⬆
La zi în cultură
Pagina 86
Corpuri sonore
În ReVerbs (instalaţie performativă cu premiera în festival), compozitorul Vlaicu Golcea devine performer (actant, muzician, fotograf) alături de coregrafa Özlem Alkiş (Turcia). Siluetele lor negre se insinuează discret într-un spaţiu deschis.
Un fenomen editorial
Este, fără îndoială, un eveniment faptul că o editură serioasă (Polirom) s-a hotărît să reediteze, într-o nouă traducere, India secretă de Paul Brunton. Din 1936, cînd a fost pentru prima dată tradusă în româneşte de Henriette Yvonne Stahl, cartea a circulat reeditată de edituri obscure, fără un minim aparat critic şi între nişte coperte care-ar fi băgat groaza în orice cititor de bun-simţ.
Drama King
Dacă noile MTV-uri – MTV-ul acela privit ca agregator şi emulsificator generaţional – aveau nevoie de puţină melodramă, numele ei a fost să fie James Blake, iar nu James Blunt. La sfîrşitul lui 2010, „Limit to Your Love“, cover-ul după piesa canadiancei Feist, îl viraliza cu succes pe tipul ăsta coborît din nordul Londrei.
Zic Zac
"Am început să la acest spectacol în urmă cu vreo patru-cinci ani. Pe-atunci, totul era la nivel de , senzaţii, energie şi – cel mai important – muzică. Toate ideile s-au adunat în urmă cu doi ani, cînd le-am sintetizat, curăţat şi aşternut pe hîrtie sub forma unui proiect pentru admitere la masterul de Coregrafie."
Trei în unu
Primit cu răceală la Sundance, Stoker e primul film hollywoodian al lui Park Chan-wook. Filmul lui precedent, Sete (Bakjwi, pe titlul său sud-coreean), era o adaptare după Thérèse Raquin al lui Zola, cu un preot-vampir pe post de protagonist.
"Unele cîntece au propriile lor fantome" - interviu cu Mark KNOPFLER
"Sînt surprins de cît de multe lucruri sînt capabil să produc. Nu ştiu dacă asta se datorează faptului că, îmbătrînind, nu mai sînt atît de distras de altele, însă, spre exemplu, chiar şi cînd sînt în turneu, mă trezesc că am mereu chitara alături şi lucrez la vreun cîntec."
Care este „Drumul către Finală” pe care l-ai alege?
Sponsored post: Spotul lansat astăzi este ultimul element din campania integrată brand-ului “Road to The Final” ce marchează al şaptelea an consecutiv în care Heineken este sponsor oficial al UEFA Champions League.
Propunerile Dilema veche - muzeu, teatru, tenis
● Cei din lume fără nume – un emoţionant caiet cu interviuri, statistici, fotografii şi documente de arhivă, editat de Muzeul Ţăranului Român împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în urma expoziţiei dedicate politicii pronataliste a regimului Ceauşescu, curatori: Lila Passima şi Cosmin Manolache. (Marius Chivu)
● Dacă nu vreţi nici la film, nici la teatru, puteţi merge joi, 18 aprilie, de la ora 19, la un workshop de reciclare a hîrtiei. Arca
Sfîrşitul intimităţii
Această nouă carte de poezie are toate atributele exterioare ale vulnerabilităţii: o plachetă de format mic, de nici 50 de pagini, apărută fără ISBN, într-o colecţie intitulată „Clandestin“, cu o copertă neagră, minimalistă, pe care titlul – Intimitate, mai degrabă sarcastic decît sentimental, apare scris cu font medical, sub grafica de monitor a sfîrşitului de activitate biologică, totul pus sub numele adevărat al poetei cunoscute pînă acum drept Angela Marinescu.
Ultimul dans al lui Charlot
Există o autobiografie a lui Charlie Chaplin, a apărut în 1964. Evident, ea nu putea să prindă întreaga viaţă a pămînteanului care l-a inventat pe Charlot, fie şi numai pentru că viaţa respectivă nu ajunsese încă la final: mai avea încă 13 ani pînă să se încheie, în 1977.
