⬆
La zi în cultură
Pagina 87
Propunerile Dilema veche - snooker, dans, teatru
Noi apariţii în două dintre seriile mele de autor preferate de la Editura Polirom: Vladimir Nabokov – Priveşte-i pe arlechini (traducere de Anca-Gabriela Sîrbu) şi José Saramago – Lucarna (traducere de Simina Popa), două cărţi pentru care, dacă n-ai timp să le citeşti pe-ndelete, merită să-ţi iei două zile de concediu. (Marius Chivu)
Filmul Flight (2012), în regia lui Robert Zemeckis (autorul lui Forrest Gump), cu Denzel Washington – pentru că nimic nu e cum te-ai aştepta să fie, ci problemel
Îngeri & fotbalişti
„Nu-i aşa că poezia există? Spune, nu-i aşa? Mergi pe stradă şi, deodată, vezi un zid de cărămidă şi-ţi vine să cazi în genunchi, sau vezi un gard sau o cişmea subţire-n fundul unei curţi, picurînd veşnic pe-o lespede alături de-o găleată goală, sau te urci cu sufletul pe-o scară sprijinită de cine ştie cînd, sau chiar îţi vine să săruţi mînerul de alamă al unei uşi."
Schimbarea
Schimbarea trece drept scrierea autobiografică a lui Mo Yan. Asta o face, din capul locului, de două ori interesantă. Mai întîi, pentru că în cărticica aceasta încape viaţa de pînă prin 2010 a autorului, adică a celui care, în 2012, avea să fie nobelizat în literatură.
Călin Peter NETZER: "Trebuie să ieşim din impasul minimalist" - interviu
Cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Călin Peter Netzer, Poziţia copilului, a obţinut Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin. În primul weekend de la lansare, filmul a înregistrat aproape 20.000 de spectatori.
Micile librării strigă "ajutor"
Micile librării independente caută soluţii de supravieţuire pentru a rezista pe piaţă. În lupta cu concurenţa din zona online, şansele de a reuşi, de a fi rentabile sînt mici. Cumpărătorii de carte îşi schimbă, de la un an la altul, comportamentul de consum. Amazon.com cîştigă tot mai mult teren.
Pe vremea mea...
sfîrşit (work in progress) este epilogul unui alt spectacol, făcut la începuturile idealiste ale carierei de actor. „La 19 ani (eram student în anul I la actorie), am fost foarte mîndru că spectacolul în care jucam – în afara şcolii – fusese programat chiar de ziua mea de naştere."
Sindromul Stendhal
Citesc, în ultima vreme, tot mai multe cărţi în format electronic, mai ales de nevoie, dar şi pentru că n-am răbdare (uneori) să aştept cartea pe hîrtie. Formatele electronice fiind mai versatile, a trebuit să-mi găsesc un sistem de „notiţe şi însemnări“ adaptat noii lecturi.
Audiopeisaje
De cîte ori aud expresia „dream logic“, îmi amintesc de dialogurile în polonă din scenele onirice ale filmului lui David Lynch, Inland Empire, scene pe care cineva a uitat să le subtitreze pentru premiera din cadrul festivalului TIFF, de acum cîţiva ani.
„Întîmplări cu oameni şi animale“
"Prin 2007, am scris mai multe povestiri inspirate de întîmplările pe care le-am avut eu cu animalele. De la ele, am pornit să scriu apoi un lungmetraj. Am făcut Colivia şi Lord, scurtmetraje de sine stătătoare, dar ele se regăseau de la început în povestea din Domestic."
Iniţiere în alfredologie
Probabil că nu se poate verifica, dar e rezonabil de presupus că filmele lui Hitchcock au generat mai multe texte exegetice decît ale oricărui alt autor cinematografic (David Bordwell observa recent că parcurgerea întregii mase de studii hitchcockiene ar constitui, ea însăşi, un job de cercetare pe viaţă), iar dintre filmele sale, Psycho nu-şi dispută decît cu Vertigo şi cu Rear Window statutul de obiect de studiu predilect.
