Propunerile Dilema veche - dans, carte, film

● Metropotam.ro este un site decent şi cu texte bine scrise, care îţi poate face o idee despre ce mai e nou prin tîrg (sau prin tîrguri). De semnalat cronicile de restaurante, mai ales că sînt singurii – din cîte ştiu – care fac în mod profesionist aşa ceva. (Adina Popescu)

● Laureat în 2011 al Premiului Marcel Duchamp – unul dintre cele mai prestigioase premii internaţionale pentru artă – Mircea Cantor deschide, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, prima sa expoziţie personală din România: „Quod Erat Demonstrandum“. E un fel de retrospectivă a unui artist tînăr, devenit deja clasic. Dar nu vă temeţi, Mircea Cantor nu e încă atît de clasic încît să-şi construiască propriul piedestal într-un muzeu. Dimpotrivă, expoziţia sa e „ţesută“ cu fitil de dinamită. Nu rataţi vernisajul de joi, de la MNAC – o să fie exploziv! (Matei Martin)

● Pînă pe 25 mai, la Galeria Victoria Art Center, din Bucureşti, aveţi posibilitatea unei călătorii în timp: expoziţia citadină „Oraşul văzut de generaţia ’80“ a fost catalogată drept „cea mai amplă expoziţie din ultimii 20 de ani“. (Stela Giurgeanu)

● Căutaţi neapărat volumul recent apărut la Editura Arthur: Gellu Naum, Cel mai mare Gulliver (ilustraţii de Irina Dobrescu, Cuvînt înainte de Dan Stanciu). E o carte pentru copii şi oameni mari. A fost republicată, după 55 de ani, dar nu se simte deloc timpul care a trecut peste ea. Băieţelul rău de aici, Matei, vrea să crească. S-a născut cu un an înainte de Apolodor şi e musai să-l cunoaşteţi. (Ana Maria Sandu)

● Mai aveţi încă 10 zile la dispoziţie ca să fiţi nişte patroni ai artelor. De curînd, s-a lansat we-are-here.ro, o campanie de crowdfunding menită să susţină festivalurile independente. Aveţi de ales între: Anim’est, SoNoRo, Ideo Ideis, NexT, Street Delivery, KINOdiseea, Temps d’images, Green Hours International Jazz Fest. E imposibil să nu fi fost măcar la unul dintre ele şi să nu simţiţi nevoia să le mulţumiţi organizatorilor. Chiar şi cu 1 euro. (Luiza Vasiliu)

● În aerul rarefiat, cartea-cult-super-bestseller-nominalizată-premiată-tradusă etc. a lui Jon Krakauer (traducere Ioana Vâlcu, Humanitas Fiction, 2013). Dacă aţi citit şi v-a plăcut ecranizata În sălbăticie (tradusă anul trecut tot la Humanitas Fiction), asta o să vă placă şi mai mult. E tot cu moarte în munţi, doar că la 8848 de metri altitudine. (Marius Chivu)

● Între 12-14 aprilie, Capitala va fi cuprinsă de dans, odată cu evenimentul care închide proiectul internaţional „E-Motional Bodies & Cities“ (un program de mobilitate artistică desfăşurat între 2011-2013). Festivalul „E-Motional: corpuri şi oraşe în mişcare“ va include, printre altele, vernisaje de instalaţii foto-video şi spectacole de dans contemporan din România, Letonia, Cipru şi Turcia. Evenimentul este organizat de Fundaţia „Gabriela Tudor“, în parteneriat cu Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană şi ZonaD – studio Paradis Serial. Mai multe detalii găsiţi pe www.e-motional.eu. (Patricia Mihail)

● Librăria Flower Power din Sinaia, în care cărţile sînt nu numai mereu alese pe sprînceană de patronul-poet Codruţ Radi şi de soţia acestuia, ci şi aranjate cu gust; precum şi papetăria Micuţa Marie, aparţinînd aceluiaşi cuplu – plină de obiecte simpatice, bune pentru cadouri. (Iaromira Popovici).

● Minunatul Orlando al Virginiei Woolf, în traducerea doamnei Antoaneta Ralian (Humanitas Fiction, 2013, prefaţă de Dana Crăciun) – o carte nouă, mereu surprinzătoare şi cu accente pe care aproape le uitasem. Nu mai ştiu cum suna portretul cititorului ideal în traducerea Verei Călin, iată-l sub pana ghiduşă a doamnei Ralian: „Pentru acei cititori care şi-au îndeplinit rolul de cititori, adică au izbutit să reconstituie conturul şi circumferinţa unui om în carne şi oase doar din simplele sugestii scăpate de noi pe ici, pe colo; cei care au auzit un glas viu în ceea ce noi doar am şoptit; cei care i-au văzut de multe ori chipul, deşi noi n-am spus aproape nimic în această privinţă; cei care au ştiut exact ce gîndeşte, cu toate că noi nu le-am oferit nici un cuvînt călăuzitor; pentru astfel de cititori scriem noi...“ Pentru astfel de cititori şi traducem! (Simona Sora)

● Căutaţi şi citiţi, pe adevarul.ro, „Serial Adevărul“ – o suită de interviuri realizată de Mihai Voinea şi Cristian Delcea, cu parlamentari români noi, abia intraţi în rîndul celor 588 de aleşi ai naţiei. Nu orice fel de parlamentari, ci dintre aceia care învaţă parlamentarismul la locul de muncă. De exemplu, deputata Natalia Intotero are o soluţie pentru românii care pleacă în străinătate („Să stea în ţară! Să-şi ia trei meserii şi să muncească!“), senatorul Ion Iovescu vrea să simplifice Constituţia „ca s-o înţeleagă şi nenea Gheorghe“, iar senatoarea Vasilica Miron e mare iubitoare de Octavian Paler, dar nu i-a citit cărţile, ci doar „statusurile de pe Facebook“. (Mircea Vasilescu)

● The transparency delusion, un eseu al lui Ivan Krastev publicat recent de Eurozine. De fapt, este un fragment din cartea sa In Mistrust We Trust, care a avut la bază o conferinţă TED. E despre neîncrederea în politicieni şi despre „transparenţă, această nouă religie politică”. Neîncrezător în „cetăţeanul cu smartphone” care fotografiază/filmează orice poate deveni ştire, Krastev observă că ne transformăm în „societăţi de spioni” şi asta nu face decît să cultive neîncrederea. Adică să submineze democraţia, care e bazată pe încredere. (Mircea Vasilescu)

● Din filmele lui Alfred Hitchcock, oricare, dar, în momentul de față, proaspăt revăzutul Frenzy (1972), cu John Finch, Alec Mc Cowen, Barry Foster. În special scena în care inspectorul de poliție sosește acasă, la soția sa care experimentează mîncare franțuzească rafinată: în timp ce el se chinuie să scape de supa cu denumire pompoasă în casre plutesc diverse creaturi acvatice, nevasta îi rezolvă cazul strangulatorului (cu cravata) în serie. (Iaromira Popovici)