Şapte ani de NexT

Festivalul Internaţional de Film NexT a ajuns la ediţia cu numărul 7 şi va avea loc în perioada 10-14 aprilie în Bucureşti. Ce înseamnă să lucrezi la acest proiect, care sînt bucuriile şi obstacolele, ce filme vom vedea şi ce au pregătit pentru această ediţie – am aflat de la patru oameni importanţi din echipa festivalului.

● Ada SOLOMON - directoarea festivalului

În fiecare an, pentru mine vine într-adevăr primăvara odată cu NexT. E un soi de energie bună în aer, de efervescenţă şi prospeţime generată de oamenii care lucrează la festival, fie că sînt parte din echipa stabilă a festivalului sau nou-veniţii fiecărui an (interni şi voluntari). De la materialele vizuale la cele video, de la decorarea spaţiilor în care se desfăşoară activitatea, totul este înfloritor şi generator de speranţe.

Tot în fiecare an, cînd ne apropiem de momentul în sine şi văd cum se conturează conţinutul festivalului din anul respectiv, mi se confirmă că tot efortul de a face acest eveniment nu e deloc în zadar (pentru că întrebarea dacă merită tot efortul vine pe parcursul anului de multe ori, în relaţie mai ales cu finanţările tot mai limitate şi tot mai greoaie).

Mă uit la trailerele diferitelor programe şi mă apucă ciuda că nu pot să fiu un simplu spectator, care să se bucure, pur şi simplu, de conţinutul evenimentului. Pentru că n-am cum să fiu şi la Competiţie, şi la Festival Friends, n-am cum să fiu în sală să rîd din tot sufletul, alături de spectatori, la Comedy Night, n-am cum să stau „pitită“ în sală şi să urmăresc dialogul dintre autorii filmelor şi public, să înţeleg ce le place şi la ce au vibrat mai mult spectatorii sau ce n-au înţeles prea exact. N-am cum să fiu la NexT Kids şi să văd piticii cum intră în magia cinema-ului ca într-un fel de „altfel“ de poveste, şi tot aşa.

Aşa că, ce-mi rămîne de făcut este să sper că prin fiecare dintre spectatori se adună acea vibraţie colectivă – karma bună (ca să parafrazez un alt eveniment cinematografic de început de primăvară) şi să-mi rămînă gîndul că am contribuit cumva la aceasta. Şi că sînt spectatori de toate vîrstele.

Un alt lucru extraordinar care se întîmplă anul acesta este că o mînă de oameni (cei de la MyKey) şi-au pus energia şi timpul la dispoziţie pentru a porni un program de contribuţie publică la evenimente culturale. Deocamdată opt evenimente culturale – numai unul şi-unul, după gustul meu – dintre care face parte şi NexT, pot fi ajutate să continue, prin contribuţia cetăţenilor. E simplu, cu plăţi online sau printr-un SMS, pe acest link: www.we-are-here.ro/proiecte/festivalul_ international_de_film_next.

Pe de o parte, e reconfortant să vezi că oamenii cred în tine şi te sprijină după puterile lor; pe de altă parte, creează o responsabilitate sporită faptul că aceşti oameni, contributorii „civili“, ţi-au acordat votul de încredere. E o altă motivaţie pentru a continua.

Aşadar, vă aşteptăm la Cinema Studio şi Cinema Corso – pentru proiecţii, pentru Oscars Night la Cinema Patria, pentru seminariile NexT la Cafe Verona Cărtureşti, pentru petreceri la Panic! Club. Biletele se pot procura prin reţeaua eventbook.ro şi direct la cinematografe, în perioada festivalului.