Cu Bruce Lee la Mamaia
La ora aia, în vara anului 1993, cînd m-a sunat Mihai Godoroja să mă-ntrebe dacă nu aş vrea să cînt la acelaşi festival cu Alvin Lee şi Jack Bruce, am trăit un moment de spaimă existenţială. Pînă atunci, mă erijasem (un „deci“ sau un „decît“ al anilor ’90) în reprezentantul generaţiei flower power în România; acum, trebuia să mă confrunt cu propriii zei.
Diminuendo şi crescendo în critica de film - interviu cu Jonathan ROSENBAUM
Jonathan Rosenbaum nu are nevoie de nici o prezentare, deşi ar merita reamintit că a împlinit 70 de ani de curînd. Cititorii revistei Dilema veche care sînt la curent cu critica de film importantă (de parcă ar exista şi un alt fel) îl cunosc, probabil, pe acest critic de film american.
Propunerile Dilema veche
● Patru motive care-mi sînt suficiente pentru a vedea Hitchcock, una dintre premierele cinematografice ale lunii martie: Alfred Hitchcock, scena aia din Psycho, Dame Helen Mirren, Sir Anthony Hopkins. (Patricia Mihail)
Cît, cum şi ce citesc românii
Ştim atît de puţin despre preferinţele şi obiceiurile de lectură ale românilor, încît orice sondaj pe această temă mi se pare de netrecut cu vederea. În general, sîntem foarte deficitari cînd e vorba de date şi cifre, care sînt şi foarte rar aduse la zi.
Salman Rushdie, Surîsul jaguarului
Eu zic că în iulie 1986, cînd dădea curs invitaţiei de a petrece trei săptămîni în Nicaragua, Rushdie se supunea unui foarte greu exerciţiu de obiectivitate. Cum să fii realist cînd realismul de acolo, în binecunoscutul stil sud-american, o ţinea tot într-un bruderschaft cu magicul?
„Am avut întotdeauna o atitudine publică şi critică“ – interviu cu artiştii Lia şi Dan PERJOVSCHI
Artiştii vizuali Lia Perjovschi şi Dan Perjovschi şi dirijorul Yoel Gamzou sînt laureaţii celei de-a cincea ediţii a Premiului „Prinţesa Margriet“ al Fundaţiei Culturale Europene. Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 19 martie 2013, la Bruxelles, în prezenţa Alteţei sale Regale Prinţesa Margriet a Olandei.
Democraţia contra democraţiei
E ciudat şi, în acelaşi timp, natural felul în care, uneori, democraţia reuşeşte să se saboteze singură, cu propriile instrumente. Ceea ce se petrece acum în Ungaria ilustrează perfect modul în care un stat democratic se poate transforma, pe nesimţite, în tiranie.
Nevrozele criminale ale părinţilor noştri
Există regizori care au cîte un actor-fetiş, pentru care construiesc spectacole aşa cum regii ridicau pe vremuri catedrale, temple ori palate. Pentru regizorii tineri, fetişismul este pragmatic, ia forma coagulării unei echipe cu care împărtăşesc gustul pentru anumite tematici ori estetici şi cu care pot dezvolta un stil de lucru eficient.
Domnişoara Julie - Ţinuturile joase - Visul unei nopţi de vară
● Domnişoara Julie de Strindberg, în regia lui Felix Alexa, se joacă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj în 19 martie, ora 20,00, cu Zsolt Bogdán şi Anikó Pethö – printre mere ionatane, al căror parfum ajunge pînă la public (plasat, de altfel, foarte
Şase ancore pe cer, la apus
Cred că abia atunci cînd nu mai faci cronică de întîmpinare, poţi descoperi actualitatea literară în deplină libertate. Fiecare avem listele noastre secrete de cărţi pe care le căutăm prin librării, biblioteci şi anticariate (cînd nu pe la prieteni), mai ales atunci cînd teancurile obligatorii se înalţă ameţitor.
Life on Terra
A fost mereu complicat să mi-l imaginez bătrîn pe David Bowie. Într-o lume, cea a pop-ului, obsedată de tinereţea fără bătrîneţe a star-urilor, poate că l-aş fi vrut mort. Împuşcat de un fan cu creierii tulburaţi, la ieşirea din studio în ultima zi a înregistrărilor pentru The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars.
