Un hacker din viața mea

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Un hacker din viața mea jpeg

Pe R. l-am cunoscut în urmă cu mai mult de 11 ani, cînd l-am abordat pe mIRC, într-o seară, de la clubul de net din cartier. Mi s-a părut că are un nick interesant şi i-am cerut rapid un „asl pls“. A fost o întîmplare banală, dintr-un şir lung de evenimente care ar fi putut să-mi schimbe viaţa complet. Mi-a răspuns imediat şi a început să îmi pună tot felul de întrebări ciudate, dacă sigur sînt fată, dacă sigur sînt la liceu, dacă nu cumva am un interes ascuns şi, mai ales, de ce mă interesează persoana lui. În primă fază, recunosc că am vrut să renunţ la micul nostru chat, în fond mIRC-ul era plin de băieţi de liceu care abia aşteptau să le ceară cineva „asl-ul“. Mai apoi mi-a trecut prin cap: poate era fix un tip din acela misterios şi mişto pe care îl aşteptau toate fetele de vîrsta mea cînd pierdeau vremea pe net. 

La cîteva zile după prima noastră convorbire, mi-a intrat pentru prima dată în e-mail. A răscolit cît a putut şi şi-a dat seama că sînt sinceră. Chiar eram o fată de aproape 16 ani în căutarea unui băiat de care să se îndrăgostească fatal. Mi-a mărturisit că pe el îl urmăreşte FBI-ul şi am hotărît instantaneu că trebuia să ne întîlnim. Sîmbătă după-masa, în faţa unui restaurant de pe bulevard, m-am lăsat aşteptată ca-n filme, în timp ce pe ai mei îi minţisem că mă duc să iau un caiet de fizică de la un coleg. Cu toate astea, cînd am ajuns acolo, R. încă nu venise. Aşa că mi-am făcut o mie de idei, nu ştiam cum arată şi mi-am ţinut respiraţia de fiecare dată cînd a trecut un alt tip pe lîngă mine. Am încercat să-mi găsesc de lucru cu ceasul, cu mănuşile, căciula, degetele, un ziar, mi-am dezlegat şi legat şireturile la loc de mai multe ori, am măsurat cu paşii distanţa dintre restaurant şi banca din staţie. Într-un tîrziu a apărut, dar nu m-am îndrăgostit din prima de el, ci abia pe parcurs. Şi reciproca a fost valabilă, eram prea vorbăreaţă, ca de obicei. Am intrat în restaurant şi am băut cîte o bere. El avea vreo 17 ani, fuma şi mi-am dat seama că are mîinile incredibil de mici, probabil chiar mai mici decît ale mele, lucru aproape uimitor. Mi-a trecut prin cap că asta se întîmpla pentru că toată ziua nu făcea altceva decît să tasteze, lucru care, de-a lungul anilor, probabil că efectiv îi micşorase degetele. Era un tip cool. În cel mai scurt timp, R. a devenit hackerul meu personal.

Hackerii din Oltenia 

Pe băieţii pricepuţi din Rîmnicu Vîlcea şi din Craiova i-am cunoscut peste mai bine de un an, la o petrecere. Habar n-aveam cine sînt, iar R. îmi explica, foarte răbdător, de unde este fiecare şi ce face. Unul putea sparge mail-uri în doar cîteva secunde, iar altul, de exemplu, îţi scurtcircuita rapid computerul, dacă te puneai cu el. A fost o perioadă în care m-am simţit ca în mijlocul unei găşti imense de oameni cu puteri paranormale, un fel de mutanţi care puteau face lucruri magice. Nici unul dintre ei nu avea nume, ci doar porecle. Puteau să-ţi intre în calculator în cîteva secunde, îţi demascau scrisorile de dragoste sau fotografiile necuviincioase cît ai zice mIRC, nu stăteau la discuţii pe net, ci căutau noi victime, spărgeau din plăcere servere şi pagini ale unor universităţi faimoase din întreaga lume, apoi scriau acolo o înjurătură pe româneşte şi un nume de cod, ca să ştie toată lumea că ei au fost. Erau, în mod sigur, supraoameni. Dintre hackeri făceau parte foarte puţine fete, amazoane ale programelor de „flood“. Restul personajelor feminine erau doar iubitele unor „maeştri“, toată lumea le cunoştea şi le respecta direct proporţional cu respectul cuvenit iubiţilor. De cele mai multe ori, „casta“ hackerilor din sudul României nu includea, de nici o culoare, fetele. Puteam asista la discuţii pînă la un anumit moment, după care ori eram rugate să părăsim încăperea, ori pur şi simplu se foloseau termeni atît de complicaţi, încît nu mai pricepeam nimic. 

