⬆
La zi în cultură
Pagina 85

Revistele literare din Basarabia - între sincope şi hiatusuri
Pînă în 2012, datorită susţinerii ICR, în Basarabia au existat cîteva reviste de cultură de o bună calitate: Clipa (o revistă a celor mai tineri), sobru-academicele Sud-Est Cultural şi Limba română, Contrafort, Semn – revistă editată de universitarii de la Bălţi, deopotrivă sobră şi ludică, didactică şi artistică.

"În selecţia generală la TIFF e şi pumnul în stomac, şi mîngîierea pe creştet"
Înainte de TIFF, întrebarea „Ce mai faci?“ devine, inevitabil, „Vii anul ăsta la Cluj?“ Dacă răspunsul e afirmativ, aşa cum se întîmplă aproape de fiecare dată, vine continuarea: „Cînd ajungi?“ Oamenii îşi iau concedii, lasă totul baltă şi intră în ritmul dement de TIFF, care înseamnă patru-cinci filme pe zi, stat pînă tîrziu în noapte de vorbă despre ele, la o bere.

Nori călători - Cannes 66
Unde e soarele? Unde sînt tinerii? Unde sînt fetele? Unde sînt filmele? Mă rog, alea remarcabile... Şi unde e Ryan Gosling?! La ultima întrebare – dintre cele care au bîntuit croazeta în acest an – a fost cel mai uşor de răspuns, chit că răspunsul a venit cînd nimeni nu mai voia să ştie de el.

Bookfest, Noaptea Albă a Galeriilor, lapunkt.ro ş.a.
În perioada 31 mai-2 iunie, va avea loc Bookfest-ul. Anul acesta şi-au dat întîlnire scriitori români şi străini, iar literatura germană este invitată de onoare. În rest, forfotă mare, cărţi pe alese, cozi, înghesuială, lansări pe bandă, discuţii, vedete culturale, ca la orice tîrg care se respectă. Aşadar, ne vedem acolo. (Ana Maria Sandu)

Femeia de pe tavan
„Nu mă plictisesc prea tare. Am o femeie care locuieşte cu mine, stă pe tavan. Ce ar mai fi de explicat? De cele mai multe ori se tolăneşte ca toţi oamenii şi atunci nu mă deranjează. Uneori, se încăpăţînează să stea în picioare, momente în care părul îi atîrnă pînă la podea."

Adevărul despre cazul Harry Quebert
E al doilea roman al acestui tînăr elveţian, absolvent de Drept. Cartea a apărut anul trecut, în septembrie, a împuşcat rapid două prestigioase premii literare franceze şi a rupt gura Tîrgului de la Frankfurt, vreo 30 de edituri din lumea largă sărind să cumpere dreptul de a o traduce şi publica.

"Facem istoria într-o zi şi în fiecare zi"
La a 55-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – Bienala de la Veneţia (1 iunie – 24 noiembrie) – festin artistic grandios, cu 88 de participări naţionale, 150 de artişti din 37 de ţări, 10 state care participă pentru prima dată, printre ele fiind şi Sfîntul Scaun –, România va avea două spaţii expoziţionale.

Robotul e omul
În 1942, cînd Asimov a inventat cuvîntul „robot“, existau deja aparate care lucrau (roboteau) autonom, în locul omului: ceasuri mecanice, războaie de ţesut, flaşnete şi orgi programabile, centrale telefonice automate etc. Funcţiile acestor maşinării erau, însă, reduse; şi nici una nu era construită după chipul şi asemănarea omului.

Balada mucegaiului urban
Solpadeine is my Boyfriend este un text scris şi performat de Stefanie Preissner, o tînără actriţă irlandeză care şi-a transformat experienţa unei depresii într-o poveste complexă despre prăbuşirea economică a Irlandei, cu o consecinţă majoră: emigrarea în masă.

