⬆
Societate
Pagina 136
Circ identitar și invizibila comunitate românească din afară
Eram la un hotel în Madrid, şi colega mea, care nu avea Internet Wi-Fi în odaia sa, îi explica puţin cam nervoasă unui angajat al hotelului că situaţia este inacceptabilă. M-am apropiat de cei doi şi ea mi-a relatat succint, în româneşte, motivul nemulţumirii sale, şi atunci am văzut cum chipul angajatului s-a iluminat de o revelaţie subită.
Îmbrățișarea
Weekendul trecut am avut parte de cel puţin două emisiuni-eveniment, cu nişte oameni cu adevărat valoroşi. Este vorba de interviul cu Neagu Djuvara, realizat de Paula Rusu şi difuzat la Antena 3, şi de emisiunea 50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu care a început, de duminică, la TVR 1.
„Nu există nicio diferență catastrofală între literatură și gazetărie”
Interviul de mai jos a fost realizat de Ioana Avădani exact în urmă cu 30 de ani, în 1981, pentru o revistă studențească. După cum se va vedea, discuția de atunci îți păstrează și acum prospețimea.
Detalii ale unei capitale europene: Muzeul Antipa
Prin alte ţări, există. Prin alte ţări majoritatea lor înseamnă un „must see“. Pentru un turist, vizita într-un oraş european poate fi serios ştirbită, dacă nu bifează măcar un muzeu. „Adică ai fost acolo şi n-ai trecut pe la muzeul X?“
Cu ochii în 3,14
Simpaticul columbian Wilmark, proaspăt cetăţean romån, fondatorul la Bucureşti al „Academiei de Baile Latino-American“, membru permanent în juriul concursului Dansez pentru tine, recunoaşte că nu înţelege celebra noastră expresie „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul“. Pînă acum, din cîte ştiam, printre străini cea mai enigmatică vorbă de-a noastră era „Să moară capra vecinului“. Dacă, odată cu globalizarea, ea şi-a pierdut specificul românesc, devenind mondial accesibilă şi rezonabilă? (
România vs Franţa: rîma jumulind cocoşul
Cel mai mare pericol pentru România, acum, nu-l reprezintă cocoşismele Franţei (precum greşeala lor de a lega dosarul Schengen de problema romilor!), ci diseminarea, la noi, a unei psihoze cum că românii ar fi obiectul unor „campanii“ şi „discriminări“.
Cutremurele şi „intitulaţii prooroci“
„Scriitorii geologi arată că cutremurul este o lucrare a naturii şi se pricinuieşte din aprinderea materiilor arzătoare ce se află supt pămînt pe alocuri“.
Un popor ameninţat
"Ştiţi că în România toate persoanele au dreptul la 3,33 grame de unt pe zi, la 10 grame de margarină, 10 grame de brînză, 10 grame de carne? Ştiţi că cea mai mare parte a copiilor din România trăiesc în timpul iernii la o temperatură medie de 14 grade?"
Un băiat şi o fată
Au ajuns în casele de copii la vîrste foarte mici: Lucian, la 4 ani, iar Alexandra, la 3 ani. Au devenit „fraţi sociali“ pentru 15 ani. Ea nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. El are tatăl decedat, iar mama grav bolnavă psihic. Alexandrei îi plac animalele şi oamenii care o fac să rîdă. Lui Lucian îi plac discuţiile cu adulţii şi complimentele.
Simplu pieton
În fiecare an, după ce ninge şi zăpada se topeşte, vine vremea cea mai rea a Oraşului nostru, altfel iubit. Atunci, din păcate, ies la iveală lucruri care, pe sub zăpada curată, printre copacii înfloriţi sau frunzele ruginii sînt mai puţin vizibile: şi anume, murdăria şi precaritatea spaţiului în care ne învîrtim.
De reduceri n-am cumpărat nimic
Mare greşeală am făcut că nu m-am îmbrăcat mai de mall, aşa. Poate că, dacă îmi puneam o fustică mai şic, nişte cizmuliţe, îmi atîrnam o geantă de braţul îndoit şi puneam ceva fard pe faţă, m-ar fi băgat şi pe mine în seamă vînzătoarele.