Mircea Cantor: artă pentru un an
Născut în 1977 la Oradea, Cantor şi-a început studiile de artă la Cluj, le-a continuat la Nantes, a fost de tînăr reprezentat de una dintre cele mai importante galerii din Paris – Galeria „Yvon Lambert“ – şi a avut expoziţii personale în instituţii precum: Philadelphia Museum of Art, Kunsthaus (Zürich), Le Crédac (lîngă Paris), MACRO (Roma).
A doua cădere a Zidului
La Berlin continuă gîlceava cu privire la viitorul East Side Gallery, un fragment din (fostul) Zid, pictat, în 1990, de cîţiva dintre cei mai importanţi artişti vizuali europeni. O parte a zidului a fost îndepărtată pentru ca pe terenul din spate, aflat chiar pe malul rîului Spree, să se poată construi.
Zgomotul şi ura
Într-un spaţiu nou pentru arta contemporană – tranzit.ro (Bucureşti, str. Gazelei nr. 44), Anca Benera şi Arnold Estefán chestionează concepte politice şi economice din perspectiva flexibilităţii acestora. În contextul schimbărilor majore care se produc în lume, de la reconfigurarea geopolitică la criza economică, doctrinele se dovedesc depăşite şi trebuie regîndite, adaptate la noile realităţi sau înlocuite cu altele noi.
Decalogul lui Nedelciu
Dacă, printr-o distorsiune temporală, ne-am trezi la sfîrşitul anilor ’80, la un cenaclu de proză (cum a fost cel condus de Ovid. Crohmălniceanu, de pildă) şi dacă, la acel cenaclu, ar citi (o povestire sau un fragment de roman) un prozator/o prozatoare de azi (unul dintre cei des pomeniţi pe Google) – fac pariu că s-ar rîde în hohote.
Exuberanţă şi vanitate
Lindsey Buckingham e tipul din Fleetwood Mac care nu e nici Fleetwood, nici Mac, dar i-a împins pe bătrînii britanici în mainstream, în America – chiar în pop, ar spune unii – şi l-a ajutat pe Bill Clinton să fie ales în 1993, cu un cîntec de campanie (de fapt, umblă vorba că Buckingham a rămas în Fleetwood Mac la insistenţa lui Clinton).
Aur şi vise
"În expoziţia , Mihai Zgondoiu şi curatoarea Olivia Niţiş ne propun un parcurs conceptual desăvîrşit. Mihai Zgondoiu se foloseşte de propriul accident pentru o inversiune autoironică: mîna artistului devine ea însăşi un obiect estetic demn de contemplare, un artefact, un icon contemporan."
Privind un film (III)
Care sînt şansele unui demers cinematografic mimetic-realist de a pune pe ecran „fapte şi doar fapte“ – nedeformate, neinflexionate de filtre ideologice? Teoria modernă de film e sceptică: adevărul nefiind ceva ce există pur şi simplu out there, ca o esenţă de care lucrurile sînt impregnate, cinema-ul nu-l poate „revela“.
Propunerile Dilema veche - dans, carte, film
● Pînă pe 25 mai, la Galeria Victoria Art Center, din Bucureşti, aveţi posibilitatea unei călătorii în timp: expoziţia citadină „Oraşul văzut de generaţia ’80“ a fost catalogată drept „cea mai amplă expoziţie din ultimii 20 de ani“. (Stela Giurgeanu)
● Librăria Flower Power din Sinaia, în care cărţile sînt nu numai mereu alese pe sprînceană de patronul-poet Codruţ Radi şi de soţia acestuia, ci şi aranjate cu gust; precum şi papetăria Micuţa Marie, aparţinînd aceluiaşi cuplu – plină de obiecte si
Şapte ani de NexT
Festivalul Internaţional de Film NexT a ajuns la ediţia cu numărul 7 şi va avea loc în perioada 10-14 aprilie în Bucureşti. Ce înseamnă să lucrezi la acest proiect, care sînt bucuriile şi obstacolele, ce filme vom vedea şi ce au pregătit pentru această ediţie – am aflat de la patru oameni importanţi din echipa festivalului.
