Frustrare, oboseală, speranță: relația Turciei cu UE

Ana-Maria TOLBARU
Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Frustrare, oboseală, speranță: relația Turciei cu UE jpeg

Întreabă orice turc întîlneşti pe străzile europene dacă îşi doreşte ca ţara lui sau a ei să fie parte din Uniunea Europeană. Peste 70% vor spune că da, însă nu au încredere că acest lucru se va întîmpla în curînd sau că se va mai întîmpla vreodată – susţin statisticile, experţii şi diplomaţii europeni. 

Dacă acum şase ani, cînd a început negocierile de aderare la UE, Turcia avea speranţa că discuţiile vor evolua rapid, acum poporul este dezamăgit, descurajat şi obosit.  „Am avut şi perioade mai bune în relaţia cu UE, acum există multă dezamăgire şi multă frustrare de partea turcească“ – spune consilierul şi purtătorul de cuvînt pentru negocierile de aderare a Turciei la UE, Engin Arikan.  

Cea mai lungă listă de aşteptare 

Turcia este cea mai veche candidată la UE (1999) şi a început negocierile de aderare în 2005, odată cu Croaţia. Pînă în prezent, UE a închis provizoriu negocierile pentru doar un capitol – Ştiinţă şi Cercetare, în cazul Turciei, şi 28 de capitole din cele 35 necesare intrării în UE, în cazul Croaţiei. 

Ritmul reformelor cerute de Bruxelles, Ankarei, este încet. Însă lipsa de acţiune nu poate fi categorisită ca o delăsare, ci ca o lipsă de voinţă. „Problema nu este că Turcia nu poate, ci că Turcia nu mai vrea“ – explică Amanda Paul, consultant al unuia dintre cele mai faimoase think tank-uri din Bruxelles, European Policy Centre. „Există o lipsă de interes intenţionată în momentul de faţă la Ankara“ precizează Paul.  

Problema Cipru 

Turcii din Cipru, conduşi de Dervis Eroglu, nu vor să împartă puterea cu grecii ciprioţi, conduşi de Demetris Cristofias – şi viceversa. Acest conflict de pe insula împărţită în două, dar a cărei jumătate grecească a intrat încă din 2004 în UE, reprezintă cea mai greoaie piatră pe care Turcia o duce acum în discuţiile de negociere. „Doar un miracol ar putea schimba situaţia, poate după următoarele alegeri lucrurile se vor reaşeza“ – spune Paul. Grecii susţin că turcii nu fac destule concesiuni, iar turcii susţin că grecii nu sînt interesaţi în găsirea unei soluţii de compromis, din moment ce nu vor să accepte un termen-limită pentru începerea negocierilor de rezolvare a conflictului cipriot. „Va fi nevoie de mult curaj politic pentru a reduce această diferenţă“ adaugă el.  

„Oamenii au obosit, s-au săturat“ 

Deşi încă departe de Uniunea Europeană, Turcia se află din 1995 în uniunea vamală europeană. UE este cel mai important partener comercial al Turciei, acoperind 40% din exporturi. „Noi ne vindem produsele în UE, însă producătorii noştri nu au voie să călătorească în UE fără viză“ spune Arikan. Turcia şi-a armonizat legislaţia cu UE pentru uniunea vamală, însă nu are nici o influenţă asupra deciziilor pe care trebuie să le implementeze, după ce sînt discutate şi votate de toţi liderii statelor membre UE. Studenţii, cercetătorii, oamenii de afaceri, toţi umplu zilnic cozile ambasadelor europene din Ankara pentru a  cere vize. „În ziarele naţionale, în fiecare zi se mai plînge cineva de cît de mult a trebuit să aştepte pentru a obţine o viză. Oamenii au obosit, s-au săturat“ spune Arikan. 

Jumătăţi de măsură şi privilegii 

Ce oferă UE Turciei momentan nu este suficient de bun, susţin atît Paul cît şi Arikan. Catherine Ashton, şefa diplomaţiei UE, nu este de aceeaşi părere, la fel şi Cecilia Malstrom, comisarul pentru afaceri interne, care „salută“ des voinţa Turciei de a-şi mulţumi negociatorii. De curînd, Turcia a promis că va semna un Acord de Readmisie, prin care imigranţii ilegali turci din statele membre vor fi repatriaţi de către statul turc. Negustori păţiţi însă, turcii nu-şi vor da acordul şi nu vor investi bani într-un astfel de proiect, pînă cînd UE nu începe procedura de liberalizare a vizelor. 

