Cu ochii în 3,14

AM DOUĂ NEDUMERIRI: 1) CINE AR ERUPE ÎNTR-O SHAORMĂRIE UNDE UN ANUMIT TIP DE DOAMNĂ A SUNAT LA UŞĂ CU UN LIGHEAN ÎN CAP? 2) CUM NE-AM PUTEA BUCURA CITIND INSULTELE CU 2% SCANDAL DACĂ NOI AM UITAT VIITORUL?

• După ce a marcat, într-un meci cu echipa Perului, ceea ce s-a numit apoi „un gol biblic“, tînărul fotbalist venezuelean Yohandry Orozco a ieşit din teren, a luat o Biblie şi, în faţa unui imens public, şi-a binecuvîntat colegii de echipă, căzuţi în genunchi în faţa sa. Am două nedumeriri: 1) Cine adusese Biblia la meci?, 2) Cum de nu s-a gîndit şi Jiji la asta? (S. S.)

• O nouă catastrofă apocaliptică „iminentă“ începe să-şi facă loc printre ştirile planetei: „supervulcanul“ din Yellowstone, a cărui activitate cică s-ar fi intensificat. Unii susţin că dacă acesta ar erupe (deşi n-a mai făcut-o de peste 600 de mii de ani) ar distruge 60% din suprafaţa Statelor Unite. Asta pentru că o superputere, nu-i aşa, nu poate fi distrusă decît de un supervulcan. Paguba colaterală ar fi însă că antiamericanii din toată lumea ar rămîne fără ţintă. (A. M.)

• Criza de pe Calea Moşilor: magazinul de pantofi de lux în care nu intra niciodată nimeni s-a transformat într-o shaormărie unde la început era mereu coadă, apoi aceasta a devenit un soi de băcănie cu brînzeturi şi afumături de la Sibiu, apoi vreo şase luni a fost farmacie. În prezent, în acelaşi loc se vînd covrigi „uriaşi“ la 1 leu. (A. P.)

• Cîndva, un anumit tip de doamnă (sau duduie…) umbla cu poşeta şi cîinele. Acum, designerii inventivi s-au gîndit să le suprapună pe amîndouă într-un singur… accesoriu: poşeta-cîine. În mărime naturală (vizibilă în vitrina unui magazin din Viena). (I. P.)

• Credeam că au dispărut agenţii comerciali, adică acei domni drăguţi şi politicoşi care merg din uşă-n uşă şi încearcă să-ţi vîndă cearşafuri, răzătoare şi oale-minune. Ei bine, nu! Totuşi, criza i-a afectat şi pe ei. Săptămîna trecută, un tînăr a sunat la uşă ca să descrie vreo jumătate de oră, pe un ton profesional, un spectaculos mixer made in China, apoi m-a întrebat dacă n-am cumva o ţigară. (A. P.)

• Dragă Bear Grylls, protestez. În tehnicile tale de supravieţuire urbană, ai ignorat total haitele de ţurţuri care mă pîndesc pe mine în fiecare zi de ger din Bucureşti. Spune-mi, te rog, ce să fac? Să ocolesc zona periculoasă ar însemna să merg prin mijlocul străzii, ceea ce ştiu că nu mi-ar face bine. Să umblu cu un lighean în cap? Da, dar ce culoare? Răspunde-mi repede, pentru că dup-aia vreau să te întreb cum să fac ca să nu mă înec în bălţile de lîngă trecerea de pietoni. (L. V.)

• În vechea şi interminabila competiţie dintre România şi Bulgaria, chestiunea se complică. O ştire zice că experţii europeni au aprobat „raportul tehnic privind implementarea în România a sistemelor necesare pentru aderarea la Schengen“. În schimb, cele două rapoarte tehnice ale Bulgariei au fost amînate. Mă rog, teoretic ne-am putea bucura dacă noi aderăm, iar bulgarii nu. Dar am şi eu o întrebare: ce-o să ne facem noi în Spaţiul Schengen fără capra vecinului? (M. V.)

• La ce foloseşte Twitter-ul regizorul Judd Apatow: „Înainte să merg la culcare, postez o fotografie cu mine şi-i întreb pe oameni ce părere au. Apoi stau în pat şi timp de 20 de minute rîd în hohote citind insultele adresate. Această delirantă şi ciudată legătură cu mulţimea mă umple de bucurie“. (M. C.)

• În timpuri comuniste înlocuiam cafeaua cu nechezol, beam Quick Cola pe post de Coca-Cola, iar şniţelele erau, de fapt, din parizer. În vremuri capitaliste, comercianţii ne vînd pe post de unt un produs care se numeşte untar. Dacă nu eşti atent şi cumperi, vei descoperi că e, de fapt, margarină cu 2% unt. Diferenţa este că atunci ştiai ce consumai, iar acum nu ştii. (A. P.)

• Dintre toate vorbele teleauzite la adresa recalculatoriştilor, în aceste săptămîni de intens scandal cu pensiile militarilor, o frază îmi duduie în minte: „Nu-i faceţi de tîmpiţi, că le daţi circumstanţe atenuante“. (R. C.)

