Scara Richter la români

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Luna trecută am vorbit mai puţin    jpeg

Matematica – mi-a explicat tatăl meu încă de cînd eram mic – este o ştiinţă deasupra claselor sociale. Am crescut cu această observaţie fundamentală. În epocă, era esenţială referinţa la clasele sociale. Astăzi, ar fi utilă o parafrază vizînd starea materială. Bogat sau sărac, 1 şi cu 1 fac tot 2. Un adevăr care ar trebui să pună puţin pe gînduri şi o parte din presă.

Masa critică de ridicol

Cîtă vreme vorbim despre politică, fotbal şi mondenităţi, sîntem safe. Nu există nici o regulă, nici o formulă, nici o constantă. Ei pot să facă orice – şi chiar fac orice –, drept care noi putem să spunem orice – şi chiar spunem orice. Putem să aberăm liniştiţi ore-n şir, căci realităţile descrise şi comentate sînt cel puţin la fel de aberante. Şi orice scenariu trăsnit am imagina noi, sînt şanse serioase să se-ntîmple chiar aşa. Dacă nu azi, atunci poate săptămîna viitoare, dacă nu cu Ghiţă şi Veronica, atunci cu Sile şi Angelica.

Dar, din cînd în cînd, apare cîte ceva despre care nu prea merge să-ţi dai cu părerea. Sigur, noi oricum ne dăm cu părerea, dar în atare situaţii se depăşeşte masa critică de ridicol. Ca un făcut, de regulă este vorba despre subiecte din registrul catastrofic, pe care, la naiba!, nu le putem nici evita, nici expedia, că doar din asta trăim, noi, presa, din dezastre şi (între două dezastre) din mizerie. Ehei!, ia să fie vorba despre o descoperire ştiinţifică sau tehnică purtătoare de valenţe pozitive, deschizînd calea unor soluţii concrete pentru cine ştie ce probleme ori punctînd o nouă etapă în dezvoltarea gîndirii, fie şi doar la nivelul cercetării fundamentale – atunci o ştire de zece rînduri e prea de-ajuns! Doar n-o să faci un talk-show despre demonstraţia Marii Teoreme a lui Fermat, reuşită după 357 de ani de înverşunate încercări! Dar dacă e cu „morţi şi răniţi“, cum să ratezi subiectul!?

Întrebări fără moarte 

Evident, nimeni nu e obligat să se priceapă la toate, chiar dacă e mare ziarist. În mod normal, atît realizatorul cît şi prezentatorul (dacă sînt persoane diferite) unei emisiuni dedicate catastrofei multiple din Japonia (cutremur, tsunami, accident nuclear grav) trebuie să se pună cu burta pe carte – lucru nici măcar foarte complicat de cînd cu Internetul, motoarele de căutare, enciclopediile online, forumurile de discuţii etc. În plus, orice echipă editorială are – sau trebuie să aibă – un grup de documentarişti.

Ei, nu. De multe ori lucrurile nu se petrec aşa. De ce să mai citeşti!? Chemi unul-doi specialişti ai domeniului (nu mai mulţi, că şi-aşa vorbesc chineza) şi alţi trei-patru invitaţi din orice domeniu (politicieni, editorialişti, un medic oftamolog! – caz pe bune!) şi le pui întrebări fără moarte de tipul „Ce părere aveţi despre chestia asta?“ sau „Credeţi c-o să fie mai multe victime?“ sau „Aţi fost vreodată în Japonia?“. N-ai cum să greşeşti, ceva trebuie să iasă, mai ales că regia îţi bagă nişte burtiere catastrofice, studioul împarte ecranul cu aceleaşi cîteva imagini repetate la nesfîrşit, mai vine vreun SMS, mai prinzi pe cineva la telefon, inclusiv de la faţa locului – poţi s-o ţii aşa trei zile şi trei nopţi. Cît despre specialişti, lor le adresezi o invitaţie care iar n-are cum să dea greş: „Explicaţi-ne ce se întîmplă acolo!“. Dar nu-i laşi prea mult să explice, că oricum, aşa cum spuneam, nu-nţelege lumea mare lucru din ce spun. Din lumea asta făcînd parte şi tu. Plus că o disertaţie ştiinţifică strică dinamica emisiunii. Face „burtă“.

Ştiinţa, româna, logica 

Nu-i mai puţin adevărat că, în unele cazuri, chiar specialiştii (inclusiv cei reputaţi) întreţin o oarecare confuzie. După cutremurul din 4 martie 1977, în Magazinul a apărut un amplu documentar – două pagini la mijlocul revistei – în care, printre altele, scara Richter era descrisă pînă la gradul 12, unde scria laconic „Cad munţii“ (drăguţ, nu?). În urmă cu zece ani, toată lumea ştia că ultima treaptă a magnitudinii este 9, convingere care n-a fost zdruncinată de acel 9,2 din Indonezia. Iar recent, după nenorocirea niponă, am auzit un specialist susţinînd că Richter merge pînă la 8,4 (!?).

Dicţionarele sînt şi ele ezitante în această speţă. Şi totuşi, cu un minim efort, descoperi repede adevărul: scara Richter (în care fiecare grad e de 10 ori mai puternic decît cel anterior) nu are o limită superioară. E şi logic: cum să spui „Mai mult de-atît nu se poate“? Uite că s-a putut, din nefericire. Oricum, e un caz izolat. Covîrşitoarea majoritate a aserţiunilor ştiinţifice sînt clare. Sigur, la ora la care scriu aceste rînduri e limpede că nimeni nu ştie de fapt ce se întîmplă la Fukushima, din simplul motiv că nu se poate apropia nimeni de reactoare – dar cei care se pricep ştiu măcar ce se poate întîmpla, în diferite versiuni, pînă la un Cernobîl la puterea a şasea, Doamne fereşte

Şi de-ar fi numai problema documentării minimale! Într-o dimineaţă a primei săptămîni după seism şi tsunami, am ascultat cu atenţie un specialist – n-am apucat să-i văd numele – care încerca să tempereze catastrofismul moderatoarei, drept care aceasta, puţin nervoasă şi evident dezamăgită, l-a-ntrerupt şi l-a întrebat: „Deci nu se pune problema ca Japonia să facă faţă unei catastrofe nucleare!?“. Omul, însă, le avea nu numai cu fizica, ci şi cu româna şi logica, aşa că a corectat-o blînd, dar apăsat: „Nu – nu se pune problema ca Japonia să fie în situaţia de a face faţă unei catastrofe nucleare!“. Ceea ce, nu-i aşa?, e puţin altceva.

De ce nu? 

Nu sînt profesorul nimănui. Sînt multe lucruri la care nu mă pricep. Drept care evit să vorbesc despre ele sau – dacă totuşi o fac – încerc înainte să mă pun la punct măcar cu noţiunile de bază. Îmi amintesc mereu de replica indignată a unui senator (nu contează numele, e simptomatic). Cineva acuzase faptul că, în plen, la o discuţie aplicată pe probleme economice, exprimaseră poziţii foarte ferme şi parlamentari care n-aveau cunoştinţe în domeniu. „Păi, acum vorbim numai despre lucrurile la care ne pricepem!?“ – a tunat senatorul. „Atunci X, care e electrician, ce să facă acolo – să schimbe becuri, să repare prize!?“ Poate că n-ar fi stricat.

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.