Cazul Bleonţ

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Securiști radioși jpeg

L-am văzut pentru prima oară pe Claudiu Bleonţ pe scenă în montarea lui Horea Popescu după Zbor deasupra unui cuib de cuci, unde juca rolul tînărului aceluia bîlbîit, Billy Bibbit, care se sinucide spre final. Asta se întîmpla pe vremea lui Ceauşescu, iar Bleonţ era foarte tînăr şi foarte bun. Apoi l-am văzut în multe roluri care pot fi considerate antologice. De la un moment încolo însă, cariera artistică a lui Claudiu Bleonţ a început s-o ia accelerat la vale. Ultimul rol bun în care l-am văzut a fost cel din 1995, în filmul O vară de neuitat de Lucian Pintilie. Apoi, în opinia mea, Bleonţ a încetat să mai fie actor. Am mai fost la cîteva piese cu el şi am regretat din tot sufletul: era mai degrabă o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul şi de inteligenţa scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonţ a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: chiar dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în şoaptă, el răcneşte ca un apucat şi se tăvăleşte pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil consideră că prin asta arată că trăieşte rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte şi el cum îi fuge pămîntul de sub picioare şi se agaţă disperat de excese, sperînd ca astfel să atragă atenţia asupra lui. Încearcă să se salveze de propria ratare făcînd cît mai mult zgomot. Desigur, mult zgomot pentru nimic. 

Din nefericire, eşecul lui Claudiu Bleonţ nu se rezumă la prestaţia lui de pe scenele teatrelor sau de pe platourile de filmare. În ultimii ani, omul a devenit un obişnuit al casei în tot felul de şuşe televizate. Motivaţia trebuie să fie căutată în aceeaşi disperare a lui că a încetat să mai fie în atenţia publicului. Numai că o astfel de soluţie e similară cu drogurile: ele nu te fac mai fericit şi nici măcar nu-ţi rezolvă problemele, ci doar îţi creează frustrări şi iluzia că, dacă măreşti doza sau iei ceva mai puternic, totul va fi bine. În toţi aceşti ani, l-am văzut pe Claudiu Bleonţ cum măreşte încontinuu doza de penibil în emisiunile TV la care participa. Cînd n-au mai fost de ajuns scălîmbăielile, a început să-şi dea jos pantalonii. Mai întîi a rămas în boxeri, peste o vreme a apărut în faţa camerelor de luat vederi în tanga, iar acum, iată, şi-a dat şi chiloţii jos, la o conferinţă de presă. Nu, nu era vorba de ideea de nud, de corpul omenesc în toată splendoarea lui, bla-bla, aşa cum a încercat Bleonţ să o dreagă apoi. Pur şi simplu, omul şi-a ridicat tricoul să-şi arate sexul – ca acele nefericite care-şi ridică fustele înflorate atunci cînd sînt prinse de poliţie. În fine, nu este cazul să insistăm pe gestul unui individ disperat... Tot ce pot spune e că degradarea continuă a lui Claudiu Bleonţ nu poate decît să mă întristeze. Un om care a început extraordinar şi pe care-l apreciam, dar care a eşuat lamentabil, înainte de vreme. 

Pe de altă parte, posturile noastre TV au tratat regretabila scenă filmată de jurnaliştii de la Libertatea în stilul lor caracteristic – adică bulevardier –, în care ne arătăm scandalizaţi, dar ne frecăm palmele de plăcere că ni s-a oferit pe tavă o aşa delicatesă. Televiziunile care au dat în loop filmuleţul cu pricina (Realitatea TV, de exemplu) şi-au ridicat ele însele poalele în cap. Îl arătau pe Bleonţ cu degetul, dar ele făceau de fapt acelaşi lucru. Ca să nu mai vorbim că, altfel, în viaţa lor de zi cu zi, nu se dau deloc în lături de la pornografie (chiar dacă nu difuzează scene propriu-zise de acuplare). Obscenitatea e la ea acasă în politică, în viaţa mondenă şi, în general, în spaţiul public pe care ni-l livrează micul ecran. În ciuda onorabilităţii cu care fac paradă unele dintre ele, cele mai multe dintre televiziunile noastre nu sînt altceva decît nişte dame de consumaţie. E de-a dreptul ironic ca tocmai ele să fie scandalizate la vederea unui sex de bărbat.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.