Despre transparență: un hai-ku

Radu DRĂGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
Despre transparență: un hai ku jpeg

Acum mai bine de treizeci de ani, îmi intitulasem prima mea carte Marea transparenţă (nu era, în acea cărticică de versuri, nici unul care să-i justifice titlul, era doar o ambiţie premonitorie). Ceea ce era pentru mine, atunci, o metaforă poetică a dezvrăjirii lumii devine astăzi un subiect serios de sociologie şi (se putea altfel?) un imperativ politic. Scandalul Wikileaks nu este decît conflictul, mediatizat la scară planetară, între opacitate şi transparenţă, transpus în registrul politic.
De unde să vină această aparent bruscă nevoie de transparenţă a lumii moderne? În aparenţă, e vorba de o criză de maturitate a democraţiei occcidentale, în care guvernanta majorităţii a devenit în fine posibilă prin progresul tehnologic, şi această majoritate, care nu mai acceptă să fie o majoritate tăcută, nu se mai împacă cu guvernanta prin definiţie opacă (sau în orice caz nu pe deplin transparentă) a clasei politice. Dincolo de orice considerente asupra oportunităţii sale şi a dedesubturilor sale politice, morale sau sociale, cred că se profilează aici o tendinţă mai generală de evoluţie a lumii, în care exigenţa transparenţei nu e decît un simptom întîrziat, ale cărui efecte politice şi sociale sînt azi vizibile, dar a cărui origine, dacă ne gîndim bine, e mai profundă, şi ale cărui începuturi sînt mai îndepărtate în timp decît s-ar putea bănui.

În arhitectură, transparenţa a devenit o temă recurentă începînd cu al doilea deceniu al secolului trecut, cînd clădiri de locuit, în întregime din sticlă, au fost laitmotivul Mişcării Moderne, busculînd prejudecăţile, bine înrădăcinate, ale arhitecturii epocii. Dar arhitectura este un reflex tîrziu al mutaţiilor sociale, ea nu e revoluţionară decît cînd societatea e deja schimbată. Nu e întîmplător că revoluţia Mişcării Moderne s-a operat pe fondul schimbării radicale a societăţii occidentale după Primul Război. Lumea modernă se „deschidea“, progresul tehnologic părea de neoprit, vechea structură geopolitică a societăţii occidentale se spulberase, şi cu ea mitul intangibilităţii naţiunilor, al claselor sociale, al familiei. Cu alte cuvinte, spaţiul mitologic (înţeleg aici prin mit structura subterană care orientează curentele majore de evoluţie a lumii) se dematerializa.  

Or, opacitatea fusese semnul incontestabil al materialităţii lumii, al limitelor de netrecut între indivizi, grupuri sociale şi naţiuni. Ce anume o face, de la o vreme, să se clatine, care este sursa acestei mutaţii? Dacă am putea-o afla, am putea eventual înţelege şi evoluţia spre miniaturizare şi dematerializare a tehnologiei actuale, dar şi nevoia de transparenţă în politică (împotriva oricărei logici, de altfel!), şi demitizarea ideii de naţiune… De la neoplatonici pînă la curentele ezoterice moderne, o idee majoră a străbătut ezoterismul occidental: aceea că Lumea e un Tot, că o legătură invizibilă, dar indisolubilă leagă cele de sus de cele de jos; că e de ajuns să ştii să citeşti Cartea Naturii, pentru a descifra misterul acestei legături cu divinul. Ceea ce religia creştină după Sfîntul Pavel admitea şi ea, dar o situa într-un Dincolo care cu timpul a devenit tot mai de neatins („Căci cunoaştem în parte şi proorocim în parte, dar cînd va veni Cel desăvîrşit, acest «în parte» se va sfîrşi“, 1 Cor., 13, 9-10). {i, în versetul următor,  Apostolul Ginţilor nu se înşela văzînd în transparenţă desăvîrşită semnul indubitabil al contopirii cu Divinul („Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţa către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin“). Să fie dispariţia acestui Dincolo în imaginarul occidental sursa ascunsă a instaurării aici, în această lume, a tiraniei transparenţei cu orice preţ? Dacă ne amintim că şi mitul fericirii şi bunăstării, al tinereţii veşnice, care erau atributele vieţii după moarte, au invadat şi ele imaginarul Occidentului, poate că putem lega această evoluţie de dispariţia, sau în orice caz de diminuarea inexorabilă a credinţei în lumea de dincolo, care era soclul religios al societăţilor tradiţionale. 

În ciuda diversităţii lor, multe dintre sistemele religioase arhaice aveau un punct comun: ele imaginau lumea ca un sistem în care cele două entităţi, lumea de aici şi lumea de dincolo, coexistau ca două entităţi opuse, dar complementare: dacă aici suferim de foame şi sete şi sîntem supuşi timpului, dincolo vom avea parte de toate bunătăţile şi vom fi veşnic tineri; dacă avem belşug în lumea de aici este pentru că el vine din lumea de dincolo şi este întreţinut de către cei vii prin cultul dedicat morţilor. Sisteme complicate de ritualuri erau destinate să întreţină această legătură mereu reînnoită între lumi. Diferite legende populare descriu Lumea de dincolo ca un spaţiu fără denivelări, sec, arid şi transparent. O variantă românească reprodusă de Pamfile afirmă că pămîntul, la început transparent, a fost înnegrit de Dumnezeu pentru a ascunde trupul lui Abel: pierderea transparenţei paradisiace era, aşadar, rezultatul crimei care stă la originea umanităţii. În alte variante, pămîntul va redeveni pur şi transparent ca rezultat al ekpyrosis-ului final. Ceea ce putem reţine de aici, dincolo de sensul moral al unei probabil vechi legende creştinizate, este incompatibilitatea între transparenţă, ca atribut metafizic, şi lumea oamenilor: ea este un atribut al lumii de dincolo, care este, într-un fel, o „lume pe dos“.

Or, aceste atribute ale lumii de dincolo au fost transferate cu încetul lumii de aici: aici sînt de căutat bogăţia şi fericirea, aici trebuie să rămînem tineri cu orice preţ, spaţiul lumii devine un mare centru de loisir unde nu putem fi decît veşnic tineri, fericiţi şi fără griji; redevenim copii după ce fuseserăm, cîndva, adulţi. În această lume, transparenţa şi imaterialitatea (informaţia nu mai are deja nevoie de un suport fizic) nu mai sînt un atribut metafizic. Astfel, Lumea de dincolo, lipsită de atributele sale esenţiale, este cu încetul golită de sens.

Primul a dispărut în imaginarul occidental Purgatoriul: spaţiu intermediar, apărut în zorii Evului Mediu, el a dispărut – după Le Goff – pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Rămînea Lumea de dincolo însăşi; odată cu transferul calităţilor sale esenţiale asupra lumii de aici, raţiunea sa de a fi a început să dispară şi ea. Astfel, epicurismul lumii moderne îşi găseşte justificarea, ca şi cel antic, în dispariţia zeilor săi. Această mutaţie profundă, ale cărei prime semne au apărut pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, încă nu s-a încheiat, şi va mai dura probabil o vreme, dar este astăzi o evidenţă de neocolit. Ca într-un celebru mic roman de Edwin A. Abbott devenim cu încetul transparenţi, opacitatea limitelor lumii se estompează. Dar în Flatland-ul lui Abbot lumea era transparentă doar pentru Dumnezeu; poate că ea nu este, pînă la urmă, decît un mic poem pe care îl recită, într-o clipă, Creatorul – un hai-ku divin…. 

Radu Drăgan este doctor în antropologie şi istoria religiilor.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.