mişcarea“ noastră spre civilitate, de acum douăzeci de ani. Replica doamnei doctor m-a urmărit însă – asemenea unei butade a Diotimei – ani îndelungaţi. Există o nevoie de respect în fiecare dintre noi, nevoie grefată uneori pe simpla apartenenţă la o castă. Presupusa virtute individuală, meritele personale, ca şi aspiraţia proprie către succes se topesc instantaneu la interacţiunea cu prestanţa uniformei unui grup profesional oarecare (ştiaţi, de pildă, că un angajat american al Coca-Cola, din anii ’50, a cerut, testamentar, să fie îngropat în uniforma roşie de lucru?). Sîntem frecvent dispuşi să sacrificăm ceea ce e creator şi singular în constituţia noastră spirituală, numai pentru a fi acceptaţi într-o comunitate de indigouri, unde identitatea colectivităţii primează, şi nu cea a personalităţii. Ne anulăm unicitatea ca să exaltăm clona din noi. Şi aceasta numai pentru a obţine „respect“. Nu pe cel individual, ci surogatul său „colectivist“. În mentalitatea omului modern (foarte probabil, şi a celui tradiţional), gloria şi ascendentul se cîştigă prin blazon (prin „semiotica“ – adesea goală – a grupului), şi nu prin efortul personal. Bunăoară, un halat alb sau chiar o uniformă cu trese sînt suficiente pentru a scoate exponentul din anonimat şi a-l proiecta, automat, în eternul nediferenţiat al castei. 

Morala? Hrubele Universităţii din Iaşi ar putea inspira oricînd un roman victorian. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte a sa este Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.