Frizeria din Rosetti s-a desfiinţat
Miercuri am rămas interzis. Locul unde mă tunsesem în octombrie cu 12 lei s-a dus dracului. M-am uitat minute în şir la anunţul de pe uşă şi nu-nţelegeam ce mi s-a întîmplat.
Biserica Sfîntului Mormînt
Mi-am adus aminte, văzînd gesturile pioase ale celor ce depuneau aceste bileţele împăturite pios, de gluma tandră a prietenului nostru, Sorel Goshen, despre Ierusalim: oriunde altundeva, rugăciunea către Dumnezeu este o convorbire internaţională. La Ierusalim, ea este o convorbire locală...
Barbun pentru Tito (I)
Tito le-a povestit comesenilor de prima sa vizită la Paris, în 1937, cu 40 de ani în urmă, cînd stătea la Hotelul Saint Bernard, contacta Cominternul la Librăria Horizons şi făcea lungi plimbări prin Cartierul Latin.
Dilema TV
Ca om care chibiţează pe marginea a ceea ce se vede pe micul ecran, visez cum ar arăta o televiziune în care lucrurile ar sta ca la Dilema. Un fel de Dilema TV. Ştiu că o astfel de televiziune altfel nu ar avea mari şanse de supravieţuire în jungla televizuală de la noi, dar nu e rău, din cînd în cînd, să mai fim şi visători.
Automutilarea ca protest
Anul politic 2010 a fost încheiat de una dintre cele mai neaşteptate acţiuni de protest. Adrian Sobaru, electrician la Televiziunea Română, a înmărmurit plenul şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului României cu un salt aproape mortal, exact atunci cînd Emil Boc îşi începea pledoaria.
Viaţa în kibbutz
Ein Hashofet este un kibbutz cu cîteva sute de locuitori, aflat la vreo 30 km de Haifa, cel mai important oraş industrial al ţării. „Sînteţi norocos dacă ajungeţi aici – e unul dintre cele mai frumoase kibbutz-uri din Israel. Pe deasupra, e aşezat strategic, la o oră şi ceva cu autobuzul de Ierusalim şi Tel Aviv“ – li se spune voluntarilor încă din biroul KPC Tel Aviv.
Cu ochii-n 3,14
Într-un ghid TV, în dreptul unui film cu aventuri postapocaliptice, am găsit specificaţia film de ca., adică film de catastrofă. Ca să rămînem în acelaşi registru pesimist, aşteptăm filme de b.i., de g., de v. de ap., adică filme de boală incurabilă, de genocid, de viaţă de apoi. (A. P.)
Nişte aplauze pentru un comentator dilematic. Sub articolul lui Andrei Pleşu din 23 decembrie, un cititor întreabă „Care este utilitatea CNA?“. Iar un altul, pe nume „Blue“, răspunde: „Veghează la respecta
Iarăși, djinna
Minune mare ce mi s-a întîmplat! Iată: miercuri, 5 ianuarie a.c., dis-de-dimineaţă, în propriu-mi birou, taman priveam absent în aburul ceaiului pe care-l aveam în faţă… cînd, deodată, şşşvuc!... din chiar acel abur prinse contur mai vechea mea prietenă, djinna! V-am mai descris-o, tot pe-aici.
Burgheza respectabilă
Diferitele tratate de igienă, scrise cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, lucrează la conturarea unui nou cod comportamental specific unui nou tip uman: femeia respectabilă, provenind din rîndul unei burghezii înstărite. În slujba acestei noi categorii sociale se pun medicii, oamenii politici, „militantele feministe“, scriitorii, jurnaliştii.
1789
„Decadenţa politică pe care actualul regim a generat-o reiese şi mai evident comparînd actuala stare de lucruri cu cerinţele Declaraţiei drepturilor omului din 1789. Declaraţia din 1789 proclamă suveranitatea naţiunii, în timp ce la noi suveranitatea este apanajul dictaturii unei familii iar poporul este redus la un sclavaj modern.“
Despre greșeli și vindecări
Biografiile multora dintre noi, adulţii de azi deveniţi părinţi, conţin fapte pe care le regretăm: derapaje mai mult sau mai puţin grave de la normele morale, erori în evaluarea consecinţelor, alegeri greşite, impulsuri cu efecte dezastruoase, tentaţii cărora nu le-am putut rezista, fraude mai mici sau mai mari.