Poveşti de viaţă
Ne raportăm, de obicei, la persoane diferite, apăsînd pe pedala ironiei sau a condescendenţei. Ticurile cuiva sau agitaţia polimorfă ne umplu de veselie sau de-o corectă înţelegere prefabricată. Scăpările de memorie sau lapsusurile semnificative ne provoacă un zîmbet superior şi o corecţie imediată, iar excesele de tot soiul ne transformă de-a dreptul în clinicieni ai normalităţii cotidiene.

Daft Funk
„Bob, tocmai mă uit la chestia despre care vorbea Jack mai devreme şi nu e, cu certitudine, un corp ceresc. E un obiect strălucitor care se tot roteşte, pentru că îl văd luminînd intermitent. (...) Nu ştiu dacă asta îţi îmbunătăţeşte situaţia, dar există acolo ceva într-adevăr straniu.“

Love Issue
"Ca să devină artă, cred are nevoie de critici, iar superficialitatea cu care se dă feedback-ul în era Facebook, cu like-uri şi inimioare, denotă cel mult o pasiune foarte mare pentru fotografie. Putem folosi cuvîntul „artă“ după ce fotografia trece prin mai multe filtre „neinstagramice“."

Artă academică
Într-o noapte din 1942, în Bielorusia ocupată de armata nazistă, doi partizani erijaţi în călăi îi fac o vizită unui presupus colaboraţionist şi cad, astfel, într-o capcană întinsă anume pentru ei, cu suspectul pe post de momeală neputincioasă.

Swans, Faust, Aviatoarele României ş.a.
Cele trei povestiri (de Olga Tokarczuk, Andrzej Stasiuk şi Jerzy Pilch) din volumul Trei laureaţi Nike într-o carte, apărut la Editura Arc din Chişinău. Excelent traduse de Cristina Godun, cele trei nuvele ar fi o bună introducere la o antologie reprezentativă şi cuprinzătoare din noii nuvelişti polonezi – pe cît de buni, pe atît de necunoscuţi la noi. (Simona Sora)
Sîmbătă, 18 mai, ora 22, în Club Control, legendara trupă newyorkeză Swans. Anxietăţi post-punk, peisaje ale dezolării, sare pe

SF vs comunism
Din zona SF-ul românesc, cel puţin din cît am reuşit să acopăr eu, Marian Truţă este scriitorul care-mi place cel mai mult. A debutat în almanajul Anticipaţia 1986, a continuat şi după ’90 să publice prin reviste de gen şi volume colective, a primit mai multe distincţii de gen şi în prezent este redactorul-şef al revistei Nautilus.

Păsările galbene
În 2012, cînd publica acest roman, americanul Kevin Powers era şi debutant, şi veteran. Mai exact, debutant în literatură şi veteran al războiului din Irak. Romanul, însă, e pur şi simplu profesionist: ştie cît să decupeze din biografia autorului şi cum să croiască din acest material o poveste de război cinică şi lirică.

"E fantastic cînd simţi că ochiul regizorului funcţionează" - interviu cu Şerban PAVLU
A cîştigat, anul acesta, premiul Gopo pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, – personajul din Toată lumea din familia noastră al lui Radu Jude. Peste cîteva zile, mediumetrajul semnat de acelaşi regizor, O umbră de nor, din a cărui distribuţie face parte, va participa la Cannes.

E tot mai greu să fii jurnalist
Raportul FreeEx („Libertatea presei în România“, 2012), realizat de organizaţia Active Watch, nu a luat pe nimeni prin surprindere. Tipologia agresiunilor, a ameninţărilor, a presiunilor etc. este deja cunoscută, din studiile anterioare.

Eternele neînţelegeri
Shot cuprinde şase piese scurte (schiţe), scrise de către scriitoarea Theresa Rebeck, special pentru a fi jucate într-un bar. De aici, o relaxare a scriiturii pînă la firescul cotidian, o reală nedemonstraţie, un refuz al etichetărilor de orice fel. Schiţele vorbesc despre femei, despre bărbaţi şi despre relaţiile dintre ei.

