⬆
Societate
Pagina 136
Copiii nimănui
În România, statisticile, evidenţele, listele, calculele privind copiii abandonaţi sînt rare, incomplete, neunitare, ineficiente, greşite. Conform celei mai recente declaraţii făcute în aceste zile de dl Bogdan Panait, secretar de stat al Oficiului Român de Adopţii, în prezent sînt 44.000 de copii aflaţi în instituţii de protecţie sau în grija asistenţilor maternali.
Vrăjitoare-farmece
„Desemnată lidera incontestabilă a vrăjitoarelor chiar din anul 1994, Vrăjitoarea Irina Primavera a fost prima din România care a participat la congresele internaţionale ale vrăjitoarelor organizate în fiecare an. Ea a cîştigat nenumărate premii la aceste congrese, fiind recunoscută internaţional."
Ţară de şefi
Într-o firmuţă cu doi oameni, unul va fi şef, iar celălalt va fi adjunct. Într-o redacţie de ziar, radio, televiziune, şapte vor fi şefi, iar reporteri de teren vor fi, de regulă, ultimii veniţi. Puţini şi hărtăniţi. Între două persoane care strîng gunoiul pe stradă, una va şti mult mai bine cum se dă cu tîrnul şi o va spune răspicat.
5 lei
Nu ştiu nimic despre preţul benzinei. Nu ştiu cum se calculează. Habar n-am ce conţine benzina. Sînt cel mai uşor de manipulat. Cum nu ştiu de ce costă 1 leu o pîine. Cum nu ştiu de ce zboară cocorii. Nu ştiu. Şi dacă mi s-ar spune răspicat, nu m-ar interesa pînă la capăt, n-aş putea să susţin o chestie, fundamental şi fanatic.
Paste à la Sophia Loren
Pentru sos, Sophia Loren ne dă următoarea reţetă: puneţi într-un vas 1 kg de roşii tăiate mărunt, pătrunjel, păstîrnac, măghiran, capere, 100 de grame de măsline verzi mărunţite, 2 cepe tocate cît mai fin, 2 căţei de usturoi zdrobiţi şi o linguriţă de maioneză.
Criza şi statul social
Frustrarea cetăţenilor faţă de împuţinarea resurselor statului în a livra bunuri publice şi faţă de lipsa de fairplay în lumea afacerilor poate conduce la reacţii extremiste, la creşterea xenofobiei, a intoleranţei faţă de minorităţi. A se vedea adîncirea unor evoluţii politice în ţări ce erau cunoscute pentru toleranţă (Danemarca, Olanda, Suedia etc.).
La noi, în sat...
Acum cîţiva ani, am fost plecat din ţară pentru mai mult timp. În prima lună de stat în străinătate, eram încă interesat de ce se întîmplă în România şi citeam zilnic ziarele pe Internet sau urmăream streaming-ul emisiunilor de ştiri. Apoi, am reuşit să mă distanţez cu adevărat.
Neo-burlesque şi pin-up - nostalgii retro
Spectacolul burlesc este o formă de divertisment care combină parodia, pastişa, grotescul. Adresat clasei de mijloc şi popular la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, genul a fost din ce în ce mai mult redus la nuditate, accentul căzînd pe strip, şi mai puţin pe tease.
La rockotecă: subcultură, comunitate şi spaţii identitare
„Tre să ştii şi nişte muzică, frate! Dacă te văd în club cu tricou’ Marduk pe tine pe care l-ai cumpărat din piaţă pentru că avea pentagrame şi scheleţi, da’ cînd se bagă o piesă de la Marduk, tu stai aşa pierdut în spaţiu, e clar că eşti faker.“ (B., 23 de ani)
Cu ochii în 3,14
Din dialogul pe viu între patronul Bistriţei, Jean Pădureanu (zis şi Lordul), şi patronul Stelei, (b)oierul Gigi Becali, pentru vînzarea-cumpărarea brazilianului Moraes. J.P.: „Gigi, pînă cînd tu-mi dai ăia 20% din viitorul transfer, eu am busuiocul pe piept de doi metri. E tîrziu atunci, să ştii“. G.B.: „Dacă spuneai treaba asta acum vreo doi ani, să ştii că arătai rău. Acum nu mai cred, că arăţi mai bine“. Cînd o să dăm şi noi, ceara mă-sii, un Gogol? Materie primă ar fi. (R. C.)
