5 lei
Nu ştiu nimic despre preţul benzinei. Nu ştiu cum se calculează. Habar n-am ce conţine benzina. Sînt cel mai uşor de manipulat. Cum nu ştiu de ce costă 1 leu o pîine. Cum nu ştiu de ce zboară cocorii. Nu ştiu. Şi dacă mi s-ar spune răspicat, nu m-ar interesa pînă la capăt, n-aş putea să susţin o chestie, fundamental şi fanatic. Dar ştiu cîte ceva despre conspiraţie. Mă seacă. Nu mă pricep nici la asta, n-am participat la nici una şi nici nu m-a întrebat cineva de vreau să mă bag. Am faţă de fraier. Şi mă trezesc zilele trecute cu 5 lei benzina şi cu proteste de grup contra. Ba chiar unii se duc şi-şi bat joc de benzinari şi le numără mărunţiş sau nu alimenteză de la o anumită firmă. Şi mă bucur.
Mă bucur că se protestează, mă văd rîzînd cînd ceilalţi vin cu pungile de mărunţiş şi le numără benzinarilor în palmă firfiricii şi mă bucur că, nevăzut desigur, măcar cei şaptezeci-optzeci de oameni ţin la cuvîntul lor şi nu alimentează. Am văzut că unii îi reneagă pe alţii, că unii chiar „trădează“, că ceilalţi sînt parşivi şi noi sîntem pentru şou mediatic. Cu toţii fac acelaşi lucru şi asta e bine: protestează şi protestează pentru un lucru important pentru ei. Protestează. Să nu fii carne de tun. Prin asta omul e mişto. Protestează ştiind pentru ce. Protestează pentru 5 lei. „Manipulat“ doar de prietenii la fel ca el, de mulţimea tropăindă de pe Facebook. Minune de protest pentru un lucru minor, veţi spune. Da. Atîta timp cît nu faci rău ideii de om, atîta timp cît dai semn că eşti om, nu o cuşcă de oase în care torni bere şi mititei.