● Andrei GORZO - coautor al selecţiei

Anul acesta sînt 23 de scurtmetraje în competiţia NexT. Panihida (o coproducţie Germania – Republica Moldova) e cine-etnografie cu alonjă transcendentalistă. Filmul francez La Bifle (Pălmuiala) e un original hibrid tarantineresc – un film kung fu construit în jurul a ceea ce (după ştiinţa mea) ar putea foarte bine să fie cea mai „de la obraz“ penis joke din memoria Festivalului de la Cannes. SF-ul spaniol Marion ilustrează atractiv conceptul filmologic de „cinema al privirii masculine“, în timp ce privirea feminină e reprezentată de filmul britanic Noapte bună şi de filmul croat Sînt o femeie independentă. Betoniera e o „felie de viaţă“ în tradiţia Noului Cinema Românesc, iar Tura de noapte – o puternică melodramă neorealistă, din Noua Zeelandă. Un realism mai mult sau mai puţin magic, cu diverse arome regionale, propun filmele Skylab (din India), Şi viii plîng (din Portugalia) şi Fotoliul (SUA), în timp ce filmul spaniol.SUB (.SRT) recurge la un gimmick formal inedit, pentru a alegoriza alienarea lingvistică a imigrantului. Filmul românesc În acvariu coregrafiază – în aceeaşi măsură în care dramatizează – labilitatea amorului à vingt ans. Filmul portughez În timp ce flăcările se înălţau e o punere în scenă spectaculos-expresionistă a unei apocalipse intime, iar filmul românesc Treizeci dramatizează tot o criză de acest tip. Comedia e regional-pitorească în Şanţul (România), minimalist-burlescă în Misterio (Spania), extravagant-freudiană în Ovo (Franţa) şi extrem de macabră în filmul de animaţie Cusătoreasa (Franţa). Foame (Germania) e un body horror conceptual, iar Pasăre de curte (Australia) e un film de acţiune punct ochit-punct lovit. SF-ul german Kaiser & König anticipează, cu lux de amănunte, agravarea crizei economice curente, SF-ul belgian O lume mai bună glosează cu fast pe teme orwelliano-gilliameşti, iar SF-ul irlandez Fetiţa cu dădaca mecanică revizitează, cu farmec retro, tropi din Frankenstein şi din Metropolis.

● Irina TROCAN - coautor al selecţiei

În fiecare an, cea mai grea parte din NexT-ul meu se termină înainte să înceapă NexT-ul altora. Andrei Gorzo şi cu mine hotărîm ce filme rămîn în selecţie, în ianuarie şi apoi, pînă în aprilie, aşteptăm. Ca să ne dăm seama dacă nu cumva ne-am entuziasmat prea tare, mai culegem opinii cînd cineva din echipă vede filmele şi ne spune – de obicei, la cald – cum i s-au părut. De aceea, în urmă cu o lună, cînd am scris în comunicatul de presă despre un film că, după ce-l vezi, n-ai cum să-l uiţi, vorbeam deja cu autoritate.

E al treilea an în care lucrez la selecţia NexT şi, pînă acum, am rămas în timpul festivalului să revăd filmele. Mă interesa în principal reacţia sălii şi a prietenilor, care îmi păstrau un loc între ei; aveam impresia că ştiu filmele pe dinafară (deşi multe dintre ele m-au surprins din nou). M-am întrebat dacă, dincolo de evaluarea critică, există un know-how de selecţioner, dacă devine mai simplu de la ediţie la ediţie, dar, în practică, am descoperit că e întotdeauna la fel de nou pentru că scurtmetrajele între care aleg sînt altele. Constantă e doar ambiţia de a stimula publicul. Pe John Powers, selecţioner la New York Film Festival, l-au tot întrebat oamenii: „De ce nu se mai fac filme ca Jules et Jim?“ – pînă cînd a avut inspiraţia să le răspundă: „Ba se fac! Doar că nu se mai fac în acelaşi fel în care se făceau.“

● Matei BRANEA - artist vizual

Mă ocup cu mare plăcere de grafica festivalului, de la prima ediţie. Este, pentru mine, un proiect foarte personal. E legat de Otto (Andrei Toncu), de mine, de un anumit fel de a gîndi şi a vedea lucrurile. Pe asta se bazează şi relaţia mea cu NexT, şi felul în care am gîndit spoturile şi afişele festivalului. Imaginea NexT are două coordonate principale: personajul mascotă „Basc man“ – arhetipul autorului de cinema şi faptul că acest festival este, în opinia mea, strîns legat de Bucureşti. Ceea ce fac pentru NexT e parte din campania mea de rebranding local/naţional. Blocuri, cîini vagabonzi, vrăbiuţe, Dacia, gagici mişto şi, bineînţeles, creatorul macho – buricul pămîntului. Umorul este cheia de citire a spectacolului autohton. Nu ştim niciodată cînd vine meteoritul. Ce îmi place la NexT este că e făcut cu multă implicare personală şi asta îi dă un pronunţat caracter „home-grown“. Eu sînt convins că, cel puţin pentru un cineast, merită să vii în România la TIFF şi la NexT.

pagină realizată de Ana Maria SANDU şi Luiza VASILIU