Marea topire
Acum cîţiva ani, cînd în presa noastră culturală s-a încins o dispută despre „marile teme“ ale romanului românesc, mi-am mărturisit public cîteva mirări: De cînd tema face literatura? Care e legătura între „marile teme“ şi literatura valabilă?

Furtuni somnoroase
Încep să se producă şi la noi albume pe care autorii lor nu vor să le vîndă, de la care nu speră nimic în sensul comercial tradiţional al industriei muzicale, ci cel mult trag nădejde că ar putea deschide nişte uşi, că ar putea asigura o oarecare vizibilitate internaţională pe canale social media.

„O privire din interior a grădinii de la sat“
Societatea noastră europeană a intrat într-un moment istoric, în care civilizaţia ţărănească dispare, transformată într-o societate rurală în care ţăranul devine agricultor. Ţăranul devine un simbol, un ultim refugiu, un ideal. Un ideal prea fragil şi pe cale de dispariţie.

Literatura ca dinamită
Tulburat de intuiţia literară dovedită de un elev în compunerea sa despre casa unui coleg şi despre familia acestuia, un profesor de franceză (Fabrice Luchini) îl încurajează imprudent pe tînărul scriitor (Ernst Umhauer) să voyeurizeze şi să literaturizeze în continuare.

Arta de a povesti în imagini
După jurizarea celor peste 100.000 de fotografii înscrise în cea de-a 56-a ediţie a „World Press Photo“ – una dintre cele mai prestigioase competiţii de fotografie de presă din lume –, doar 54 de fotojurnalişti au fost declaraţi cîştigători. Pe cîţiva dintre ei îi puteţi regăsi într-o anchetă specială a revistei Dilema veche.

Expoziţia "World Press Photo 2013" la Bucureşti
„Întotdeauna am spus că o imagine ar trebui să captiveze capul, inima şi stomacul“ – a spus Santiago Lyon, vicepreşedinte şi director de fotografie al Associated Press şi preşedintele juriului din 2013 al „World Press Photo“ – considerată una dintre cele mai importante competiţii de fotografie de presă din lume.

Propunerile Dilema veche - alpinism - poezie - proza
● Documentîndu-mă pentru dosarul despre comunism şi modul cum acesta este înţeles de cei care nu l-au trăit, am descoperit un site fascinant, cu ajutorul căruia am reuşit să mă întorc în timp. Istoria comunismului în România – o iniaţiativă a Fundaţiei Soros – este o lecţie de comunism pentru adolescenţii şi tinerii de azi, şi un motiv în plus de „antinostalgie“ pentru ceilalţi. (Adina Popescu)
● Corespondenţa lui Flaubert, în special cu Louise Colet. Se poate citi şi cap-coadă, şi pe sărite.

Compoziţii exemplare
Nu e o surpriză că T.O. Bobe este un stilist, iar faptul că acest volum de povestiri – început, conform mărturisirii scriitorului, „pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut“ – a avut mai multe variante denotă grija extremă pentru formulare, expresie şi compoziţie.

Kamceatka
Romanul argentinianului Marcelo Figueras are tot ce-i mai indicat pentru o comedie domestică vioaie. Ce povesteşte el, sub această formă, este însă terifiant: Argentina anului 1976 şi instalarea dictaturii. Protagoniştii din Kamceatka sînt nişte prigoniţi.

"Înainte de toate, sînt îndrăgostit de cuvinte"
"Poţi generaliza şi spune că sînt două moduri în care eşti poet – ambele în sensul în care eşti nerăbdător să scrii poezie şi să îţi cîştigi existenţa. Unii poeţi petrec 15 ani ca să fie publicaţi, merg la lecturi de poezie şi la serate literare, poate fac cursuri de scriere creativă..."

Praful fin, vienez
● Nimeni nu s-ar fi gîndit că la Viena e plin de praf. Şi totuşi, ziarele scriu adesea despre asta. Uneori, pe un ton tăios, angoasant. În capitala Austriei, praful e din cale-afară de fin. Particulele sînt mai mici de 1/100 mm. Ce e de făcut?

