3 lei cartofii

Ce nesimţiţi! Sărăcia devine lux. Incredibil! Ţăranii au ridicat preţul la kil. „În limba română, «cartof» derivă din germanul Kartoffel, cuvînt care derivă prin intermediul limbii italiene din latinescul tuber («umflătură»). Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, Patata incaşilor a fost importată în Spania şi în ţările din sudul Europei către 1540. Patruzeci de ani mai tîrziu, amiralul englez Raleigh o introduce în Insulele Britanice şi în Ţările de Jos. În vremea aceea, cartoful trecea drept toxic pentru om, riscînd să-i dea lepra, şi nu servea decît la hrănirea vitelor. 

Un farmacist al armatelor franceze, prizonier în Germania, îl descoperă la fiecare masă în gamela lui. Întors în Franţa, în 1763, «spiţerul Armatelor», Antoine-Augustin Parmentier, se încumetă să facă tot posibilul ca leguma să fie adoptată în Franţa, încercînd să găsească un leac al foametei. Însă, o violentă opoziţie se declanşează şi, în anumite provincii, se interzice cultivarea «plantei dăunătoare». Parmentier a izbutit, totuşi, să-i convingă pe Franklin, pe Lavoisier şi pe rege, care îşi împodobeşte butoniera cu flori de cartofi. 

Planta nu era apreciată în Franţa decît pentru calităţile ei ornamentale. Pentru a trezi interesul, chibzuit susţinut de Ludovic al XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot şi Grenelle) şi «a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populaţia să le fure noaptea».

Cartofii conţin amidon, vitamina C, fibre, proteine şi mult potasiu. Cartoful conţine glicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi ciaconina. Aceşti alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari şi fructe.“