White Walls
Varianta digitală a albumului va fi cel mai probabil disponibilă ca download pay-what-you-want, deoarece ne place libertatea pe care o oferă ascultătorilor.
Despre oameni şi zei
Un infantil kammerspiel românesc, dar wannabe american, foarte low-budget şi sărăcuţ în idei, Killing Time al lui Florin Piersic Jr. se trage, în primul rînd, din Reservoir Dogs şi din Pulp Fiction, apoi din ceva Coen Bros., ceva Jarmusch şi ceva teatru modern, mergînd înapoi, via Stoppard, pînă la Beckett.
„Învăţ mereu lucruri noi despre tăcere“ – interviu
Născut în Ucraina şi devenit celebru la Moscova şi la Oslo, pianistul din Chişinău, Misha Alperin (n. 1956), va cînta sîmbătă, 23 martie, la Biserica Luterană din Bucureşti, în cadrul Festivalului Jazz in Church (21-24 martie 2013).
Propunerile Dilema veche
La Muzeul de Geologie din Capitală, la magazinul de suveniruri, pe lîngă pietre şi bijuterii din rocă, găsiţi şi plicuri filatelice cu timbre străine, pe categorii. Unul costă doar 3,50 de lei. (Stela Giurgeanu)
„Camera din faţă“ (de pe Mendeleev 22) e un amestec simpatic şi uşor înghesuit de multe soiuri de ceaiuri şi cafele, şerbet, dulceaţă şi prăjituri de casă. (Iaromira Popovici)
Pentru scrierea creatoare
După mai bine de douăzeci de ani petrecuţi în cenacluri, am ajuns la concluzia că ceea ce-i deosebeşte pe adevăraţii scriitori de simplii veleitari nu e doar talentul, ci şi munca depusă, efortul pe care cel ce scrie e dispus să-l facă pentru a găsi cea mai adecvată expresie pentru ceea ce vrea să comunice.
Ali şi Nino
Ali şi Nino e capodopera acestui autor. Roman de dragoste (între un azer musulman şi o georgiană creştină), de război, de splendidă polifonie culturală şi imensă cacofonie a inflexibilităţilor fanatice, cartea pare scrisă de mîna unui foiletonist expert în exotism, dar şi în dileme mai vechi ca vremurile.
"Vom continua să fluierăm în biserică" - interviu cu Alexandru SOLOMON
"Spuneaţi că discriminarea se rarefiază?! Noi am programat un film despre homofobie, se numeşte Call Me Kuchu. Filmul se petrece în Africa şi prezintă personaje similare cu cei care au năvălit în sala de la MŢR ca să îşi strige indignarea. La fel şi în Uganda, doar că acolo, în cele din urmă, homosexualii sînt vînaţi şi ucişi."
Sărac, dar militant
După ce două decenii la rînd oraşul Berlin a promovat politici urbane ecologiste, de protejare a patrimoniului şi de sprijnire a artiştilor, primăria dă semnale că e deschisă pentru proiecte imobiliare de anvergură. Oraşul pe care primarul Klaus Wowereit îl vedea „sărac, dar sexi“ e acum prea sărac ca să-şi mai permită să refuze avansurile investitorilor.
Una dintre celelalte istorii
În fiecare an, în februarie, în opt ţări din lume (cărora, de doi ani, li se adaugă şi România), se organizează Luna Istoriei LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender). Manifestarea presupune o serie de acţiuni culturale şi educative (proiecţii de filme, expoziţii de artă, teatru, discuţii, educaţie nonformală, petreceri şi ateliere).
Scopul pelerinajului e un alt pelerin
Dacă penultimul volum al Olgăi Tokarczuk (tradus, la sfîrşitul anului trecut, de Cristina Godun, la Editura Art) ar fi fost scris în româneşte şi-ar fi apărut la Bucureşti, primul lucru care s-ar fi spus despre el ar fi fost: nu e un roman. E eseu, e proză scurtă, e, pe alocuri, poem în proză, dar nu, nici vorbă, nici în ruptul capului nu e roman.
