Un băiat şi o fată

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata? jpeg

Au ajuns în casele de copii la vîrste foarte mici: Lucian, la 4 ani, iar Alexandra, la 3 ani. Au devenit „fraţi sociali“ pentru 15 ani. Ea nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. El are tatăl decedat, iar mama grav bolnavă psihic. Alexandrei îi plac animalele şi oamenii care o fac să rîdă. Lui Lucian îi plac discuţiile cu adulţii şi complimentele. În organizaţia care avea grijă de ei au schimbat patru mame sociale, cinci pedagogi, nenumăraţi psihologi, cîţiva fraţi sociali, doi-trei directori şi ceva mai puţini consilieri. Au primit rechizite, haine, sfaturi, hrană, jucării, ore de terapie, meditaţii. Lucian avea – şi mai are – probleme cu limba română. Alexandra – cu politeţea şi simularea bunăvoinţei. La şcoală nu au avut rezultate strălucitoare: au învăţat atît cît s-au priceput, rîvna era amestecată cu toane, conflicte cu colegii sau profesorii, revoltele adolescenţei, teama de viitor, grija pentru părintele bolnav, complexele statutului de copil asistat social.

Alexandra a lucrat zeci de ore ca voluntar în centrele de îngrijire a animalelor. Lucian şi-a cîştigat primii bani, la 16 ani, ca băiat bun la toate într-o firmă de computere.
Toată copilăria şi, mai apoi, adolescenţa, Alexandra şi-a camuflat feminitatea în haine băieţeşti, gesturi masculine, duritate de maidan. Lucian şi-a ascuns neputinţele şi teama de a fi rejectat, preluînd autoritar şi stîngaci rolul de tată pentru fraţii sociali mai mici.

Au trecut prin momente de răscruce: eşecuri la examene sau teze, furii neţinute în frîu, moartea unui frate social, despărţiri. Au primit daruri care le-au adus lacrimi de bucurie: abonament la curs de echitaţie, pui de cîini, computer, diplome, plecări în tabere.

Acum, Lucian este student la ASE. Alexandra – la Medicina Veterinară. Muncesc, în afara orelor de curs, ca să aibă bani de rechizite, haine, farduri, programe de calculator, ţigări, genţi, sucuri, excursii de weekend. Deseori, amîndoi scriu e-mail-uri celor care le-au fost prin preajmă, pedagogi, mame sociale, directori de organizaţie, scrisori în care le mulţumesc acestora pentru ajutor, pentru susţinerea lor de-a lungul timpului. Dar cine le ştie biografia, cine le-a urmărit drumul din spatele gardului organizaţiei, pînă în afara lui, ştie că au reuşit singuri. Singuri au fost cînd au avut de înfruntat prejudecăţile. Singuri, cînd îşi aşteptau părinţii naturali. Singuri, cînd au avut de ales sau cînd au plătit pentru greşeli. Cînd îşi chibzuiau fiecare ban de buzunar, rar primit. Cînd au abandonat hainele care nu li se potriveau. Singuri au fost şi în faţa ispitelor de tot felul: droguri, evadări în lumea străzii, adulţi cu promisiuni înşelătoare. Singuri în faţa căilor nenumărate care li se deschideau în faţă, fiecare cu tentaţiile ei. Singuri cînd au aşteptat rezultatele la facultate. Singuri cînd s-au bucurat de ele.

De ce spun că au fost singuri, în ciuda nenumăraţilor adulţi care s-au implicat în viaţa lor? Fiindcă şi Alexandra, şi Lucian, şi toţi cei ca ei, au ştiut mereu că greşelile lor pot naşte indignări, reguli sau norme noi, sancţiuni, supărări, dar niciodată tristeţi profunde, nefericiri în rîndul celor care aveau grijă de ei. Că reuşitele lor pot aduce bucurie, pot fi consemnate în diplome sau recompense, dar nu vor face pe nimeni fericit. Au ştiut, la urma urmei, mereu, că nici o organizaţie nu le va spune: „Orice ai face, te voi iubi. Orice s-ar întîmpla, te voi proteja şi vei rămîne al meu“.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.