Cum ne jucam odată
Textele, indiferent de natura lor – descriptivă, orală sau narativă, de tonul evocator rece ori patetic –, sînt toate stenice, au umor şi – cum altfel – o mare doză de nostalgie. O anume inocenţă devine perceptibilă inclusiv în jocul în sine al scrierii ca strategie a recuperării inocenţei pierdute.
Accabadora
Dacă nu vă poticniţi în copertă (imaginea de acolo îţi dă nişte aşteptări pe cît de molatece, pe atît de eronate) şi chiar deschideţi cartea, o să aveţi numai de cîştigat. Veţi descoperi, adică, o proză cu limpezimi vînoase şi taine tulburi, rurală ca decor, urbană în tăietura frazelor şi foarte atentă la poezia care le dă tîrcoale oamenilor .
Andrei CREŢULESCU: "Să împaci cu dibăcie capra intelectuală şi varza comercială" - interviu
În perioada 15-21 aprilie va avea loc cea de-a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Bucureşti. Veţi putea vedea filme care nu intră în cinematografele de la noi, titluri premiate la festivaluri mari şi pe care, cu siguranţă, le aşteptaţi deja. Pînă atunci, la cald, un preview de festival.
Preţul cărţii şi preţul traducătorului
Traducătorii români sînt cel mai prost plătiţi traducători din Europa. Tarifele se situează undeva la 2 euro pe pagină. Media europeană e de 12 euro, însă onorariile depăşesc, în unele ţări occidentale, chiar şi 20 de euro pe pagina tradusă.
Scrisorar
Ţac. Ţac. Ţac. Maşinile de scris ţăcăne ritmic. Sunetele lor desenează amintiri în care sentimentele se ascund în cuvinte. Ţac. Ţac. Ţac şi tac. Judith Ardeleanu citeşte o scrisoare dintr-o carte despre un băieţel care vede pe masa din bucătărie picioarele tăiate ale unui pui de găină.
Plastinare
Recunosc, literatura mi-a jucat întotdeauna feste în chestiunile etice. Cel puţin în primă instanţă. De cînd mă ştiu, mi s-a părut că o pagină bună – adică bine scrisă – răscumpără (aproape) orice. Trebuie şi acum să dau un pas înapoi, să mă gîndesc bine, ca să văd lucrurile dincolo de retorică, de sofisme, de conjecturi.
Queer Pop
„Istoria muzicii e fatalmente scrisă de mereu privilegiatul bărbat alb.“ Cuvintele lui Olof Dreijer, extrase dintr-un interviu acordat în martie, anul acesta, publicaţiei britanice The Guardian, nu sînt o noutate pentru filozofia trupei din care face parte, The Knife.
„Îmi place fotografia şi îmi plac şi cărţile bune“
"Sînt şi scriitorii, ca şi ceilalţi oameni, de la A la Z. Cred că pot spune că, de la 1 la 117, am întîlnit majoritatea tipologiilor umane (asta presupunînd că eu le-aş cunoaşte). Am găsit o mare satisfacţie, mi-a făcut o mare plăcere, dar am întîlnit şi mari provocări."
Privind un film (II)
În ultima vreme, criticul Richard Brody, care ţine un blog pe site-ul New Yorker, chestionează tot mai insistent respectul (după părerea sa, prea automat, prea de la sine înţeles) acordat unui anumit tip de demers cinematografic.
Un fabulos titlu de poveste - 6 aprilie 2013
Cei mai negri ani ai epocii de negru aur (1984-1988) i-am trăit în liceu. Liceul pedagogic din Suceava, numit pe atunci „Emil Bodnăraş“ (în amintirea unui localnic, cunoscut ideolog bolşevic şi co-făurar al comunismului pe plaiurile noastre).
România la tîrgurile internaţionale de carte
A fost sau n-a fost... bine? Joia trecută, la Clubul Dilema veche, am discutat despre participarea României la tîrgurile de carte (Göteborg, Torino, Madrid, Paris). Ce şanse au scriitorii români să se impună pe pieţele literare occidentale? Ce rol au politicile culturale?