Din garda veche
Dacă vreţi să vedeţi de unde se trage post-jazzul norvegian pe seama căruia am tot bătut apa în piuă în această rubrică, vă recomand Odiseea în studio şi concert a lui Terje Rypdal, un artist dintr-o altă generaţie, un album dintr-o altă generaţie decît cele despre care am mai povestit aici în context scandinav.
Rusty Heart Tour
"Albumul nostru de debut, Now In Stereo, are doi ani şi ceva, EP-ul, Fortunes, puţin peste un an. Dacă s-a schimbat ceva s-a schimbat în bine, şi anume, în nevoia românilor de concerte. Am concertat tot mai des şi în tot mai multe oraşe. Spre ce ne îndreptăm e greu de spus cu exactitate, dar ştim că lucrăm cu spor la noul album, iar acest lucru ne place."
Quiet desperation
Cel de-al doilea lungmetraj al lui Marian Crişan, Rocker, e un discret, dar împlinit studiu de personaj(e) şi de mediu. Într-un oraş din Ardeal trăiesc un tată (văduv) şi un fiu. Fiul (Alin State) are o trupă rock. El are, de asemenea, o problemă cu drogurile. Slujbă n-are.
E România altfel?
Încep prin a spune că eu nu am vrut să citesc cartea domnului Lucian Boia din cauza titlului. Mi-am zis: iată o nouă carte care o să se vîndă ca pîinea caldă pentru că are un titlu promiţător mai ales pentru cei care caută răspunsuri la întrebări pe care nu au timp să şi le pună, iar cărţi din astea am mai tot citit, eu însămi fiind un astfel de cititor care la final rămîne cu buza umflată.
Suita retro a Bucureştiului
Nefiind propriu-zis o continuare a romanului Viaţa începe vineri (2009), cel puţin nu în sensul banal şi limitat al termenului, Viitorul începe luni este însă o carte simetrică, Ioana Pârvulescu construind aceste cărţi ca pe o suită retro în oglindă. Romanele se poti citi foarte bine şi separat, dar ar fi păcat, căci împreună alcătuiesc un organism narativ mai savuros şi mai complex, deloc redundant.
Privind soarele în faţă
Eseu cultural, carte de memorii şi confesiuni, curs implicit de dădăceală psihanalitică – cartea aceasta discută în termeni terapeutici ceea ce Julian Barnes, în Nimicul de temut (tot din 2008!), analizează de pe poziţia literatului panicat: „tentativa de a găsi acceptarea modernă, matură, nereligioasă a sfîrşitului nostru inevitabil.“
Moştenirea lui Andrei Tarkovski în jazz
S-a apucat de pian din plăcere, apoi a devenit profesor de muzică, pentru ca, în cele din urmă, François Couturier (n. 1950) să aleagă cariera de muzician profesionist. Restul e legendă, începînd cu turneele în cvintetul lui John McLaughlin, continuînd cu numeroase imprimări la ECM, coloane sonore şi înfiinţarea Tarkovsky Quartet.
Jazz in Church, La peau douce, Kyralina
Grăbiţi-vă să prindeţi ultimele bilete la prima ediţie a Festivalului Jazz in Church. Vă spun doar cîteva nume, ca să vă convingeţi singuri: Nik Bärtsch, Sha, Mats Eser & String Orchestra, François Couturier, Ferenc Snétberger, Paolo Vinaccia, Misha Alperin, Anja Lechner, Arianna Savall, Alexander Bălănescu. Mai multe informaţii, pe jazz.ro. Deci ne vedem la biserică, da? (Luiza Vasiliu)
Blocade & baricade - economia salvează cultura
Ar mai fi de adăugat că în special Germania are o infrastructură culturală extrem de extinsă, moştenită, parţial, din cauza vechii diviziuni. Vechile instituţii ale RDG şi RFG au fost, în mare parte, păstrate, ba chiar instituţii după model refegist s-au replicat, după unificare, în fosta RDG (şi invers); s-au creat şi instituţii noi.