Mohame
Cît de playboy a fost regele Carol al II-lea?
Dintre cei patru regi ai dinastiei române – Carol I-ul, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai – nici unul nu are legenda proastă a celui de-al treilea. Din varii motive – unele întemeiate, altele bîrfe –, amintirea comună legată de acest rege e dominată de incriminări şi deriziuni.
„Festin” cu lupii
La începutul secolului al XIX-lea, peisajul diferă foarte mult de cel cunoscut nouă astăzi. Pădurile şi crîngurile acoperă mare parte a zonei de deal şi munte. Peisaje mirifice se deschid sub ochii călătorului ostenit de drum şi de cîmpiile întinse şi aride din sudul ţării.
Întîlnire cu adolescența
Rugaţi un adult să vă vorbească despre adolescenţă şi veţi auzi cuvinte roz, de dor şi de inimă albastră. Rugaţi un părinte de adolescent/ă să vorbească despre vîrsta cu pricina, şi rozul este înlocuit cu „negru în faţa ochilor“, „eu te-am făcut, eu...“, „la uşa mea să nu vii cu...“ etc.
Cocostîrcile
„Păi, domnişoară – continuă şoferul care nu încetase a rîde mînzeşte, asta e din alea. Le-a gonit pe fetiţe de pe intersecţia cu Magheru şi s-a mutat cocostîrcile acilea, pe Maria Rosetti.“ Aha. „E din alea“, cu un clipit din ochi şi cu capul azvîrlit un pic pe spate, însemna „prostituată“ în limbajul taximetristului meu.
Ani de liceu
Anul acesta am realizat, cu ceva stupoare, că se împlineşte un număr destul de semnificativ de ani de cînd am terminat liceul. Ocazie cu care mi-am adus aminte, pe scurt, cum a fost liceul meu din perioada comunistă.
Ce te costă intrarea în Lipscaniul bucureştean?
În 2011, dacă vii dinspre bulevardul Brătianu, eşti întîmpinat de muţenia Lupoaicei, statuie copie a celei din capitala Italiei, Roma, şi de lătratul viguros al găştii de cîini vagabonzi cît Lupoaica de mari – Moleculă, Gorică & co. De continui, şi eu îţi spun să continui, ia-o cu grijă pe străzi cu reguli niciodată respectate.
Biban pentru Giscard d’Estaing (II)
La scurtă vreme după prînzul de la Palatul Élysée din 14 octombrie 1977, Valéry Giscard d’Estaing îi întoarce lui Tito vizita. Cina de bun venit a avut loc la restaurantul Vinogradi, din cartierul belgrădean Grocka.
Circ identitar și invizibila comunitate românească din afară
Eram la un hotel în Madrid, şi colega mea, care nu avea Internet Wi-Fi în odaia sa, îi explica puţin cam nervoasă unui angajat al hotelului că situaţia este inacceptabilă. M-am apropiat de cei doi şi ea mi-a relatat succint, în româneşte, motivul nemulţumirii sale, şi atunci am văzut cum chipul angajatului s-a iluminat de o revelaţie subită.
Îmbrățișarea
Weekendul trecut am avut parte de cel puţin două emisiuni-eveniment, cu nişte oameni cu adevărat valoroşi. Este vorba de interviul cu Neagu Djuvara, realizat de Paula Rusu şi difuzat la Antena 3, şi de emisiunea 50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu care a început, de duminică, la TVR 1.
„Nu există nicio diferență catastrofală între literatură și gazetărie”
Interviul de mai jos a fost realizat de Ioana Avădani exact în urmă cu 30 de ani, în 1981, pentru o revistă studențească. După cum se va vedea, discuția de atunci îți păstrează și acum prospețimea.
