Pe vremea mea...

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Pe vremea mea    jpeg

● sfîrşit (work in progress), de şi cu Robert Bălan. În alte roluri: Elena Vlădăreanu. Teatrul 7.

Îmbătrînirea e performativă. Nu bătrîneţea, aia cu pîslari şi memorie blocată la nesfîrşit în aceeaşi clipă pe veci pierdută (clişeu pe care cîteva spectacole, realizate de tangaProject la Căminul de bătrîni „Moses Rosen“, mi l-au şters din minte), nu maturitatea cu responsabilitate şi bune maniere (adică griji şi ipocrizie), ci îmbătrînirea – procesul lent, aproape insesizabil al îndepărtării de vitalitate (acel summum de convulsii plăcute, datorită căruia sîntem etichetaţi drept „energici“). Îmbătrînirea ca apropiere de resemnare, de calm, de acceptare aproape senină a faptului că timpul trece (şi lasă urme pe epidermă şi sub ea), a distanţării de „centru“ (de atenţie). Îmbătrînirea ca toleranţă, ca nostalgie cu măsură, ca melancolie aşijderea.

De 8 martie – Ziua Femeii, dar, în primul rînd, propria aniversare –, Robert Bălan îşi sărbătoreşte îmbătrînirea, „trecerea în rezervă“, plasarea într-o zonă netumultuoasă a vieţii, la periferie, în afara suprafeţei de joc. Robert Bălan are 34 de ani. A studiat actoria, a schimbat-o pe regie, a profesat ca jurnalist, e şomer (neînregistrat de vreo statistică oficială – disponibilizaţii din presă ştiu cum se întîmplă asta, prin forţarea rezilierii contractului cu acordul părţilor), soţ, tată şi acum, din nou, performer.

sfîrşit (work in progress) este epilogul unui alt spectacol, făcut la începuturile idealiste ale carierei de actor. „La 19 ani (eram student în anul I la actorie), am fost foarte mîndru că spectacolul în care jucam – în afara şcolii – fusese programat chiar de ziua mea de naştere. Îl vedeam ca pe începutul unei cariere extraordinare, în care trebuia să mă sacrific pentru «Măria Sa, Publicul». (Da, credeam în tîmpenii sentimentaloide de genul acesta.) După aia, am făcut orice ca să mă fofilez de la chestii lucrative, de Ziua Femeii. Adică de ziua mea de naştere. Cincisprezece ani mai tîrziu (acum îmi dau seama că au trecut 15 ani!), nu mai am chef nici de ieşit la bere, nici de party în familie. M-am gîndit, totuşi, să îmi serbez îmbătrînirea. Performativ.“ Între spectacolul de început şi cel de final se produce acest proces de reamplasare a identităţii din sfera idealismului roz în cea a resemnării placide. Semnele sînt inventariate cu o încăpăţînare haotică, de la nostalgia casetelor la din ce în ce mai des folosita expresie „pe vremea mea“, care determină un sentiment, dacă nu de solidaritate, măcar de înţelegere a „bătrîneilor de la bloc“. Textul e scris pe post-it-uri puse peste tot – „ca să nu îl uit“ –, de la apariţia în ţinută office – „costumul de nuntă“ – se ajunge treptat la papuci şi fes – identitatea îmbătrîneşte, se uzează –, fanul cu tricou Ugly Kid Joe este apostrofat de propriul kid – „tati, tati, tati, tati...“ Ca şi în identitatea performată de Farid Fairuz la subRahova, Realia (Bucureşti – Beirut), apare alcoolul, servit spectatorilor cu titlu exemplificativ, în pahare de plastic. La Fairuz, vişinata era un fel de madlenă a lui Proust, nu atît pentru că ar genera amintiri, ci pentru că le-ar da parfum şi culoare, le-ar face palpabile. La Robert Bălan, whisky-ul primit cadou are o funcţie practică: un discurs despre îmbătrînirea prematură trebuie „ajutat“ să nu devină patetic.

În fond, despre ce îmbătrînire este vorba? Despre una interioară, a mentalităţilor care se aşază în rutină şi a trupului care se degradează lent, şi una exterioară, a autoexilării sociale a unor oameni care nu se mai regăsesc în formulele identitare existente. Apartenenţa la generaţia tînără e pusă serios sub semnul întrebării, iar fizic, nu poate fi vorba de „bătrîneţe“. Undeva, între două lumi, între vîrste şi stări sociale este o generaţie suspendată. sfîrşit (work in progress) desenează o zonă cenuşie, în care se regăsesc o parte dintre cei care au 35-40 de ani (limitele sînt orientative), a căror biografie personală nu se adaptează societăţii. Schimbarea sistemului social şi a mentalităţii cu care a crescut această generaţie, criza economică şi socială care a determinat probleme financiare grave (ieşirea din „cîmpul muncii“), responsabilizarea socială (familie, copil) – sau dimpotrivă, lipsa ei –, toate acestea duc la simptomul „nu-mi găsesc locul“, la ruperea conexiunilor sociale, la biografii nedefinite. Identităţile de acest fel trec neobservate, una dintre caracteristici fiind exact apatia socială, retragerea din atenţia celorlalţi. Apoi, ele nu sînt nişte poveşti, nu sînt naraţiuni, nu au morală sau final. Sînt nelinişti şi dileme, înregistrarea hiperdimensionată a unui proces microscopic, deplasarea lentă de la un pol social la altul, un strop de disperare pentru că fugit irreparabile tempus (Robert Bălan marchează momentul în care un copil îi spune „săru’ mîna“, şi aş adăuga că femeia numită pentru prima dată „doamnă“, fără legătură cu starea civilă, suportă mult mai greu apelativul). Deschis chiar cu finalul, sfîrşit (work in progress) este spectacolul transformării incontrolabile a unei identităţi şi a procesului confuz de asumare a ei. Cu aceste performance, Robert Bălan face, însă, primul pas înapoi în centrul atenţiei, se reconectează la societate, se reidentifică. Spectacolul se va juca la sfîrşitul acestei săptămîni la lorgean theatre, iar apoi, oriunde va fi un spaţiu disponibil. Pentru toţi cei care au ascultat muzică pe casete.

Oana Stoica este critic de teatru.

● Unul dintre spectacolele marcante din cariera lui Radu Afrim, joi.megaJoy, s-a reluat la Teatrul Odeon. Afrim se joacă aici cu una dintre temele lui preferate, fragilitatea bătrînilor. Pentru personajele scriitoarei Katalin Thuróczy, bătrîneţea e prilej de retrăire ritualică a unui trecut glorios, dar decadent – măcar în amintire, căci memoria le joacă feste, şi care va fi fost adevărul, nu putem şti. Afrim face o disecţie culinaro-voluptuoasă asupra istoriei, fără să piardă prilejul de a da senilităţii deghizări delicioase, precum Adél cea uitucă şi minunatul ei căţel inexistent, Fifi. Spectacolul mai are o atracţie: melodiile ireverenţioase ale lui Vlaicu Golcea. joi.megaJoy se joacă miercuri, 27 martie, de la ora 19.

● La Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş, Compania Tompa Miklós joacă Beznă de mină de Csaba Székely, în regia lui Aba Sebestyén, în 25 şi 26 martie, ora 19,30. Spectacolul are o nominalizare la premiile Uniter, pentru cel mai bun actor în rol secundar, Bányai Kelemen Barna. Beznă de mină este al doilea episod din Trilogia minelor de Csaba Székely şi tratează corupţia, naţionalismul exacerbat şi conflictele interetnice, pe fondul sărăcirii satelor transilvănene.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.