CNDB is back in town
Din februarie 2011, Centrul Naţional al Dansului este un vagabond instituţionalizat. A rămas fără spaţiu din cauza renovării Teatrului Naţional Bucureşti, unde îşi avea sediul şi a fost anunţat că nu va reveni în această clădire după terminarea lucrărilor, căci nu este cuprins în noua arhitectură a TNB.

Memoriile lui Márquez
S-ar putea ca în perioadele tulburi, cum e nesfîrşita tranziţie pe care o traversăm, cărţile de memorii dialogate care fac bilanţul unor vremuri asemănătoare să-şi trăiască adevărata viaţă, adică să fie intens recitite.

Sofistipop
Aluzia vizuală la epoca unui Humphrey Bogart şi a găştii de rat packers care i-a copiat şi i-a urmat lifestyle-ul îi vine onorabil unui Justin Timberlake care, în ultimii şase ani şi jumătate, a fost văzut mai degrabă pe ecranele cinematografelor.

„Un grund comun“
"Totul a pornit cu cercetări bibliografice şi de teren foarte amănunţite. Am încercat să stabilim temele pe care ar trebui să se dezvolte acest muzeu. Am vrut pe cît posibil să acoperim toate problemele care vizează copilăria."

Starea disciplinei
Să încep cu o banalitate: o persoană care intenţionează să se dedice disciplinei academice numite la noi „filmologie“ (pe englezeşte „film studies“), dar şi o persoană care vrea să se dedice serios disciplinei jurnalistice a comentariului cinematografic, e datoare să cunoască „harta“ domeniului.

Propunerile Dilema veche - fotografie, film, carte
● Că tot sîntem în preajma Învierii, recomand elegantul volum Arta trecerii (coord. Şerban Anghelescu, Cosmin Manolescu şi Lila Passima, Editura Martor), în care aproape 30 de antropologi, etnologi şi scriitori (printre care Rilke, Kafka şi Mateiu Caragiale) scriu despre moarte, ritualuri, frici, superstiţii, gropari, înmormîntări, pomeni ş.a.m.d. (Marius Chivu)
● Poate cel mai extins Tîrg de Paşti are loc în Piaţa Mare din centrul Sibiului: a început pe 26 aprilie şi ţine pînă pe 7 mai. (Stela

Sfori la mansardă
Teodora Coman scrie despre retragerea fiinţei feminine într-un spaţiu locativ recluziv – mansarda fiind un fel de muşuroi al cîrtiţei sociale, fereastra velux reprezentînd pleoapa unui corp mai mare, fanta însorită – deci ucigaşă – prin care ar putea avea loc evadarea/mîntuirea.

Lit Kit
Pentru Sandra Newman, Shakespeare rămîne the best ever. Prima scriere care obţine 10 pe linie (la Importanţă, Accesibilitate şi Amuzament) este totuşi Mîndrie şi prejudecată a lui Jane Austen. „Dacă laşi cartea pe podea, cînd te întorci o să-ţi găseşti citind din ea pisica“, ne spune comentatoarea.

"Dansul contemporan nu poate fi izolat de alte arte"
"Spaţiul nu oferă cine ştie ce posibilităţi tehnice, dar e OK. E un spaţiu neutru. Centrul Naţional al Dansului e creat după o filozofie în care spaţiul ca atare e doar un recipient. Identitatea spaţiului e dată de cei care creează spectacole de dans."

Zvonistica - instrucţiuni de folosire
În avalanşa informaţională care ne copleşeşte zilnic e tot mai greu să facem distincţia între adevărat sau fals, între informaţie şi opinie. Cartea lui Cass R. Sunstein este intitulată On Rumors: How Falsehoods Spread, Why We Believe Them, What Can Be Done şi tratează, într-o perspectivă mai largă, cum circulă informaţia şi cum se formează opinia.

