Tîrgul Țăranului, tradiționalul și cum se vinde...

Mihai MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Tîrgul Țăranului, tradiționalul și cum se vinde    jpeg

„Muşchiuleţul ăsta e tradiţional?“ o doamnă îl întreabă pe vînzătorul din magazinul „de vizavi“. „Da, doamnă, e sănătos... afumat.“ Şi tranzacţia s-a încheiat astfel. Pe scurt, tradiţionalul ocupă din ce în ce mai mult loc în farfuria zilnică, iar spaţiile dedicate acestui „tradiţional de farfurie“ sînt, alături de proaspetele magazine bio-eco-tradiţionale, tîrgurile de weekend. Nu trece săptămînă fără ca Bucureştiul să găzduiască o serie de tîrguri recunoscute după spaţiul în care se desfăşoară: Agronomie, Kiseleff, Ministerul Agriculturii, Academia Militară, Unirii, Rahova.  

Avînd cea mai îndelungată „tradiţie“, Tîrgul Ţăranului Român (Calea Rahovei vizavi de Piaţa de flori, în incinta The Ark) a apărut în sezonul 2007-2008, în contextul învierii, sau, mai bine spus, al naşterii tradiţiei în produsul publicitar, dar şi în cel culinar, ca o manifestare concretă a pieţei de produse tradiţionale. 

Este expresia unui postmaterialism culinar neaoş, ce propune o recunoaştere a valorilor locale, istorice, „tradiţionale“ şi o îndepărtare de modelul supermarket, propriu anilor ’90. În afară de a fi locul de întîlnire al cererii şi ofertei de produse culinare tradiţionale, Tîrgul Ţăranului este şi spaţiul negocierii conceptuale a „tradiţionalului“. 

Tradiţionalul, aici, în culinar, este negociat între cele trei categorii principale de participanţi ai pieţei: organizatorii tîrgului, vînzătorii şi cumpărătorii, obiectul articolului de faţă fiind analiza vînzătorilor. Comercianţii 

Tîrgul Ţăranului a fost construit avînd ca nucleu cunoştinţele echipei implicate, altfel spus, producătorii întîlniţi prin călătoriile în ţară, parte sau nu din mişcări de promovare a produselor tradiţionale. Ulterior, acestora li s-au adăugat alţii (astăzi vin constant cca 20) fie la iniţiativa proprie, fie invitaţi de către organizatori.  

Dacă, pentru organizatori, acesta nu are un scop direct comercial, ci, mai degrabă, crearea unui spaţiu de socializare care să propună o piaţă diferită de oricare alta, vînzătorii se află aici  chiar pentru a vinde, tîrgul fiind, pentru mulţi, singurul punct de desfacere (B.: „Dacă n-avem noi vrăjeală, atunci cine?“). Dintre vînzătorii cu care am discutat, numai doi mi-au spus că vin la tîrg şi „pentru a mai vorbi cu lumea“, pentru că sînt pensionari şi „trece timpul mai uşor aşa“, lăsîndu-i pe cei mai tineri să se agite vînzînd, mai ales că „aici nu vînd mare lucru“. Istoria lor ca producători tradiţionali începe, pentru cei mai mulţi, din momentul în care au realizat că ceea ce făceau pînă atunci – pentru că „aşa se făcea“ – se numeşte produs tradiţional. Dar pentru că tradiţionalul este un concept atît de difuz, analiza premergătoare acestui articol a relevat că fiecare a găsit tradiţionalul vandabil într-o formă diferită în produsul său.  

În cazul dnei R., cozonacii ei sînt tradiţionali pentru că sînt făcuţi în Bucovina, unde „asta e tradiţia“, şi concepuţi după reţeta bunicii. Turta dulce a dlui X., pe lîngă faptul că este „produsul tradiţional dulce al satului românesc“ (deşi putem regăsi sortimente cu cocos şi ciocolată) şi „este făcută cum numai ungurii mai ştiu s-o facă“ are ataşată şi o poveste care o leagă de un trecut atemporal, în care fetele primeau turtă dulce de la băiatul care, visat fiind, le era ursit. Produsele din carne şi lapte ale lui F. sînt tradiţionale pentru că el e din Sibiu, pentru că reţeta este „de la bătrîni, s-a transmis din generaţie în generaţie“, pentru că au o poveste, gust şi miros de fum, pentru că se strică, fiindcă fiecare produs e unic, el nefolosind gramaje prestabilite în reţete şi doar „testul cu oul pentru saramură“ şi pentru că nu sînt ca cele din supermarket, injectate ca să fie mai grele. Pentru G., verdeţurile lui sînt tradiţionale deoarece nu foloseşte îngrăşăminte chimice, ci doar „bălegar de animale, că avem animale“. Brînzeturile familiei M. din Braşov (brînză de capră cu ardei sau brînză de capră cu mucegai) sînt tradiţionale pentru că le fac precum brînza la ţară, deşi a povestit că certificatorii n-au fost de acord cu găleţile din plastic în care ţinea brînza la dospit şi nici cu cele din tablă („nu ştiu ei ce e bun“). Zacusca dnei G. este tradiţională – deşi e făcută după reţete de la prietene şi din cărţi – pentru că o face pe foc, la tuci, şi este sănătoasă, familia ei mîncînd acelaşi lucru. Ţuica lui F., sau „ţuicomicina“, cum a denumit-o el, e tradiţională fiindcă o face din pruni speciali şi după aceeaşi reţetă ca şi bunicul său acum o sută de ani, certificată încă de atunci, certificatul fiind aşezat la vedere. Pentru familia S., dulceţurile şi şerbetul sînt tradiţionale pentru că au certificate de producător eco, pentru că fac asta de 38 de ani şi fiindcă nu se mai găsesc aşa produse pe nicăieri.  