Propunerile Dilema veche - concert, carte, expoziție
● A debutat în 2008, are patent românesc, a fost premiată şi lăudată, şi este unul dintre cele mai bune modele de jurnalism din mass-media românească: emisiunea România, te iubesc, difuzată în fiecare duminică, pe PRO TV, de la ora 18. (Stela Giurgeanu)
● În sfîrşit, e gata: albumul 117 scriitori români, la care fotograful Mircea Struţeanu lucrează de cîţiva ani, a apărut la Editura Publica. E un proiect de durată şi anevoios, căci nu-i de colo să reuşeşti să pozezi crema literaturii contemporan
Viitorul probabil
Redactor al mai multor suplimente şi fondator a două reviste SF online, coordonator de colecţii editoriale şi editor de antologii, semnatarul cîtorva rubrici de gen în mai multe publicaţii culturale, el însuşi prozator, distins cu mai multe premii, Michael Haulică este, de mai bine de un deceniu, poate cel mai vizibil promotor, deopotrivă harnic şi critic, al SF-ului românesc.
Fraţi de cruce
În spatele filmului Elling (2001; 13 premii; o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin) şi al piesei de teatru cu acelaşi titlu (montată prin toată Europa, inclusiv la noi – prin 2009, la Teatrul de Comedie) se află totuşi un roman: acest Fraţi de cruce al norvegianului hamburghez Ingvar Ambjornsen.
"Facem un fel de activism social"
Departe de interesul presei şi al publicului mare, de mai bine de 20 de ani, colecţia „Ethnophonie“ editează discuri, înregistrează muzici, arhivează voci şi tipuri umane, creează imaginea sonoră a unei Românii pe cale de dispariţie.
Literatură fără tutun - onanism legislativ
Grija paternalistă cu care statul ne interzice să ne facem rău capătă, pe măsură ce se întăreşte, accente tot mai ridicole. De pildă, în Franţa, doi senatori vor să lărgească spectrul legii care descurajează fumatul, limitînd publicitatea la ţigări. Legea „Evin“, adoptată în 1991, interzicea orice formă de publicitate directă sau indirectă, precum şi orice campanie promoţională la produse pe bază de tutun.
Evanghelia după Woland
O jumătate de sală de teatru / biserică părăginită, cu plafonul / cupola crăpat(ă) şi balconul / amvonul în care stau membrii consiliului artistic care exercită cenzura asupra romanului blasfemitor. În lojele laterale, Pilat şi Afranius discută despre Iisus.
Poziţia misionarului
L-am ascultat, nu demult, pe Pascal Bruckner, într-o emisiune literară redifuzată pe TV5, vorbind despre noua sa carte, Casa îngerilor, apărută în Franţa în 2013 şi tradusă, iată, deja în româneşte, la Editura Trei, de Doru Mareş. A mai rămas ceva tabu, nedemontat, neterfelit de aplombul său iconoclast?
Spiritul Regelui Pop
L-am admirat pe Michael, în copilărie, pentru personalitatea autoclădită şi pentru rolul de inovator pop, cînd pop-ul era un gen care îţi permitea să faci bani bine-mersi, din conformitate şi reciclare (poate nu eram capabili de astfel de evaluări, dar, retroactiv, realizez că pînă şi copiii aşa îl percepeau, chiar dacă nu o puteau explica în aceste cuvinte).
„Mă bucur că actorii din filmul meu au fost premiaţi“
"Dacă spun că premiile sînt importante, mă mut de partea unora pentru care filmul ca artă nu contează deloc, dar contează covorul roşu – fie el şi de Dobroeşti –, revistele glossy, tinichelele confecţionate din diferite metale, fracul şi papionul, discursurile rostite tremurat, cu ochii în lacrimi etc."
Privind un film (I)
Mircea Valeriu Deacă e unul dintre foarte puţinii comentatori de cinema din presa noastră culturală (el colaborează la revista Cultura) ale căror scrieri se întemeiază pe o cunoaştere solidă a analizei de film ca disciplină, cu tot ce presupune asta – o istorie, nişte tradiţii, un corpus de idei importante etc.