La Cernat: agroturism, pe bune
E a doua oară cînd ajung, de sărbători, în comuna Cernat, judeţul Covasna (după ce treci de Sf. Gheorghe spre Tîrgu Secuiesc). La dl Bela. Bela Csaki, de fapt. Soţul doamnei Eniko, al cărei nume îl poartă pensiunea lor, la care am stat. Dl Bela e mustăcios şi falnic. Dna Eniko e delicată şi mereu zîmbitoare.
După petrecere
Probabil e dimineaţă. Soarele intră cu putere prin ferestrele rămase dezgolite, cu draperiile trase în lături, de peste zi. Un telefon mobil sună cu disperare alături de telefonul fix. O alarmă – dibaci pusă, din timp, mai spre prînzişor – şi mama care sună numai pe fix. Pînă te ridici din pat încetează amîndouă.
La Bragadiru-n frig
În piaţă toate anotimpurile sînt binevenite. Primăverile şi toamna par nestatornice, se ascund după arşiţele verii şi gerurile iernii, căci sîntem la cîmpie. Plouă sau ninge? Frigul te pătrunde pîn’ la os. Frig ce-ntîi te tulbură. Şi se vîră-n sîn.
Despre transparență: un hai-ku
Acum mai bine de treizeci de ani, îmi intitulasem prima mea carte Marea transparenţă (nu era, în acea cărticică de versuri, nici unul care să-i justifice titlul, era doar o ambiţie premonitorie). Ceea ce era pentru mine, atunci, o metaforă poetică a dezvrăjirii lumii devine astăzi un subiect serios de sociologie şi un imperativ politic
Viitorul universitar
Într-un roman al lui David Lodge, Thinks… / Gînduri ascunse, ieşit pe piaţă, cu cîţiva ani în urmă, şi la noi (în traducerea de la Polirom a profesorului clujean Virgil Stanciu), unul dintre protagonişti, Ralph Messenger, specialist în IA („inteligenţă artificială“), meditează, la un moment dat, cu voce tare (înregistrată automat de un dictafon sofisticat) asupra destinului lumii academice.
MBS pentru Churchill
Sir Winston Churchill îi detesta pe fascişti şi pe comunişti deopotrivă. De aceea, Tito, fostul conducător al Mişcării de Rezistenţă antifascistă, dar şi susţinătorul unei politici de nealiniere şi neparticipare a Iugoslaviei la pactul de la Varşovia, nu-i putea fi decît simpatic.
Pe marginea audienţelor
Publicul televiziunilor este conservator, iar condiţia telespectatorului e una eminamente pasivă. Cînd se aşază în fotoliu şi deschide televizorul, omul îşi doreşte în general confort, divertisment şi solicitare minimă. În nici un caz nu vrea să fie pus să gîndească sau să facă ceva anume.
Fox, Realitatea TV și Antena 3
Ceea ce fac Antena 3 şi Realitatea TV pare o invenţie tipic românească: ştiri cu buget redus, tendenţiozitate politică, retorică simplistă şi violentă. Cine, într-o ţară civilizată, şi-ar permite aşa ceva la televizor? – tindem să ne întrebăm, roşi de obsesii localiste. Ei bine, îşi permite.
"Bojdeuca de căsuță"
Bojdeuca din Ţicău are o prispă îngustă pe care Ion Creangă obişnuia să doarmă, uneori şi pînă la sfîrşitul lui septembrie, dacă nu venea frigul aşa repede. Are în spate dealurile Ciric şi Şorogari. În faţă, urci o pantă uşoară, nimereşti în Sărărie. Nici n-ai zice că bojdeuca se află, pînă la urmă, în oraş.
Cu ochii-n 3,14
Bătuciţi şi desensibilizaţi de atîtea sondaje, cred că nu s-a acordat atenţia cuvenită aceluia care, pentru prima oară, după ştiinţa mea, stabilea că populaţia are mai multă încredere în pompieri (locul 1) decît în Biserică şi în Armată, atotstătătoarele fruntaşe. Vi se pare un moft romånesc? (R. C.)