Blocaje politice franco-germane 

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, cel mai aspru paznic de la poarta Turciei cu UE, care i-a blocat acesteia cinci capitole-cheie în negocierea aderării la UE, îi oferă în schimb diferite soluţii de compromis. Cea mai nouă este Parteneriatul Privilegiat, ceea ce înseamnă că Turcia poate lua decizii cu ceilalţi lideri ai UE numai în anumite situaţii, şi devine un partener care se bucură doar de o parte din beneficiile statelor membre. Poziţia sa este sprijinită de Germania, cu mai puţină vehemenţă însă, de cînd cancelarul german Angela Merkel s-a aliat cu partidul german socialist. Propunerea franco-germană, puternic influenţată de interese electorale, este sprijinită şi de Olanda, însă complet respinsă de state membre precum Portugalia şi Finlanda, care consideră că îndeplinirea tuturor criteriilor este suficientă pentru aderare. 

Blocajul politic al Parisului îi determină pe turci să-şi păstreze banii în buzunare. „Avem de investit 65 de miliarde de euro în politica mediului înconjurător, dar nu vom face nimic pînă cînd nu vom avea siguranţa că muncim pentru un obiectiv clar“ spune Arikan. 

În acordul semnat între UE şi Turcia în 1963, aceştia au convenit, în articolul 28, că obiectivul negocierilor cu Turcia este aderarea la UE. Ministrul de Externe turc, diplomaţii şi negociatorii aderării Turciei la UE aduc acest argument în prim-plan, de fiecare dată cînd au ocazia. „Mi se pare ridicol să propui un parteneriat privilegiat, cînd noi sîntem deja membri privilegiaţi – sîntem în uniunea vamală, contribuim politic, economic şi militar“ a spus Arikan. „Nu vom accepta niciodată un alt fel de acord decît aderarea propriu-zisă“ adaugă acesta. 

Mîndrie naţională 

Politica externă este una dintre marile calităţi ale Turciei. „Ashton îi sună pe miniştrii noştri în fiecare zi pentru a se consulta cu privire la politica externă a UE“ susţine Arikan. Experţii consideră însă că mîndria turcească „trebuie temperată“, pentru că, deşi se pricepe la politică externă, UE nu depinde de ajutorul ei.  Politica internă însă şi capacitatea Turciei de a se menţine deasupra problemelor ar putea-o propulsa pe aceasta, dacă ar fi membră UE, printre cele mai influente puteri. „Ar fi probabil chiar mai importantă decît Germania“ consideră Paul. Turcia a oferit statelor membre un model economic de urmat în timpul celei mai grele crize financiare din ultimele decenii, păstrîndu-şi economia la un nivel superior zonei euro.

Dacă economic şi politic sînt mulţumiţi, de ce mai vor atunci turcii să adere la o Uniune Europeană mult mai divizată, în special în contextul destabilizării monedei euro? „Vrem să facem parte din poza de familie. Încă din timpul Imperiului (Otoman), noi am aparţinut politic Europei, şi nu Orientului Mijlociu“ spune Arikan.  

Experţii explică altfel ambiţia guvernului turc. „Trebuie să gîndim pragmatic pînă la urmă. Turcia are nevoie de UE şi UE are nevoie de Turcia. Vorbim de investiţii străine şi de politică externă – mai ales cu Rusia şi Africa de Nord, precum şi de un culoar de trecere al resurselor energetice din Rusia şi alte ţări în Europa“ precizează Paul. 

An de stagnare sau an de schimbare? 

2011 ar putea fi anul în care situaţia se schimbă radical sau anul în care nimic nu s-a mişcat în discuţiile de negociere ale Turciei.  Aceasta are nevoie de o determinare politică mai solidă, care să rezolve problema Ciprului şi să înteţească pasul reformelor de la Ankara. Multe capitole rămîn neîncheiate: Turciei îi trebuie o nouă Constituţie, are încă probleme cu sistemul judiciar, cu drepturile omului, cu drepturile femeilor, cu Armenia şi securitatea naţională. Însă o nouă politică a premierului turc Recep Tayyip Erdogan ar putea aduce o gură de aer proaspăt Turciei. Momentan, atît UE cît şi Turcia sînt obosite de negocieri şi discuţii. Însă Turcia este capabilă să devină un stat membru şi nu-i lipseşte decît puterea de a-şi face ordine în casă şi a le spune tuturor că acum a venit momentul ei.

 Ana-Maria Tolbaru este jurnalistă la biroul din Bruxelles al ziarului Adevărul.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.