Blamarea victimei, o poveste fără sfîrșit

Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Blamarea victimei, o poveste fără sfîrșit jpeg

Mulţi sînt cei care spun că sînt dezgustaţi de ce se întîmplă la subsolul articolelor online, însă uneori nici discuţiile de la etaj nu sînt tocmai sanitare. Reacţiile presei americane la ştirea că jurnalista CBS Lara Logan a suferit un asalt sexual brutal în Piaţa Tahir în ziua în care revoluţionarii egipteni sărbătoreau renunţarea lui Mubarak la putere sînt de-a dreptul contrariante. Primul lucru care şochează e lipsa totală de empatie – nu doar pentru o colegă de breaslă care a fost atacată în timp ce-şi făcea meseria, ci pur şi simplu pentru o victimă a unui act demn de dispreţ. 

Comentariile pe marginea ştirii s-au transformat rapid într-un joc de „X a zis aşa şi Y a zis aşa“, care a scos la suprafaţă antipatii deja existente faţă de Lara Logan, pe de o parte, şi sexism şi rasism din plin, pe de altă parte. Jurnalistul Nir Rosen e cel care probabil că regretă cel mai mult felul în care a comentat ştirea – în urma mesajelor sale de pe Twitter, acesta a fost nevoit să renunţe la postul său de la New York University. Mai întîi, Rosen a sugerat că Logan ar fi încercat să-l întreacă pe Anderson Cooper, care fusese şi el bătut în Egipt cu cîteva zile înainte, adăugînd chiar că „ar fi fost amuzant dacă i s-ar fi întîmplat şi lui Anderson“. Chiar dacă mai tîrziu a încercat să dea înapoi spunînd că n-a ştiut că atacul a fost de natură sexuală (ceea ce e greu de crezut), Rosen a rămas în continuare deranjat de toată atenţia pe care o va primi Logan (doar pentru că e albă şi cunoscută – zice el), în timp ce media continuă să ignore violenţele împotriva femeilor din Egipt. Totuşi, făcînd glume pe o asemenea temă e un mod cam ciudat de a-ţi arăta preocuparea pentru soarta femeilor din Egipt. Şi parcă pentru a-i demonstra lui Ronsen contrariul, The Associated Press a publicat un articol despre violenţele la care sînt supuse egiptencele, pornind tocmai de la cazul Lara Logan. 

„Lara Logan  a primit ce a meritat“

Simone Wilson, de la LA Weekly, a considerat că cele mai relevante informaţii de background pe care trebuie să le ofere despre Logan sînt că aceasta are un look hollywoodian, că a îndrăznit să se întoarcă în Egipt după ce a fost deţinută de guvernul egiptean şi că în 2008 viaţa ei sexuală a fost intens mediatizată. În urma nenumăratelor mesaje primite, Wilson şi-a actualizat articolul, asigurîndu-şi cititorii că îi e clar că 1) „violul e ceva groaznic“ şi că 2) „violul lui Logan nu a fost vina ei“. Probabil că intenţia lui Wilson nu a fost aceea de a sugera că Logan a primit ce a meritat. Problema e că tocmai asta a reuşit să sugereze. Şi, pînă la urmă, asta cred mulţi dintre cititorii care au comentat ştirea pe diverse site-uri ale ziarelor americane: că Lara Logan a primit ce a meritat, că s-a pus singură într-o situaţie periculoasă. Cum a putut o femeie albă şi, pe deasupra, blondă să stea în mijlocul unei mulţimi de musulmani şi să nu se aştepte să fie violată? Cam asta rezumă opiniile sexiste şi, în acelaşi timp, rasiste ale multora. Aceştia ignoră însă faptul că, în zone de conflict, hărţuirea sexuală e o tactică de intimidare a jurnaliştilor, iar în situaţii în care domneşte haosul, posibilitatea ca jurnaliştii să fie atacaţi e extrem de plauzibilă, dar e un risc pe care şi-l asumă. Kim Barker povesteşte pentru The New York Times că, pînă la cazul Logan, a existat un oarecare pact al tăcerii între jurnalistele (în unele cazuri şi jurnalişti) care au fost hărţuite(ţi) sexual în zone de conflict. Ce i s-a întîmplat lui Logan e mai mult decît trist, dar realitatea e că atacul a avut mai mult legătură cu statutul ei de jurnalist şi mai puţin cu tenul sau culoarea părului ei. De altfel, conform unor detalii date presei mai recent, se pare că media egiptene au relatat că spioni israelieni s-au infiltrat în mulţimea din Tahir, deghizaţi ca reporteri, iar Logan ar fi fost atacată de persoane care au luat-o drept spioană. 