Mi se spune "fluture gladiator"
În 2010, Sala Studio a Teatrului Odeon a fost redeschisă după 62 de ani. Un spaţiu underground cu un design frust, o scenă modulară, bine dotată tehnic şi un foaier potrivit pentru expoziţii. Cu alte cuvinte, un loc în care artiştii pot face tot felul de năzdrăvănii.

Peisajul patriei se povesteşte
În extraordinara povestire care dă titlul volumului din 1983, protagoniştii capătă identitate în funcţie de „diferenţele de consistenţă a luminii în acelaşi anotimp în cele două colţuri ale ţării“, în funcţie de felul în care fiinţele din jur de raportează la ei, în funcţie de opririle pe un drum care străbate toată ţara, de la Constanţa la Oradea şi înapoi.

Spiritual vs senzorial
Uitîndu-mă în urmă, observ statistic o predilecţie de care sufăr în ultimele luni, de a asculta albume solo, deşi mereu găsesc ceva de cîrcotit în privinţa lor; uneori, necinstit, chiar faptul că sînt albume solo. Deşi mai intime, adesea le găsesc ostentative şi sărace în comparaţie cu un efort colectiv.

„Love Building, gîndit ca un film pentru public“
"Love Building spune povestea unei tabere pentru cupluri cu probleme în relaţie, în care 14 cupluri vin „la reparat“ sub asistenţa a trei traineri. Miza din poveste e transmisă în primele minute de film, de unul dintre ei: "

Noile filme mute
Impunîndu-se de-a lungul anului 2011 ca un „film de public“ (crowd-pleaser) festivalier şi cîştigînd inclusiv Oscarul pentru „Best Picture“, The Artist a dat o faţă mainstream, drăgălaşă şi atît, unui cine-anticarism pe care alţi cineaşti îl practicau deja în forme mult mai elevate.

Propunerile Dilema veche - carte - film - zbor
● E o emisiune care, prin deceniile trecute, ar fi fost de neconceput: Ora Regelui. O oră care începe în fiecare sîmbătă, de la ora 13, pe TVR 1, şi în care poţi descoperi o altă Românie, aşa cum ar fi trebuit să fie, dacă n-am fi suferit accidentul istoric numit comunism. (Andrei Manolescu)
● Dacă v-aţi săturat de tradiţionalele grătare de 1 mai şi sînteţi pasionaţi de zborul de acrobaţie, pe 1 şi 2 mai 2013 puteţi merge la Aerodromul Băneşti, din Prahova, unde va avea loc evenimentul „Safet

Femei privite
La un an după ce publicase Pupa Russa (2004), Gheorghe Crăciun vorbea deja despre noul roman la care lucra, carte care, în prima ei variantă, s-a numit Blue(s) şi din care a şi publicat ulterior cîteva fragmente. Din păcate, ca şi în cazul Zodiei scafandrului a lui Mircea Nedelciu, şi această ultimă carte de proză a lui Gheorghe Crăciun a rămas nefinisată şi cu ultimele capitole (probabil partea a treia a cărţii) neterminate.

Lit kit
Sandra Newman a făcut „totul“ pentru literatură. Tot posibilul, plus tot felul de lucruri incredibile sau inimaginabile. A scris pentru copii (cărţulii despre Grecia antică sau despre civilizaţia incaşă), dar şi pentru adulţi (chiar şi pentru adulţii XXX, pare-se).

"Faptul ca sînt est-european a stîrnit o curiozitate pozitivă" - interviu cu Lucian BAN
"New York-ul încă este centrul, capitala mondială a jazzului. Diversitatea copleşitoare de concerte, de muzicieni de jazz în toate genurile şi subgenurile este atît de mare, încît e dificil să găseşti un alt oraş în lume care să poată rivaliza cu el din acest punct de vedere."

Ziar finanţat prin crowdfunding
Ziarele, aşa cum le ştim, sînt pe cale de dispariţie. Multe publicaţii prestigioase şi-au suspendat ediţiile de print, care deveniseră prea costisitoare. Iar beneficiile din publicitatea obţinută în ediţiile online sînt încă insuficiente şi, oricum, greu de cuantificat.