Masacrarea ultimului cronicar

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Masacrarea ultimului cronicar jpeg

Unele cărţi nu merită prea multă atenţie. E de-ajuns o privire pentru a sesiza inutilitatea şi risipa de hîrtie. Dar dacă eu sînt pe deplin lămurită că drumul maculaturii este către reciclare, alţii dau gir acestei maculaturi prin punerea în circulaţie. Acest lucru mă face să scriu despre maniera brutală în care a fost masacrat ultimul cronicar. În 1999, Constantin Mihăescu-Gruiu se „învredniceşte“ cu scoaterea primei ediţii a cronicii postelnicului Manolache Drăghici. Titlul în ediţia princeps din 1857 este acesta: Istoriea Moldovei pe timp de 500 de ani. Pînă în dzilele noastre, scrisă de post. Manolachi Drăghici, Iaşi, 1857, Tipografia Institutului Albinei.  Bineînţeles că o astfel de iniţiativă ar fi trebuit salutată, căci cine mai are astăzi timp de ediţii critice. Dar vai, sărmanul postelnic a ajuns mai contemporan cu anul 1999 decît ar fi visat şi sperat vreodată. Socotind domnul Mihăescu-Gruiu că-i prea „urîtă“ limba moldovenească de la 1857 şi „graiul prea de neînţeles“, cu „exces de arhaisme şi regionalisme“, că postelnicul Manolache îi cam incult, altfel cum să explice „puzderia de dezacorduri gramaticale“, s-a apucat să transpună textul în „litera şi graiul zilelor noastre“, plantîndu-l pe Manolache Drăghici de pe dealul Copoului direct pe strada Victoria Socialismului. Aferim şi vai de noi! Toţi marii noştri erudiţi care şi-au tocit coatele pe băncile bibliotecilor încercînd să fie cît mai aproape de textul iniţial se vor răsuci în mormînt citind cu cîtă seninătate ne spune dl Mihăescu-Gruiu că limba moldovenească de altădată nu are nici o relevanţă. De altminteri, din explicaţiile pe care le dă în prefaţă, nici evenimentele narate de postelnicul Drăghici nu prea corespund opiniilor dlui Mihăescu-Gruiu şi îi cît pe aci să le modifice şi pe astea, dar slavă Domnului, doar le amendează prin note şi comentarii: „după unele paragrafe sau părţi de capitole care prezentau evenimente sau amănunte într-un alt cadru decît cel validat de istorici, am făcut (cu litere mici) comentarii pentru a marca controversa“ (p. 13). Din cîte ştiu eu, istoricii sînt interesaţi mai degrabă de viziunile autorului asupra evenimentelor, şi nu de o istorie unică şi scrisă după directive. Nu sîntem oare sătui de atîta istorie „oficială“, „unică“ şi „irelevantă“?  

Ce este oare mai frumos decît graiul de altădată, cu arhaismele şi regionalismele lui, cu savoarea şi „dulceaţa“ blîndă a epocii?! Dar asta e valabil doar pentru oamenii „simţîtori“, nu aşa pentru orişicine, pentru savanţii prăfuiţi cu nasul în arhive, şi nu pentru tot cititorul pasionat de vremurile de demult. Cel puţin aşa reiese din transpunerea dlui Mihăescu-Gruiu. Aşadar, totul devine actual, abrupt şi fără conţinut. Iată un fragment: Constantin Ipsilanti „au înfrumuseţat oraşul numai cu o zidire pe sprînceana dealului Galaţii, în faţa Iaşului, spre amiazăzi, la care au făcut şi pod pe Bahluiu... iar curţile cu două rînduri au ars în anul 1814, păstrîndu-se numai nişte bucăţi de zidiri oable“ (p. 62). Manolache Drăghici povesteşte frumos şi nu-i nevoie de alte amănunte pentru a-şi imagina cineva zidirea de pe sprînceana dealului, şi zidurile oable, şi... Dar, dl Mihăescu porneşte de la premisa că toţi cei preocupaţi sau doar pasionaţi de istorie sînt cam nărozi şi fără prea mare experienţă în citirea textelor vechi, aşa că nu au cum înţelege „concepte“ grele ca „zidire“, „sprînceană“, „rînd“, „oblu“ şi-i trage dumnealui o interpretare de se duce în gard toată frumuseţea textului. Iată ce ieşi:  „a înfrumuseţat oraşul doar cu o construcţie făcută pe vîrful dealului Galatei din faţa Iaşului spre miazăzi, pentru care a realizat şi un pod pe Bahlui.... curţile cu două nivele au ars în anul 1814, păstrîndu-se din ele numai nişte ziduri drepte“ (p. 225). „Realizări măreţe“ făcu Constantin Ipsilanti fără să ştie că „realizează“, ci doar zideşte.  Şi răstălmăcirile se prăvălesc că doar trebuie să sune cît mai „lemn“ şi cît mai prost: „după aceasta Moruzi şi-a îndreptat atenţia şi asupra stării de nesuportat a străzilor pe care nu era posibil să circule trăsurile în timpul noroiului care să făcea din cauza adînciturilor de la roţile carelor şi trăsurilor“. În timp ce Manolache spunea cam aşa: „după aceasta, văzînd starea ce«a» nesuferită a uliţelor, pe care nu era chip a umbla trăsuri în vremea glodului, din pricina săpăturilor de cară şi a trăsurilor, ci se făcea mai ales toamna la întoarcerea cărăuşilor din ţara de jos...“ Lectura (şi citarea) unei astfel de cărţi este hilară, tristă şi batjocoritoare pentru tagma cercetătorilor, în general. Deşi mulţi dintre colegii mei recunosc că au de-a face cu o „ediţie proastă şi plină de greşele“ o folosesc, dîndu-i curaj dlui Mihăescu să mai purceadă şi la masacrarea altora. N-ar fi mai drept pentru cronicarul Drăghici să-l cităm corect? N-ar fi fost mai simplu ca dl Mihăescu să-şi recunoască neputinţa şi să-l lase în pace pe Manolache Drăghici? 

P.S. Domnul profesor Andrei Pippidi pregăteşte, de mulţi ani, o ediţie cu adevărat critică a postelnicului. O aşteptăm, ştiind că frumuseţea poveştii va fi aşa cum a vrut Manolache Drăghici să fie. Sperăm doar să nu aşteptăm alţi mulţi ani!  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.