Gigi Fedeleş e maestru de ceremonii la restaurantul „Cavalerul Medieval“ din Iaşi. Pe vremea lui Ştefan cel Mare, ce-ar fi fost? Paharnicul Gigi? Stolnicul Fedeleş? (L. V.)
Din cauză de artifi
Stand-up comedy
M-am nimerit la un spectacol de stand-up comedy chiar în prima zi de Crăciun. La Cafe Deko, cineva striga în faţă, precum la restaurantele din Grecia în care chelnerii te trag de mînecă să intri, că mai sînt bilete pentru reprezentaţia din acea seară. Am luat şi am intrat, pentru că de mult îmi tot dorisem să merg la un asemenea show.
Adevărul despre lumea în care trăiți
Adevărul e că, pare-se, polul optimismului la nivel mondial nu se mai află în spaţiul occidental. Conform unei analize a Pew Research Centre, 87% dintre chinezi, 50% dintre brazilieni şi 45% dintre indieni cred că ţările lor merg în direcţia bună – în timp ce 31% dintre britanici, 30% dintre americani şi 26% dintre francezi cred aceasta în ceea ce-i priveşte.
E vremea balurilor
De cum dă prima zăpadă, Bucureştii şi Iaşii se pregătesc de baluri şi soaréle. Moda unor astfel de loisir-uri fu adusă odată cu armata rusă şi se împămînteni atît de bine că mai în toate tîrguşoarele se organizau periodic petreceri dansate, cu participarea întregii elite locale.
Dărîmarea bisericii Vărzaru
În adevăr, iarăşi urgent, un membru al comisiei primeşte ordin să meargă la faţa locului şi să constate dacă, din punctul de vedere al legii pentru conservarea monumentelor istorice, este admisibilă cererea primarului. Însărcinatul ministerului caută o zi-ntreagă şi nu găseşte monumentul.
Copilărie între abuz și senzațional
Ştirile despre copiii abandonaţi, maltrataţi, ucişi, chinuiţi, săraci, furaţi ţin încă prima pagină a ziarelor. Şi primele minute ale celor mai importante ştiri TV. Se dau detalii inimaginabile, se povestesc cu lux de amănunte întîmplări de o cruzime insuportabilă, se fac fotografii şi reconstituiri, se filmează pete de sînge, cadavre, lanţuri, bîte, încăperi insalubre.
Generălesele mopului
Întotdeauna am căzut de fraieră în plasa imaginilor bucolice, de la ţară, în plasa propriilor proiecţii care întruchipează căsuţe de lemn, pajişti verzi şi vaci blînde. Evident, trezirea la realitate e cu atît mai dură şi neprietenoasă. Ei bine, acum cîţiva ani, după o perioadă extrem de stresantă care nu-mi lăsase răgaz să-mi trag sufletul, am pornit, cu aceleaşi aşteptări, într-o scurtă excursie la munte, la Sinaia.
Flori de la femeia fără chip
Zgribuliţi, mîncaţi de leţcaie stau ţiganii în termopane. Scot nasul şi te-ntreabă: te servesc, boierule? Eu fug cînd mă-ntreabă aşa. Poate boierul acesta florar mi-o da floarea mai cu moţ, cu banu’ mai mic. Dar eu fug. Şi mă las cucerit de limba mieroasă a unei femei.
Întoarcerea rădăcinilor
De fiecare dată cînd îl citesc sau recitesc pe Mac Linscott Ricketts, mi se întăreşte convingerea că nu poţi scrie despre Mircea Eliade fără a trebui să repeţi în bună măsură ceea ce el a spus deja. Şi a spus bine. Am acelaşi sentiment doar cu Nicolae Iorga în privinţa istoriei culturii române, mai precis în privinţa raporturilor ei cu ceea ce, plurisemantic, a fost – şi în continuare este – numit „Orient“.
Vladimir Cosma pe insula românească din Paris
Un concert mai puţin obişnuit faţă de evenimentele care poartă semnătura lui Vladimir Cosma a avut loc la Palatul Béhague, sediul Ambasadei României la Paris. Vladimir Cosma a fost invitat de Institutul Cultural Român din Paris, pentru prima dată de cînd maestrul se afla în Franţa, pentru a reînnoi legăturile cu ţara sa de origine.
