Ce sînt Chromebook-urile?

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Săptămîna trecută, The Verge anunța că vînzările de Chromebook-uri le-au depășit, în premieră, pe cele de laptopuri Apple. Ce este un Chromebook și ce importanță are pentru noi, profanii, o astfel de statistică?

La prima vedere, un Chromebook arată ca orice alt laptop, dar filozofia după care e gîndit e foarte diferită și, posibil, revoluționară pentru felul cum ne utilizăm calculatoarele. În principiu, piața calculatoarelor portabile este împărțită între cele care rulează Windows și cele, mai costisitoare și mai  șlefuite, livrate de Apple cu propriul sistem de operare. Deși în ultimele sezoane Apple și-a crescut vînzările, loc de un al treilea sistem de operare nu prea există, lucru dovedit și de răspîndirea foarte restrînsă a nenumăratelor variante de Linux care pot rula pe aproape orice și care fac deliciul hackerilor.

Prin 2009, Google a venit însă cu o idee revoluționară: din moment ce viteza de transmisie a datelor pe Internet a atins cote colosale, ce-ar fi să gîndim o mașină care lucrează și stochează fișierele rezultate pe același Internet – altfel zis, în ­cloud?

Asta se putea realiza pe baza unor prin­cipii deja existente. Google oferă spațiu de stocare în cloud prin așa-numitul Google Drive, iar aplicațiile incluse în Chromebook-uri pot fi rulate în browser, programul pe care pînă acum îl foloseam pentru navigarea pe Internet. Dacă vreți să vedeți ceea ce vede un utilizator de Chromebook, puteți merge la docs.google.com cu ajutorul foarte popularului Google Chrome. Productivitatea pe care o obții dintr-un laptop clasic, cu Windows, e bazată pe suita Office (de la Microsoft, de obicei), care oferă în principal programe pentru documente, tabele și prezentări. Ei i se adaugă aplicația de e-mail, Outlook, în cazul Microsoft Office, cu echivalent în Gmail-ul Google.

Cu alte cuvinte, prin cele două, Google oferă, din start, online, un gen de productivitate asemănătoare cu cea de pe laptopurile de sine stătătoare. Pentru nevoi personale și entertainment, există aplicații gen Google Photos, care a înlocuit Picasa și răspunde tuturor dorințelor oricărui fotograf amator.

OK, dar ce-am avea de cîștigat ținînd documentele în cloud, și nu pe propriul calculator? În primul rînd, memoria pe care o consumăm stocîndu-le local. În al doilea rînd, un plus de portabilitate, pentru că ceea ce ținem în Google Docs poate fi partajat cu alți utilizatori prin cîteva click-uri de mouse. Și, în fine, bani, deoarece ­Google Docs e gratuit, spre deosebire de Microsoft Office, care continuă să aibă succes contra cost, dacă nu din alt motiv, fiindcă utilizatorii și departamentele de IT ale companiilor, care dictează politica de software, s-au obișnuit cu ea.

Chromebook-urile mai au însă un avantaj. Costă de la 170-200 de dolari în sus (în SUA; în România, le-am găsit în magazinele online începînd de la aproximativ 1000 de lei). Poți obține un laptop utilizabil, chiar și mutant, la asemenea bani? Răspunsul e afirmativ, fiindcă aplicațiile rulate prin browser consumă puține resurse. Un Chromebook este, cu alte cuvinte, un laptop cu caracteristici mai slabe, care face o treabă (aproape) la fel de bună ca o mașină puternică dotată cu Windows sau Apple. Iar procesoarele gen i3 înseamnă și consum scăzut de energie, astfel încît o autonomie de șapte-opt ore e ceva ușor de atins pentru un Chromebook, pentru ca recordurile să depășească ușor zece ore.

Interesant e faptul că în toată această combinație de optimizări de hardware și software nu există nici o idee care să răstoarne cu susu-n jos nici ideea de program, nici pe cea de online, nici procesoarele, plăcile video și celelalte componente existente în momentul de față. Un Chromebook e, în principiu, un laptop foarte asemănător cu toate celelalte. Caracteristicile lui se cuplează însă cu filozofia sistemului de operare, așa-numitul Chrome OS, de fapt un derivat de Linux.

Pentru utilizatorii conservatori, MS Office și un Windows recognoscibil sînt, cum se spune, sfinte. La prețurile de dumping la care sînt disponibile Chromebook-urile, acestea încep să fie folosite însă de studenți și elevi, fără prejudecăți și probleme de compatibilitate în materie de sisteme de operare. Posibil, peste 20 de ani, Chromebook-urile ar putea ajunge la putere odată cu utilizatorii lor posesori de maturitate.

Bineînțeles, Chromebook-urile au și dezavantaje. Unul dintre ele e că te înghesuie în ecosistemul tot mai suspectat în ultima vreme că renunță nu doar la litera, ci și la spiritul sloganului de la începuturi – „Nu fi rău! / Don’t be evil“. E cumva riscantă, sau cel puțin stîrnește vagi urme de paranoia ideea că pui în brațele Google nu numai corespondența pe e-mail și traseele căutărilor tale web, ci și documente mai mult sau mai puțin confidențiale pe care le-ai fi păstrat pe hard, dar acum le ții în cloud-ul companiei. Și, nu în ultimul rînd, economiile de bani înseamnă alte tipuri de cheltuieli, pentru că cei 15 GB de spațiu pe care Google îi pune la dispoziție gratuit nu sînt suficienți pentru arhive de documente și poze mai serioase.

Altfel, însă, Chromebook-urile sînt nu doar copiii Google, ci și ai unei epoci în care caracteristicile seci ale computerelor nu mai contează. Contează, pur și simplu, ca dispozitivul achiziționat să-și facă treburile cît se poate de bine, de la video livrat HD, la recunoașterea fețelor din fotografii. Cumva, un laptop mai bicisnic de la Google iese cîștigător în fața unuia clasic, mai performant, atunci cînd folosește într-un fel sau altul celebrele servere de date ale la fel de celebrei companii – așa cum se întîmplă cu telefoanele iPhone, care își fac treaba mai bine decît Samsung-urile cu caracteristici tehnice mai bune, de la cameră la procesor.

Una peste alta, un Chromebook e o mașină ciudată pentru utilizatorii inveterați de Windows, ceva pe deasupra și ieftin pentru posesorii de Apple, dar și un dispozitiv care prevestește viitorul. Mai precis, unul care ne va plăcea mult mai mult cînd vom începe să plătim abonamente pentru serviciile Apple sau Google.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni, Humanitas, 2009.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.