Tradiţie şi... inovaţie 

Putem să clasificăm conceptul de tradiţie după ceea ce este recunoscut ca generator de tradiţional de către vînzători, cel puţin în: obicei al zonei de producţie (împrumutul tradiţionalului din recunoaşterea comună a unei zone ca „furnizoare de tradiţional“), ingrediente naturale, certificare, reţete vechi, miros, simţ, gust, metode de preparare tradiţionale, unicitate a produselor şi povestea lor. 

 În spaţiul difuz al tradiţionalului, este necesară o discuţie despre inovaţie. Ilustrativ este cazul brînzeturilor tradiţionale ale familiei N. Aceştia vînd brînza cu ardei, cu tot soiul de condimente, cu mucegai – ca produse tradiţionale. Ideea vînzării unor astfel de produse le-a venit, după cum a mărturisit dna N., în urma călătoriilor prin străinătate ale soţului, pe unde a mai văzut că „se vinde aşa ceva“. Astfel apare întrebarea: „De ce să nu facem şi noi?“. În plus, dna N. foloseşte tîrgul şi ca un loc de testare a produselor noi – aduce „modele“ noi de brînză pe care le oferă spre degustare pentru a verifica succesul inovaţiei culinare respective – ele fiind fabricate în cantităţi mai mari ulterior, în funcţie de reacţia clienţilor la „prototip“. În cazul turtei dulci a familiei X., întrebată de ce este tradiţională turta dulce cu cocos, doamna răspunde limpede că este o inovaţie. „Păi ce, dulceaţă de păpădie se făcea? Se făcea din cîteva fructe, de pe lîngă casă, da’ nu din toate ierburile. Nu dom’le, nu.“ De la arătatul cu degetul către produsele celorlalţi la fel de inovative, dna Z. recunoaşte inovaţia ca datorie a fiecăruia dintre producători de a îmbunătăţi gustul şi a experimenta în acest sens. 

Inovaţia vine aşadar în ajutorul celor care nu îşi recomandă produsele ca tradiţionale pentru că respectă o reţetă veche, recunoscută, oferindu-le ocazia de-a produce gusturi inedite sub eticheta tradiţionalului, pentru o piaţă care acceptă astfel de produse. 

Cum sînt atraşi clienţii 

Deşi bănuiţi de un soi de naivitate de marketing de către organizatori, vînzătorii folosesc cîteva tehnici de atragere a clienţilor, în mare parte comune cu cele dintr-o piaţă obişnuită. Majoritatea se folosesc de nişte ţesături cu motive populare pe care îşi aşază marfa, precum şi de coşuri împletite, dar gradul de folosire al acestora şi dispunerea mai departe a produselor pe tarabă diferă între vînzători. Alte obiecte tradiţionale, dar nu alimentare (costume populare, poze cu ţărani în port tradiţional, tarabele cu aspect intenţionat învechit) sînt aşezate în diferite spaţii ale vînzării de către organizatori, contribuind la imaginea generală.  

Ca principală tehnică de atragere a clienţilor spre cumpărare, observăm degustarea: (V.G.: „9 din 10 oameni care gustă cumpără“). Gustul pare a fi singurul punct comun în identificarea, de către producători, a raţiunii pentru care produsele lor sînt tradiţionale: „Degeaba le povesteşti, dacă n-au nici un gust“ – G. Este un fapt întîlnit în orice piaţă, în cazul brînzeturilor. În tîrg, comportamentul este generalizat, fiindu-ţi oferite de la zacuscă pe pîine şi ciocolată de casă, la turtă dulce şi ţuica în pahar de unică folosinţă. 

De menţionat este şi absenţa cvasitotală a negocierii. Sigur că aceasta poate spune mai multe despre clienţii tîrgului, însă, în acelaşi timp, sugerează caracterul aparte al pieţei, nici un vînzător nescăzînd preţul, nici măcar la auzul frecvent al replicii „Vai, dar ce scumpe sînt!“.  Vînzătorii îşi găsesc locul între momentul descoperirii faptului că ceea ce oferă se numeşte produs tradiţional, că există o piaţă distinctă pentru acesta, şi cel al construirii imaginii tradiţionale ca un întreg, întocmai precum piaţa îl cere. Tradiţionalul fiind o valoare difuză, fiecare comerciant a încercat să intre pe această piaţă licitînd anumite caracteristici ale produsului precum gustul, zona de fabricaţie, reţeta originală, şi altele enumerate mai sus. Motivele intrării pe piaţă sînt, din nou, variate. Spre exemplu, în cazul dlui F., 2007 a însemnat imposibilitatea de a mai vinde pe o altă piaţă, ceea ce l-a făcut să migreze spre cea a produselor tradiţionale, unde condiţiile de producţie sînt diferite. Sau, un alt exemplu: dl C. s-a apucat de producerea de dulceţuri în urmă cu cinci ani, voind să profite de oportunitatea de a locui într-o zonă bogată în fructe de pădure, în contextul apariţiei unei noi pieţe. Diferenţe în motivaţie există, însă asemănarea este că doresc, cu toţii, în primul rînd să vîndă; iar majoritatea ar accepta să vîndă printr-un lanţ de magazine, chiar dacă asta ar însemna un profit mai mic. Socializarea dorită de către organizatori nu este văzută de vînzători neapărat ca o acţiune de marketing, ci ca ceva în paralel cu actul vînzării, vînzarea în tîrg fiind interpretată ca una într-o piaţă obişnuită, dar cu clienţi mai (re)cunoscători.

Mihai Munteanu este masterand în antropologie la SNSPA.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.