Cutremurele şi „intitulaţii prooroci“

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Masacrarea ultimului cronicar jpeg

„Între vorbele cele spăimîntătoare, dar deşarte ce s-au împrăştiat într-această capitală cu prilejul cutremurului şi care au făcut multe persoane lesne îngrozitoare să-şi piarză odihna, priveghind nopţi întregi sînt şi încredinţate că la 24 sau 25 ale aceştii luni era să să mai facă cutremurul sau mai tare sau deopotrivă cu cel de la 11. Soroacele acestor cu de la sine intitulaţi prooroci au trecut din mila lui Dumnezeu cu bine şi fără nici o primejdie, şi proorocirile nu s-au înplinit.“ Aşa se scria la două săptămîni după puternicul cutremur din Bucureşti care a avut loc „marţi la 11 ale următorului, noaptea la opt ceasuri şi 51 de minute“ (25 ianuarie 1838). Cutremurul a durat doar un minut şi a avut „trei săltări din care una a fost mai tare isbucnitoare“. Înainte de a se face o evaluare a pagubelor, au apărut temerile şi spaimele, iar mulţi tovarăşi s-au trezit peste noapte mari vizionari şi mari ales colportori, încurajaţi de priveliştea „jalnică“, într-un oraş ridicat prea puţin temeinic în piatră şi mult mai mult în lemn şi chirpici.

Prima măsură luată de vodă Ghica fu legată de trimiterea arhitecţilor prin biserici; dovedite a fi „primejdioase“, ele sînt închise; se trece apoi la salvarea sufletelor prinse pe sub dărîmături şi la evaluarea pagubelor. Scoşi de sub dărîmături se află destui, unii au supravieţuit, alţii au fost trimişi „cuviincios“ la locul cel orînduit. De pildă, în Văpseaua Roşie, Catinca, soţia lui State argintarul din mahalaua Scaunelor, n-a mai putut fi salvată, „zdrobită în cap atît de dărîmarea unui coş, cît şi de nişte lemne“, în timp ce Ilinca, sin (fiica) popii Gheorghe, atinsă doar de o bucată de tencuială, se afla „în bună stare“.

Victimele nu sînt numeroase: „adunarea“ arăta aşa: 8 morţi şi 14 zdrobiţi. „Săltătura“ avea însă să lase fără coşuri, sobe, tavane, ziduri, acoperişuri, multe case, biserici, hanuri, prăvălii, binale. Şi dacă ne gîndim că fu în miez de iarnă... De pildă, Mihai şi Marin din Văpseaua Albastră au rămas fiecare fără doi pereţi, iar Ioniţă dulgherul din mahalaua Cărămidarilor s-a pomenit cu o „fîntînă“ în mijlocul odăii. În Vopseaua Neagră, mai multe case s-au prăbuşit, fiind deja cu „bulină“ din anii trecuţi: casa dumnealui Costache Bălăcescu, şi casa dumneaei Dumitrana Procopiu. Teoharie lumînărarul a rămas fără tavan şi „învelitoare“, dumnealui Voinescu s-a trezit fără zidul de la cuhnie, zidul „dumneaei Zinca Golescu s-a dărîmat“. Dar cele mai afectate au fost bisericile: „la Sfîntului Gheorghe cel Nou, clopotniţa şi beserica s-au crăpat şi s-au povîrnit la o parte“, la Foişor a căzut o bucată din zidul altarului, văzîndu-se afară, la Amzei a crăpat zidul, la Enei a crăpat în altar, de „sus pînă jos“, la Icoanei a „crăpat foarte rău şi a slăbit toată temelia“, la Elefterie a crăpat zidul etc. Prin judeţe, pagubele fură minime: coşuri, sobe, tavane, pereţi şi multă apă revărsată prin „copci“ în casele oamenilor, „ajunsă împotriva paturilor“. Doar la Rîmnic, văduva serdarului Preda Brădescu şi-a pierdut viaţa, încercînd să-şi salveze copiii din casa prăbuşită.

Iarnă fiind, populaţia continuă să aprindă focurile, chiar şi fără coşuri, şi, mai ales, să folosească ce are la îndemînă pentru a se încălzi. Incendiile şi „sufocările“ provocate de gazele emanate de cărbuni aduc o nouă poruncă: „Fiindcă multe coşuri şi sobe sînt dărîmate şi lăcuitorii obicinuiesc a aprinde prin case cărbuni, de aceia să povăţuiesc toţi ca mai întîi să stingă şi să puie un fer pe ei: căci cei nestinşi pricinuiesc primejdie de moarte“ (18 ianuarie 1837).

Cum „proorocii“ se înmulţesc, gazeta încearcă să potolească neliniştea din oraş, scriind un articol argumentat ştiinţific: „Scriitorii geologi arată că cutremurul este o lucrare a naturii şi se pricinuieşte din aprinderea materiilor arzătoare ce se află supt pămînt pe alocuri“. Dar după primele rînduri, condeiul se întoarce către „bunul Dumnezeu“, singurul capabil să combată „vorbele ce se presară de unii prevestitori prăpăstioşi care îndrăznesc a-şi însuşi duh de prooroci“. Un norod, abia ieşit din spaima unui fenomen, se vede asediat de zecile de zvonuri ce anunţă un iminent cutremur, ba chiar mai multe, ba chiar sfîrşitul lumii. „Sunteţi creştini, oameni buni“, le strigă Zaharia Carcalechi, e un păcat să credeţi asemenea „şarlatanisme“. Dacă noii proroci sînt atît de buni, de ce n-au prorocit pentru „sinele“, „puindu-să în vreun loc sigur, decît să se facă povăţuitori obştei după ce pe sinele n-au fost în stare a feri“ (CA, 37-41).

Cam la fel se întîmplă şi cu prorocii de azi; mai toată ziua sînt prin „gazeturi“ şi spun vrute şi nevrute despre ce va să fie, neştiind că multe „fenomene suterane au rămas nepătrunse de mintea omenească“. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu
este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.
 

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.