Propunerile Dilema veche - Tg. Mureş, Braşov, Timişoara, Bucureşti, Iaşi
● Urmează o autorecomandare: sîmbătă, 30 martie, evenimentul deschiderii Librăriei Gog din Tîrgu Mureş (strada Poligrafiei 4) cu o lectură şi un dialog despre proza scurtă dintre subsemnatul şi Simina Diaconu, editorul Revistei de povestiri. (Marius Chivu)
● Între 2 şi 7 aprilie, la Cinema Studio şi la Cinema „Elvira Popescu“ are loc a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Cinepolitica. De văzut, printre altele: Camp 14: Total Control Zone de Marc Wiese, povestea unui nord-coreean năs
Bibliografia dalmaţiană
Multe liste şi topuri cu cărţile literaturii române s-au alcătuit în ultimul deceniu. Reviste precum Observator cultural (încă din 2000), dar şi ALIA ori Corpul T s-au ocupat de romane; România literară şi, din nou, Corpul T au făcut clasamente cu poeţi şi cărţi de poezie;
Sum. Patruzeci de poveşti de dincolo
David Eagleman e unul dintre cei mai bizari oameni de ştiinţă, interesat deopotrivă de sistemul nervos şi sistemul juridic, economie, etică şi tehnologii inovatoare, percepţii şi comportamente, creier şi timp. Pare un tip exact şi fabulos, are charismă cînd urcă pe scenă să conferenţieze sau cînd povesteşte despre propriile lucrări.
Ultimul salon la Paris
Participarea României la Salon du livre, în calitate de invitat de onoare, a fost unul dintre cîştigurile vechii echipe a ICR, condusă de Horia-Roman Patapievici. Un avantaj important pentru literatura română, care a fost transformat cu greu de echipa care i-a urmat.
Şi musulman, şi european
Se estimează că, în următorii 10-15 ani, unele oraşe britanice vor avea o populaţie majoritar musulmană. Această ştire, publicată recent în Daily Mail– cu un ton de îngrijorare de-abia mascat – stîrneşte tot felul de polemici în Marea Britanie, şi nu numai acolo.
(Dez)Iluzii
O casă dărăpănată, din centrul Capitalei, o uşă veche, cu lemnul cojit. La intrare, cîteva trepte din mozaic, ciobite. Intru într-o încăpere minusculă, cu un covor uzat, roşu închis, o canapea şi o măsuţă. Un alt spaţiu, la fel de mic, în dreapta, cu pereţii netencuiţi.
Există presă după Internet?
Cum se poate susţine onest o revistă decentă? S-ar putea ca tocmai lipsa unui răspuns satisfăcător la această simplă întrebare să fie principalul simptom al crizei prin care trece presa. E drept că orice manager de presă ar spune că adjectivele onest şi decent nu intră în „profilul produsului“ şi nici în „targetul lui de eficienţă“.
E suflet în aparat - din nou
Cînd, în anul 2011, Martin L. Gore şi Vince Clarke intrau împreună în acelaşi studio de înregistrări, la atîţia ani distanţă de Speak & Spell, trebuia să te aştepţi la faptul că acest surprinzător proiect, dincolo de fiorii pe care îi putea strecura în sufletul oricărui vechi fan al trupei britanice Depeche Mode, era mai degrabă o afacere PR-istică.
„Un altfel de Aeon Blank“
"Acest prim album a fost unul al experimentelor, e un album pe care se simt, într-adevăr, foarte multe influenţe. Sînt elemente de industrial, influenţe dark wave, classic-rock, toate ambalate în ideea de rock alternativ."
Whimsical
În Domestic al lui Adrian Sitaru, viaţa la bloc (incluzînd şi moartea) e uneori (cel mai adesea) sitcom, alteori (mai rar) soap opera, dar totul foarte formalist şi foarte conceptual. Conceptul e că vieţile locatarilor – fie ele succesiuni de scheciuri comice sau drame împărţite în acte – se învîrtesc permanent în jurul interacţiunilor lor cu diverse animale de companie şi/sau de sacrificiu.