Detalii ale unei capitale europene: Muzeul Antipa
Prin alte ţări, există. Prin alte ţări majoritatea lor înseamnă un „must see“. Pentru un turist, vizita într-un oraş european poate fi serios ştirbită, dacă nu bifează măcar un muzeu. „Adică ai fost acolo şi n-ai trecut pe la muzeul X?“
Cu ochii în 3,14
Simpaticul columbian Wilmark, proaspăt cetăţean romån, fondatorul la Bucureşti al „Academiei de Baile Latino-American“, membru permanent în juriul concursului Dansez pentru tine, recunoaşte că nu înţelege celebra noastră expresie „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul“. Pînă acum, din cîte ştiam, printre străini cea mai enigmatică vorbă de-a noastră era „Să moară capra vecinului“. Dacă, odată cu globalizarea, ea şi-a pierdut specificul românesc, devenind mondial accesibilă şi rezonabilă? (
România vs Franţa: rîma jumulind cocoşul
Cel mai mare pericol pentru România, acum, nu-l reprezintă cocoşismele Franţei (precum greşeala lor de a lega dosarul Schengen de problema romilor!), ci diseminarea, la noi, a unei psihoze cum că românii ar fi obiectul unor „campanii“ şi „discriminări“.
Cutremurele şi „intitulaţii prooroci“
„Scriitorii geologi arată că cutremurul este o lucrare a naturii şi se pricinuieşte din aprinderea materiilor arzătoare ce se află supt pămînt pe alocuri“.
Un popor ameninţat
"Ştiţi că în România toate persoanele au dreptul la 3,33 grame de unt pe zi, la 10 grame de margarină, 10 grame de brînză, 10 grame de carne? Ştiţi că cea mai mare parte a copiilor din România trăiesc în timpul iernii la o temperatură medie de 14 grade?"
Un băiat şi o fată
Au ajuns în casele de copii la vîrste foarte mici: Lucian, la 4 ani, iar Alexandra, la 3 ani. Au devenit „fraţi sociali“ pentru 15 ani. Ea nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. El are tatăl decedat, iar mama grav bolnavă psihic. Alexandrei îi plac animalele şi oamenii care o fac să rîdă. Lui Lucian îi plac discuţiile cu adulţii şi complimentele.
Simplu pieton
În fiecare an, după ce ninge şi zăpada se topeşte, vine vremea cea mai rea a Oraşului nostru, altfel iubit. Atunci, din păcate, ies la iveală lucruri care, pe sub zăpada curată, printre copacii înfloriţi sau frunzele ruginii sînt mai puţin vizibile: şi anume, murdăria şi precaritatea spaţiului în care ne învîrtim.
De reduceri n-am cumpărat nimic
Mare greşeală am făcut că nu m-am îmbrăcat mai de mall, aşa. Poate că, dacă îmi puneam o fustică mai şic, nişte cizmuliţe, îmi atîrnam o geantă de braţul îndoit şi puneam ceva fard pe faţă, m-ar fi băgat şi pe mine în seamă vînzătoarele.
Frizeria din Rosetti s-a desfiinţat
Miercuri am rămas interzis. Locul unde mă tunsesem în octombrie cu 12 lei s-a dus dracului. M-am uitat minute în şir la anunţul de pe uşă şi nu-nţelegeam ce mi s-a întîmplat.
Biserica Sfîntului Mormînt
Mi-am adus aminte, văzînd gesturile pioase ale celor ce depuneau aceste bileţele împăturite pios, de gluma tandră a prietenului nostru, Sorel Goshen, despre Ierusalim: oriunde altundeva, rugăciunea către Dumnezeu este o convorbire internaţională. La Ierusalim, ea este o convorbire locală...
Barbun pentru Tito (I)
Tito le-a povestit comesenilor de prima sa vizită la Paris, în 1937, cu 40 de ani în urmă, cînd stătea la Hotelul Saint Bernard, contacta Cominternul la Librăria Horizons şi făcea lungi plimbări prin Cartierul Latin.