Agenţii FBI au mai venit de cîteva ori în oraşul meu natal, sau cel puţin aşa umbla vorba. Uneori, stăteam ascunşi în casă cu zilele, nu deschideam computerul şi nici măcar nu îndrăzneam să ridicăm receptorul telefonului. Ne înţelegeam prin beep-uri şi ne întîlneam, cu toţii, în subsolurile blocurilor. Dacă un ziar publica ceva despre misteriosul meu hacker personal, trebuia să ne trezim de la ora 5 dimineaţa. Ne urcam într-un taxi şi colindam toate chioşcurile, benzinăriile, staţiile de autobuz, de unde plecam cu braţele pline de ziare. Erau zile în care aveam foarte mulţi bani, mergeam la un restaurant de la marginea oraşului şi comandam toate prostiile despre care nu mai auzisem pînă atunci. Plăteam cu hîrtii mari şi nu ne trebuia restul. Eram importanţi. Alteori, duminica îmi cumpăra baclava şi, în general, cam tot ce doream, apoi povesteam pe întuneric despre coduri. În unele luni de vară în care hackerilor le mergea mai prost, stăteam pe o bancă în parc şi ne scotoceam de mărunţiş prin buzunare ca să avem de o îngheţată. Sau mergeam la plajă, pe malul Dunării, purtînd neapărat ochelari de soare şi pălării de camuflaj. Pericolul ar fi putut veni de oriunde şi totul trebuia pus la îndoială. Nimeni nu era cine părea a fi, nimic nu era sigur, iar autostopiştii care ne luau în maşinile lor la întoarcere nu erau de încredere. Viaţa era, oricum, minunată la 16 ani. 

Războiul meu secret 

Uneori, o dată pe an sau poate mai rar, avea loc cîte un „congres“ al hackerilor. Desigur, nu eram invitată şi oricum nu aş fi putut participa, dar nici măcar nu puteam afla foarte multe despre ce se face acolo. Toţi aceşti băieţi cu puteri supranaturale se întîlneau undeva, la Rîmnicu Vîlcea, la Craiova, chiar la Severin, se încuiau într-un loc secret şi se apucau de băut. Între timp, puneau la cale diverse scenarii şi, la sfîrşitul a trei sau patru zile, strategiile erau stabilite. Era nevoie şi de o ierarhie, iar cînd lucrurile o luau razna, putea deveni chiar periculos. De exemplu, un timp R. şi cu mine am umblat împreună cu un fel de bodyguard, un prieten de vreo 18 ani mereu pregătit să ne apere dacă altcineva vrea să ne anihileze. Era o viaţă paralelă, un fel de război secret, minunat, despre care familia mea nu avea nici cea mai mică idee. Dacă tot o ţinea aşa, aveam toate şansele să ajung regina cluburilor de Internet din orăşelul meu natal. 

Aş fi putut, desigur, să devin chiar soţie de hacker, dacă nu m-aş fi gîndit că ar fi cazul să mă întorc la fostul meu iubit. După primul e-mail pe care i l-am trimis acestuia, a fost o chestiune de ore pînă cînd R. să afle ce era în capul meu. Prietenia mea cu el a continuat cîţiva ani, pînă cînd a trebuit să plec la facultate. Mai apoi, el a crescut, s-a transformat din hacker într-un simplu funcţionar, iar cînd l-am rugat să spargă e-mail-ul unui băiat mi-a spus că nu mai ştie cum să facă asta. Că acum sînt legi, că e ilegal şi că, oricum, şi-a şters din computer toate programele. Mi s-a părut trist că nu mai voia să fie Robin Hood-ul meu personal. Anul trecut, din plictiseală, l-am căutat pe Facebook. Se căsătorise, avea şi un copil. Cred că îmbătrînea. Sincer, a fost un moment de groază, cînd mi-a trecut prin cap că acelaşi lucru se va întîmpla şi cu mine.

Lavinia Bălulescu este jurnalistă şi scriitoare.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.