"Cum e, de fapt, România?"
Cînd am plecat definitiv din ţară, am vrut să-i las un bilet. Trăisem împreună peste treizeci de ani şi nu se cădea să dispar aşa, fără un cuvînt, păcălind-o că mă duc să iau pîine cu ditamai geamantanul după mine. După „Dragă România“ şi o virgulă, m-am oprit.
Scene din viaţa de la ţară
Textul lui Mimi Brănescu despre universul în derivă al satului românesc (nu că urbanitatea mioritică nu ar fi la fel de lipsită de busolă) face carieră. După montarea lui Alexandru Dabija de la Teatrul Act, cu Marcel Iureş în rolul tatălui – un spectacol bine închegat –, Andrei Cohn a făcut un film (ce are premiera la toamnă) şi Vlad Massaci – un spectacol la Teatrul de Comedie.
Realitatea iluziei
Citită după aproape 20 de ani de la apariţie (şi, desigur, nereeditată, deşi se găseşte foarte greu), cartea îşi păstrează intactă actualitatea atît în partea ei aşa-zis diurnă (de viaţă literară, lume culturală românească, articulată în pofida izolării şi care, pe alocuri, mai păstra ştaiful de odinioară), cît şi în cea „nocturnă“.
Romanţe pentru noaptea tîrziu
Cu aceste peste 43 de minute ale celui de-al 15-lea album de studio făcut împreună cu The Bad Seeds, Cave şi grupul său de acompaniament construiesc o operă răvăşitoare şi bîntuitoare, minimalistă, contemplativă şi lunatică, cumva reprimată, „a ghost-baby in the incubator“, aşa cum o numea însuşi autorul ei.
„Spectatorul trebuie să ştie că o să rîdă“
"Ştiu doar că există foarte mulţi oameni care lucrează la lungmetraje independente, chiar acum. Epoca digitală e aici. Şi ia amploare de la o lună la alta, tehnologia avansează rapid. Eu am făcut o pauză de şapte ani. Atît a trecut de la filmările pentru Fix Alert. Consider că a fost o pauză benefică."
Genitrix
Cel de-al treilea film al lui Peter Călin Netzer, Poziţia copilului, e un studiu despre simbioza malignă dintre o mamă asfixiantă (Luminiţa Gheorghiu) şi un fiu ultracocolit (Bogdan Dumitrache), pe fundalul prăpastiei care desparte clasele sociale privilegiate de cele defavorizate, totul în lumina clinică a post-factum-ului unui accident rutier.
Semnul cercului
Azi înţeleg exigenţa orientală: „o viaţă pentru un cerc“. E complexă, căci, dincolo de caligrafia împlinită, ea implică sau orgoliul de a-ţi desena viaţa ca un cerc, sau destinul care, la capăt de drum, o constituie, fără voia ta, în cerc. Cerc nedeliberat, accidental creionat.
Bilanţul Berlinalei 63 - premii, filme, revelaţii
Faptul că Poziţia copilului a primit Ursul de Aur nu a venit ca o surpriză. Filmul lui Călin Netzer a fost unul dintre marii favoriţi, nicidecum un outsider care şi-a luat prin surprindere adversarii. Ceea ce ne duce cu gîndul la 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile şi la competiţia de la Cannes din 2007. Într-un fel, istoria s-a repetat.
Ce poţi numi viaţă
În cu totul altă direcţie decît volumul precedent, Numele meu e Dmitri (Paralela 45, 2010), merge noua carte a lui Dmitri Miticov, poet tîrgoviştean despre care aflăm, o dată în plus, că prin acest pseudonim şi-a asumat, acum cîţiva ani, pe Internet, biografia ficţională a unui poet basarabean.
Arta orizontalei. Laudă tolănitului
O carte bine dispusă, de un enciclopedism simpatic şi vioi. Textul e pus în pagină în poziţia „culcat“, tonul e hîtru, abordările sînt interesante şi destinse, decupate în capitole precum „Gramatica orizontalei“, „Pentru un tolănit corect“, „Geneza saltelei“, „Fotoliul problematic“ ş.a.