„Machiajul  şi hainele, nepotrivite pentru vîrsta fetei“ 

Cît despre rasismul şi, implicit, xenofobia afişate de unii comentatori... oare tot „bestiile musulmane“ sînt responsabile de violul în grup suferit de fata de 11 ani din Cleveland, Texas? Din păcate, violul e un act universal şi nu are nici o legătură cu apartenenţa la vreo religie, rasă, cultură etc. La nici o lună distanţă de cazul Logan, reacţiile la acest nou caz de viol care a zguduit opinia publică americană relevă o constantă, şi anume blamarea victimei – pentru că, nu-i aşa, ceva trebuie să fi făcut fata, ca să provoace un act de o asemenea cruzime. Pînă acum, 18 persoane, de la elevi de gimnaziu la tineri de 27 de ani, au fost acuzaţi în acest caz, iar conform avocatului apărării, 28 de tineri ar fi implicaţi. În reportajul din The New York Times sînt citaţi membri ai comunităţii care se întreabă de ce fata nu era supravegheată de mama sa, sau care ţin să noteze că machiajul şi hainele fetei erau nepotrivite pentru vîrsta ei, sau care sînt îngrijoraţi de viitorul acuzaţilor, care vor trebui să trăiască toată viaţa cu asta. Răspunzînd la criticile cu privire la acest reportaj, cei de la NY Times susţin, cum şi era de aşteptat, că nimic din articolul lor nu sugerează că victima ar fi avut vreo vină şi că ei doar au citat opiniile localnicilor. Desigur, violul e un subiect delicat şi nu există un mod corect de a scrie despre un asemenea caz, dar cert e că există nenumărate moduri greşite. Probabil că unii jurnalişti îşi imaginează că, dacă relatează o asemenea ştire „obiectiv“, fără a interveni cu observaţii, şi-au făcut treaba corect, însă nu fac altceva decît să participe la reiterarea infinită a unor preconcepţii dăunătoare femeilor. Dacă 28 de tineri au considerat că e în regulă să violeze o fată de 11 ani şi, mai mult, să filmeze actul (de unde ar reieşi că nu le era teamă de consecinţe), atunci ceva e foarte în neregulă cu societatea în care trăim. Fireşte, nu e responsabilitatea mass-mediei să rezolve toate problemele societăţii, dar nici participarea, în acest caz, la blamarea victimelor, intenţionată sau nu, nu ajută. 

Dacă putem pune cazul Larei Logan într-un context mai larg, al zonelor de conflict şi al folosirii violului ca armă, în ce context am putea încadra cazuri ca cel din Texas? Oare chiar avem o cultură a violului, o cultură care-i învaţă pe băieţi că e OK să violeze, iar pe fete că violul face parte din cursul firesc al evenimentelor? „Cultura violului“ e o sintagmă expediată de unii ca fiind doar o altă exagerare feministă, dar oare cum altfel s-ar putea numi o cultură care propagă imagini de violenţă sexuală împotriva femeilor, prin ficţiune, o cultură în care violenţele sexuale reale sînt doar note de subsol la discuţia despre islam sau doar statistici şi fapte diverse, o cultură în care victima nu e niciodată blamată, dar aţi văzut cît de blondă şi cît de frumoasă e, şi aţi văzut cît de mult machiaj purta şi cît de scurtă îi era fusta? Într-adevăr, poate e prea mult spus că avem o cultură care încurajează sau normalizează violul, dar, pentru un act nescuzabil, violatorilor li se găsesc cam prea multe scuze.

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj-Napoca.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.