Neamestecul şi supa de găluşte
Ceauşescu, oaspete frecvent al lui Tito, l-a vizitat pe liderul iugoslav şi în mai 1968, în plină primăvară pragheză. Pe 31 mai, după rundele de discuţii de la Belgrad, cei doi s-au retras în arhipelagul Brijuni. Ceauşescu călătorea însoţit de propriul său bucătar şi mînca, consemnează sîrbii, doar terci vitaminizat.
Unde cade vălul islamic al Turciei
În vremurile comunismului, învăţam că turcii erau un popor de asupritori. Învăţam şi eram programaţi să gîndim în termeni negativi despre „acei păgîni“ care ne-au prigonit atîta amar de vreme, dar cu care, totuşi, ne-am bătut tot timpul neînfricaţi şi în faţa cărora – povesteau pe larg şi ilustrau cu poze manualele şcolare – am reuşit să ne dovedim întreaga noastră vitejie.
Selecție de bile albe
De cîtăva vreme, în preajma Anului Nou trag linie şi privesc înapoi la ce-am scris în cadrul acestei rubrici. De obicei, contabilizez lucrurile negative – care oricum sînt covîrşitoare, atunci cînd vorbim despre televiziunile de la noi. De data aceasta, mă gîndesc să schimb macazul şi să-mi amintesc numai de puţinele lucruri pe care le-am lăudat în anul care a trecut.
Război împotriva Crăciunului
În ultimii ani, Crăciunul s-a transformat dintr-o sărbătoare creştină într-o celebrare a multiculturalităţii şi a corectitudinii politice. Altfel spus, lupta dusă timp de decenii de Moş Gerilă a fost preluată cu avînt revoluţionar de mişcările progresiste, multiculturale, ce luptă, nu-i aşa, pentru diversitate.
Cu ochii în 3,14
Jerry Seinfeld: „N-am să înţeleg niciodată de ce vin oamenii să gătească la televizor. Mirosul nu-l simţi. Gustul nu-l simţi. Iar la sfîrşitul emisiunii, ridică farfuria şi o pun în faţa camerei: «Iată mîncarea. Dvs. nu vă puteţi atinge de ea. Mulţumim pentru atenţie. La revedere»“. (M. C.)
Pe YouTube, sub un monolog al lui Amza Pellea (Nea Mărin), un comentariu: „I do not understand what he’s saying, but he looks like Jon Anderson from Jethro Tull. Great artists (both)!!!“. Jethro Tull from
Cea mai adîncă enigmă a României postcomuniste!
În prag de An Nou – şi de nou deceniu – mă simt pregătit a ataca unul dintre cele mai dificile subiecte despre care am scris vreodată. Din 1998, de cînd colaborez la această revistă, în toate cele 482 de poveşti pe care le-am scris pînă acum, mi-am dorit să vină astă clipă. Şi iată-mă-s abordînd cel mai insondabil mister al istoriei noastre contemporane.
Rețete cercate de sărbători
Pentru sărbătorile din acest an putem încerca din reţetele deja „cercate“ ale postelnicului Manolache Drăghici. Vă ofer cîteva dintre ele; şi dacă nu vă va reuşi sau dacă nu vă va plăcea ceea ce veţi găsi în farfurie, vă veţi consola cu graiul dulce moldovenesc.
Frate Vlahuță,
"Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gîndindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decît altele. Nu, hotărît; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pîn-acuma dospit cum se cade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frîntă; încă nu crede în dreptate."
Ce mai rămîne din copilărie cînd nu mai e
Primul răspuns, cel mai la-ndemînă: Moş Crăciun. Că nu e om, oricît de obosit sau blazat ar fi, să nu aştepte, în seara de Ajun, un dar venit printr-o minune: un gînd bun primit după o lungă aşteptare, o dorinţă îndeplinită, o mărturisire, un cadou surpriză, o împăcare, orice poate aduce Moşul în traista lui, chiar şi pentru cei mai sceptici dintre noi.