Fox, Realitatea TV și Antena 3

Ceea ce fac Antena 3 şi Realitatea TV pare o invenţie tipic românească: ştiri cu buget redus, tendenţiozitate politică, retorică simplistă şi violentă. Cine, într-o ţară civilizată, şi-ar permite aşa ceva la televizor? – tindem să ne întrebăm, roşi de obsesii localiste. Ei bine, îşi permite. Și mai precis, în SUA, cea mai liberală piaţă media din lume; iar televiziunea care face aşa ceva nu e prin vreo fundătură a cablului, ci se numeşte Fox, cea care a reuşit să bată zdravăn, ca ratinguri, CNN-ul de prin 2009 încoace.

Stă în picioare analogia Antena 3 – Realitatea – Fox? Înainte de a ne ocupa mai atent de ea, trebuie să menţionăm că nu e una autohtonă. A formulat-o un respectabil jurnalist şi autor german, Dirk Sager, de la foarte serioasa ZDF, într-un colocviu media recent desfăşurat la Frankfurt, „Days on Media Law“, ediţia a IX-a. Sager spunea aşa: „Televiziunea scapă de sub control, şi asta se leagă de Rupert Murdoch. Ceea ce Fox News consideră în aceste zile drept ştiri e incredibil, n-ar fi putut fi dat pe post acum zece ani. Cînd privim la evoluţiile din Europa de Est, trebuie să luăm în considerare faptul că unele distorsiuni, unele probleme pe care le descoperim au de-a face cu tendinţele generale ale timpurilor noastre.“

Faux News sau Fox Noise Channel

Dar ce i se impută lui Fox şi care-s similitudinile cu România? Televiziunea lansată de Rupert Murdoch în 1996, cu consultantul politic republican Roger Ailes la cîrmă, se caracterizează în linii mari printr-o retorică mai apăsată şi parti pris-uri pro-republicani. A fost numită Faux News, Fox Noise Channel sau Fixed News. Mai multe organizaţii specializate, dar şi grupuri de acţiune liberale (opuse republicanilor), ca Media Matters for America sau Fairness and Accuracy in Reporting, reproşează Fox News trunchierea/scoaterea din context a declaraţiilor, relatarea reducţionistă a evenimentelor, amestecul dintre opinie şi informaţie, inadmisibil conform regulilor presei clasice de calitate.

Un documentar care i se datorează realizatorului şi activistului liberal Robert Greenwald, Outfoxed, atrage atenţia asupra utilizării drapelului american în fundalurile video. Este discutat şi statutul experţilor (al analiştilor, am spune în România). Aceştia sînt plătiţi pentru contribuţii, iar republicanii care apar pe Fox News sînt mai cunoscuţi decît omologii lor democraţi, care sînt oponenţi slabi, centrişti sau figuranţi aduşi să acrediteze anumite măsuri politice ale republicanilor. Pe Fox se foloseşte cu largheţe atribuirea „some people say“, un fel de „se pare că“ sau „surse bine informate, care doresc să-şi păstreze anonimatul“, din presa românească. Acolo unde media serioasă ar trebui să ofere sursa informaţiei, cu nume şi funcţie, Fox foloseşte anonimatul ca pe o rampă de lansare a unor scenarii politice.

În rest, un Ted Turner de la mult mai potolitul dar perdantul CNN a folosit termeni ca „dumbed down“ (ceva între „reducţionist“ şi „cretinizat“), legat de Fox, iar Matthew Freud, ginerele lui Rupert Murdoch, s-a arătat „ruşinat şi îngreţoşat“ de modul cum Roger Ailes, consultantul republican care conduce postul, încalcă standardele jurnalistice cu Fox.

În apărarea Fox se poate spune că postul face oarecum opinie separată, şi fiindcă alte canale media mai prestigioase, precum CBS sau New York Times, au o orientare (asumat) liberală, deci de sens contrar. Multe dintre criticile aduse postului vin de pe platforme partizane, ca Outfoxed, film distribuit de un grup de acţiune liberal, MoveOn.org.

Deşi se aseamănă cu Antena 3 prin faptul că are mai ales un prime time tendenţios, Fox aduce mai curînd cu Realitatea TV prin faptul că încearcă să-şi mascheze opţiunile politice cu sloganuri care promovează independenţa, ca: „We report. You decide“. Și tot ca Realitatea, Fox a trecut printr-o epocă iniţială a relatărilor imparţiale. 

„Modelul“ românesc

Dacă România ar fi o piaţă normală a ideilor politice, un Fox autohton ar trebui să existe în zona conservator-populară, adică a PD-L şi a preşedintelui Băsescu, rude prin alianţă ale republicanilor. Ar trebui să fie, cu alte cuvinte, un fel de super-B1. Conservatorismul prezidenţial e însă un subiect complicat, iar, în loc de asta, PSD e cel cu o încărcătură tradiţionalistă, chiar dacă prea puţin creştină, prin continuitatea cu partidul comunist. Aşa că Realitatea TV şi Antena 3 sînt oarecum la locul lor ca televiziuni apropiate de PSD şi de statu-quo-ul economico-politic. Prezenţa PNL în combinaţie ţine mai curînd de echilibrul politic actual, la fel cum UDMR e alipit acum la PD-L.

Dincolo de nuanţe ideologice, analogia cu Fox se susţine mai ales la nivel retoric. Prin echipa de prime time, Antena 3 a impus un anumit gen de retorică primitivă, dar apăsată, preluată ulterior şi în spaţii ca cel al Oanei Stancu şi al lui Adrian Ursu de la Realitatea TV, în detrimentul neutralităţii de pe vremuri.

Diferă, în schimb, modul cum Fox încearcă să păstreze o aparenţă de echilibru, prin sistemul complicat de utilizare a unor comentatori liberali. Realitatea TV şi Antena 3 nu prea au nevoie de aşa ceva. {i, probabil, dacă cele două televiziuni ar folosi prea multe fundaluri tricolore (o idee altfel ciudată în România), s-ar putea isca probleme legate de regimul însemnelor naţionale.

Filozofia Fox, aplicabilă oriunde

În orice caz, Fox funcţionează cu succes, ca maşinărie de dezinformare. Un studiu recent, realizat de Universitatea din Maryland, arată că publicul acestei televiziuni şi-ar putea forma, mai frecvent decît telespectatorii altora, opinii greşite despre evoluţiile politice, crezînd, de exemplu, că nu există încălzire globală, că marile companii producătoare de automobile au fost finanţate de stat în mandatul Obama, că noua lege privind asistenţa medicală va duce la creşterea deficitului bugetar ş.a.m.d.

La modul cum au relatat experţii media invitaţi la Frankfurt situaţia din diferite ţări estice, filozofia Fox e nelegată de vreo ideologie şi poate apărea în orice parte a spectrului politic. {i în România ar putea fi la fel: după ce posturi ca B1 sau Etno TV au avut o poziţionare sancţionabilă – şi sancţionată de CNA – în campania din 2009, e de văzut cum se va alinia piaţa media înaintea alegerilor locale şi parlamentare din 2012. Filozofia Fox funcţionează şi la putere (mandatul George W. Bush), şi în opoziţie (acum, sub Obama, alintat de cineva „Osama“, pe post) şi diferă doar de optica de tip „totul e minunat“ din diferite regimuri (ex-)autoritare, în care presa prezintă realizările conducătorilor şi nu se prea ocupă de politică. Marea problemă e că o astfel de filozofie bate aspiraţiile respectabile ale altor canale media. {i poate schimba lucrurile decisiv, oriunde există un electorat dornic de scandal şi lipsit de discernămînt politic.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).