Mode la căței
M-am întors la complexul Rin-Tin-Tin, destinat animalelor de companie, cu ocazia primului lor eveniment: un spectacol de dresaj şi o paradă a modei. Căţeii săreau peste obstacole, simulau atacul la un infractor fictiv, salutau la cerere...
Am mai fost la Rin-Tin-Tin chiar înainte să se deschidă: ţin minte că, de atunci, m-a impresionat cît de mari erau camerele pentru cîini. Căci Rin-Tin-Tin are, printre altele, o pensiune canină cu 28 de padocuri şi una felină.
Camerele căţeilor au tot confortul: interior încălzit şi exterior pentru mişcare. Pe lîngă acestea, există, tot acolo, o şcoală de dresaj canin. Sala în care se desfăşoară lecţiile de dresaj e dotată, printre altele, cu o bandă de alergare pentru cîini.
Intrăm, deja, într-o lume a căţeilor... aleşi. Răsfăţaţi. Umanizaţi. Cîini care stau la hotel şi se duc la fitness. Dar şi la Salonul de cosmetică pentru animale, aflat în acelaşi complex.
De altfel, tot în acest complex am descoperit, pentru prima dată, că există psiholog pentru dulăi, pentru cei anxioşi. Aflu, din ofertele cu pachetul de dresaj, că educaţia cîinelui este o investiţie necesară: „Demersul educaţional are un impact deosebit asupra vieţii cîinelui, cît şi a stăpînului său deopotrivă. Acesta asigură sănătatea mentală, emoţională, psihologică a patrupedului“.
Se pare că relaţia omului cu al său animal de casă e complicată. Familia, în acest caz, devine o „haită“. Cum în haită există întotdeauna o ordine ierarhică, „e foarte important să comunici patrupedului tău cine este liderul în noua organizaţie. Dacă nu vei fi tu, el va prelua, din instinct, acest rol“ (Zic pliantele de dresaj).
Oricît de animal de haită ar fi, un cîine binecrescut şi bine educat nu zice „nu“ unui costumaş cochet. Sau, mai ciudat, unei „rochiţe“ de ocazie. Se poate ca atunci cînd stăpîna, de pildă, se mărită, să nu-şi aibă şi căţeluşa îmbrăcată cu ceva asortat rochiei ei de mireasă? Pe scurt, şi căţeii se îmbracă. Nu ştim dacă asta le place sau nu, dar ştim sigur că e pe gustul unora dintre stăpînii lor. Ileana Badea, de la B&B Fashion, ne povesteşte cum a început să producă haine pentru căţei la cererea clientelor ei: „Pînă în ’94 lucram handmade, pentru doamne, în general. Clientele aveau animale şi m-au rugat să fac ceva şi pentru ele. Primul meu client non-uman a fost un teckel pui. Am făcut un tipar pentru el: costumul trebuia să fie impermeabil, dar şi călduros. Nu ştiam nimic despre cum se poate îmbrăca un căţeluş. Problema mea a fost că, pînă să-i fac eu haina, cîinele deja crescuse în lungime (teckelii cresc foarte repede). Vorbind cu alte cliente, care mi-au mai arătat din hainele cîinilor lor, m-am mai lămurit.
În primul rînd m-am ghidat după ce vor stăpînii: haine impermeabile, care să se întreţină uşor, să se potrivească bine pe trupul cîinilor. Încet-încet, probînd pe mai mulţi căţei, am făcut nişte tipare aproape universale. La prima colecţie, de pildă, ne-am definitivat tiparul de şepci. După aceea am continuat, ca-n orice meserie, cu variaţiuni pe aceeaşi temă“.
Căţeii poartă hainele din aceleaşi două motive ca şi oamenii, pînă la urmă: de protecţie şi estetice. Cel puţin aşa cred stăpînii lor. Doamna Badea povesteşte că unii cîini, atunci cînd sînt îmbrăcaţi, sînt mîndri de costumul lor şi de faptul că li se dă atîta atenţie. Pe de altă parte, propriii cîini, pe care îi avea cînd a început colecţia, au refuzat categoric să fie manechini...
Un costum costă între 30 şi 60 de lei, în funcţie de lungimea cîinelui (între 20 şi 60 de cm). E drept că ei nu suportă decît materialele naturale.
La Rin-Tin-Tin am văzut o paradă a modei cu costumele doamnei Badea, prezentate de diverşi cîini ai pensiunii. Pot spune că mi-au plăcut, multe dintre ele. Şi am refuzat (cel puţin pe moment) să mă gîndesc la utilitatea lor, sau la sentimentele cîinilor astfel împodobiţi.