Dilema TV
Ca om care chibiţează pe marginea a ceea ce se vede pe micul ecran, visez cum ar arăta o televiziune în care lucrurile ar sta ca la Dilema. Un fel de Dilema TV. Ştiu că o astfel de televiziune altfel nu ar avea mari şanse de supravieţuire în jungla televizuală de la noi, dar nu e rău, din cînd în cînd, să mai fim şi visători.
Automutilarea ca protest
Anul politic 2010 a fost încheiat de una dintre cele mai neaşteptate acţiuni de protest. Adrian Sobaru, electrician la Televiziunea Română, a înmărmurit plenul şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului României cu un salt aproape mortal, exact atunci cînd Emil Boc îşi începea pledoaria.
Viaţa în kibbutz
Ein Hashofet este un kibbutz cu cîteva sute de locuitori, aflat la vreo 30 km de Haifa, cel mai important oraş industrial al ţării. „Sînteţi norocos dacă ajungeţi aici – e unul dintre cele mai frumoase kibbutz-uri din Israel. Pe deasupra, e aşezat strategic, la o oră şi ceva cu autobuzul de Ierusalim şi Tel Aviv“ – li se spune voluntarilor încă din biroul KPC Tel Aviv.
Cu ochii-n 3,14
Într-un ghid TV, în dreptul unui film cu aventuri postapocaliptice, am găsit specificaţia film de ca., adică film de catastrofă. Ca să rămînem în acelaşi registru pesimist, aşteptăm filme de b.i., de g., de v. de ap., adică filme de boală incurabilă, de genocid, de viaţă de apoi. (A. P.)
Nişte aplauze pentru un comentator dilematic. Sub articolul lui Andrei Pleşu din 23 decembrie, un cititor întreabă „Care este utilitatea CNA?“. Iar un altul, pe nume „Blue“, răspunde: „Veghează la respecta
Iarăși, djinna
Minune mare ce mi s-a întîmplat! Iată: miercuri, 5 ianuarie a.c., dis-de-dimineaţă, în propriu-mi birou, taman priveam absent în aburul ceaiului pe care-l aveam în faţă… cînd, deodată, şşşvuc!... din chiar acel abur prinse contur mai vechea mea prietenă, djinna! V-am mai descris-o, tot pe-aici.
Burgheza respectabilă
Diferitele tratate de igienă, scrise cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, lucrează la conturarea unui nou cod comportamental specific unui nou tip uman: femeia respectabilă, provenind din rîndul unei burghezii înstărite. În slujba acestei noi categorii sociale se pun medicii, oamenii politici, „militantele feministe“, scriitorii, jurnaliştii.
1789
„Decadenţa politică pe care actualul regim a generat-o reiese şi mai evident comparînd actuala stare de lucruri cu cerinţele Declaraţiei drepturilor omului din 1789. Declaraţia din 1789 proclamă suveranitatea naţiunii, în timp ce la noi suveranitatea este apanajul dictaturii unei familii iar poporul este redus la un sclavaj modern.“
Despre greșeli și vindecări
Biografiile multora dintre noi, adulţii de azi deveniţi părinţi, conţin fapte pe care le regretăm: derapaje mai mult sau mai puţin grave de la normele morale, erori în evaluarea consecinţelor, alegeri greşite, impulsuri cu efecte dezastruoase, tentaţii cărora nu le-am putut rezista, fraude mai mici sau mai mari.
La Cernat: agroturism, pe bune
E a doua oară cînd ajung, de sărbători, în comuna Cernat, judeţul Covasna (după ce treci de Sf. Gheorghe spre Tîrgu Secuiesc). La dl Bela. Bela Csaki, de fapt. Soţul doamnei Eniko, al cărei nume îl poartă pensiunea lor, la care am stat. Dl Bela e mustăcios şi falnic. Dna Eniko e delicată şi mereu zîmbitoare.
După petrecere
Probabil e dimineaţă. Soarele intră cu putere prin ferestrele rămase dezgolite, cu draperiile trase în lături, de peste zi. Un telefon mobil sună cu disperare alături de telefonul fix. O alarmă – dibaci pusă, din timp, mai spre prînzişor – şi mama care sună numai pe fix. Pînă te ridici din pat încetează amîndouă.