• Pentru data de 27 ianuarie 2010, o tînără din România a creat pe Facebook un nou eveniment: „O zi fără Facebook“. Mesajul prin care s-a încercat împlinirea acestei misiuni aparent imposibile suna astfel: „Haideţi să le arătăm că avem încă vieţi reale, interesante şi plăcute. Nu vă logaţi pe Facebook pentru o zi (27 ianuarie). Întîlniţi-vă cu prietenii voştri reali şi cu propria persoană. Poţi face asta! Toţi putem!“. Toţi cei care au participat la acest eveniment (11.909 la număr) au confirmat înainte că vor lua parte… pe Facebook, pentru ca apoi să umple „wall“-ul cu comentarii de tipul „am uitat“ sau „am rezistat 5 ore, dar acu’ nu mai pot“. Deci, ca să înţeleg mai bine, trebuie să confirm pe Facebook că nu accesez Facebook?! (P. M.)

• Din dialogul pe viu între patronul Bistriţei, Jean Pădureanu (zis şi Lordul), şi patronul Stelei, (b)oierul Gigi Becali, pentru vînzarea-cumpărarea brazilianului Moraes. J.P.: „Gigi, pînă cînd tu-mi dai ăia 20% din viitorul transfer, eu am busuiocul pe piept de doi metri. E tîrziu atunci, să ştii“. G.B.: „Dacă spuneai treaba asta acum vreo doi ani, să ştii că arătai rău. Acum nu mai cred, că arăţi mai bine“. Cînd o să dăm şi noi, ceara mă-sii, un Gogol? Materie primă ar fi. (R. C.)

AM DOUĂ NEDUMERIRI: 1) LUMEA ASTA NU VĂ SUNĂ A COMEDIE AMPLĂ? 2) BINECUVÎNTAREA RECHINILOR ÎN CULORI VESELE ÎMPIEDICĂ RĂUL?

• În dimineaţa rece, la un colţ de stradă, un ins le spune altor doi ceva esenţial: „Băi, orice puteam să cred pe lumea asta, dar ca Robingo să se-ntoarcă înapoi…“ (D. S.)

• Jaful secolului de la Ploieşti. O geantă cu un milion de euro ascunsă într-o casă părăsită. Nişte hoţi o fură. Alţii îi urmăresc şi îi jefuiesc pe primii. Iau cam 10.000 de euro de căciulă şi chefuiesc la cîrciuma din sat cu manele. Unul dintre hoţi (din tranşa a doua) n-are buletin, deci nu poate fi arestat. I se dă o hîrtie de identificare la mînă. Nu vă sună a comedie? Nu vi-l imaginaţi pe Louis de Funès rezolvînd acest caz? (A. M. S.)

• Disneyland Paris a anunţat că demarează o amplă campanie de recrutare. Celebrul parc tematic de distracţii caută personal calificat. Pe lista ţărilor de unde se vor recruta noii angajaţi se numără şi România. Sînt sigur că vor găsi exact ce le trebuie: aici totul e ca în desene animate. (M. M.)

• Papa Benedict al XVI-lea apreciază potenţialul reţelelor sociale şi le-a dat de curînd binecuvîntarea oficială. Gata, şi Facebook-ul a fost sfinţit. Pregătiţi-vă, în curînd Dumnezeu o să vă ceară prietenia. (A. M. S.)

• Mohamed Abdul Fadil Shousha este numele guvernatorului egiptean care a declarat că în spatele atacurilor rechinilor din Marea Roşie de la finele anului trecut se află Mossad-ul. Eu, să fiu rechin, m-aş fi simţit ofensat. (M. C.)
 
• Prin Bucureşti, multe panouri publicitare anunţă, în culori vesele şi ostentative: „megalichidări“, „lichidări totale“ sau „lichidări de sezon“. O dubiţă albă şi simplă trecea, într-o după-amiază, pe lîngă ele, ca o concluzie firească pentru anunţurile macabre: „Executăm cruci“. (S. G.)

• În 1495, Da Vinci desena primul robot umanoid. În 1921, Karel Capek inventa, în piesa de teatru R.U.R., cuvîntul robot şi imagina o revoltă a roboţilor. În 1942, Isaac Asimov formula, în proza Eu, Robotul, cele trei legi ale robotului. În 1968, în filmul lui Stanley Kubrick, 2001: Odiseea spaţială, robotul HAL 9000 făcea rău oamenilor. În 1979, Robert Williams devenea primul om ucis de un robot industrial. În 2000, J. Storrs Hall propunea expresia „etica maşinilor“. Anul trecut, Nao (creat de o companie franceză) a devenit primul robot al cărui comportament este ghidat de un principiu etic. E vorba de un algoritm care aplică fiecărei acţiuni trei criterii („Fă bine!“, „Împiedică răul!“ şi „Fii corect!“) în grade diferite (de la scăzut la ridicat). Iată cum trăim viitorul imaginat de Da Vinci. (M. C.)

Foto: Luca Istodor