La Bragadiru-n frig
În piaţă toate anotimpurile sînt binevenite. Primăverile şi toamna par nestatornice, se ascund după arşiţele verii şi gerurile iernii, căci sîntem la cîmpie. Plouă sau ninge? Frigul te pătrunde pîn’ la os. Frig ce-ntîi te tulbură. Şi se vîră-n sîn.
Despre transparență: un hai-ku
Acum mai bine de treizeci de ani, îmi intitulasem prima mea carte Marea transparenţă (nu era, în acea cărticică de versuri, nici unul care să-i justifice titlul, era doar o ambiţie premonitorie). Ceea ce era pentru mine, atunci, o metaforă poetică a dezvrăjirii lumii devine astăzi un subiect serios de sociologie şi un imperativ politic
Viitorul universitar
Într-un roman al lui David Lodge, Thinks… / Gînduri ascunse, ieşit pe piaţă, cu cîţiva ani în urmă, şi la noi (în traducerea de la Polirom a profesorului clujean Virgil Stanciu), unul dintre protagonişti, Ralph Messenger, specialist în IA („inteligenţă artificială“), meditează, la un moment dat, cu voce tare (înregistrată automat de un dictafon sofisticat) asupra destinului lumii academice.
MBS pentru Churchill
Sir Winston Churchill îi detesta pe fascişti şi pe comunişti deopotrivă. De aceea, Tito, fostul conducător al Mişcării de Rezistenţă antifascistă, dar şi susţinătorul unei politici de nealiniere şi neparticipare a Iugoslaviei la pactul de la Varşovia, nu-i putea fi decît simpatic.
Pe marginea audienţelor
Publicul televiziunilor este conservator, iar condiţia telespectatorului e una eminamente pasivă. Cînd se aşază în fotoliu şi deschide televizorul, omul îşi doreşte în general confort, divertisment şi solicitare minimă. În nici un caz nu vrea să fie pus să gîndească sau să facă ceva anume.
Fox, Realitatea TV și Antena 3
Ceea ce fac Antena 3 şi Realitatea TV pare o invenţie tipic românească: ştiri cu buget redus, tendenţiozitate politică, retorică simplistă şi violentă. Cine, într-o ţară civilizată, şi-ar permite aşa ceva la televizor? – tindem să ne întrebăm, roşi de obsesii localiste. Ei bine, îşi permite.
"Bojdeuca de căsuță"
Bojdeuca din Ţicău are o prispă îngustă pe care Ion Creangă obişnuia să doarmă, uneori şi pînă la sfîrşitul lui septembrie, dacă nu venea frigul aşa repede. Are în spate dealurile Ciric şi Şorogari. În faţă, urci o pantă uşoară, nimereşti în Sărărie. Nici n-ai zice că bojdeuca se află, pînă la urmă, în oraş.
Cu ochii-n 3,14
Bătuciţi şi desensibilizaţi de atîtea sondaje, cred că nu s-a acordat atenţia cuvenită aceluia care, pentru prima oară, după ştiinţa mea, stabilea că populaţia are mai multă încredere în pompieri (locul 1) decît în Biserică şi în Armată, atotstătătoarele fruntaşe. Vi se pare un moft romånesc? (R. C.)
Gigi Fedeleş e maestru de ceremonii la restaurantul „Cavalerul Medieval“ din Iaşi. Pe vremea lui Ştefan cel Mare, ce-ar fi fost? Paharnicul Gigi? Stolnicul Fedeleş? (L. V.)
Din cauză de artifi
Stand-up comedy
M-am nimerit la un spectacol de stand-up comedy chiar în prima zi de Crăciun. La Cafe Deko, cineva striga în faţă, precum la restaurantele din Grecia în care chelnerii te trag de mînecă să intri, că mai sînt bilete pentru reprezentaţia din acea seară. Am luat şi am intrat, pentru că de mult îmi tot dorisem să merg la un asemenea show.